ICCJ. Decizia nr. 3637/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3637/2012
Dosar nr. 3515/121/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 22 mai 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi la data de 28 martie 2011, reclamantul L.I. a solicitat obligarea pârâţilor Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice la plata în favoarea sa, a drepturilor salariale cuvenite, reprezentând sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, în procent de 50%, calculat din salariul brut lunar, începând cu 16 iunie 2009 şi până la 12 noiembrie 2009, data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009; obligarea pârâţilor să recunoască discriminarea, să calculeze şi să plătească drepturile salariale reprezentând sporul de confidenţialitate de până la 15% din salariul de bază brut lunar, pentru aceeaşi perioadă indicată în primul capăt de cerere; obligarea pârâţilor la plata dobânzilor legale pentru drepturile salariale solicitate; obligarea pârâţilor să efectueze menţiunile corespunzătoare în carnetul de muncă; obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plăţilor; obligarea pârâţilor la plata eventualelor cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1176 din data de 3 iunie 2011, Tribunalul Galaţi a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.
În motivarea sentinţei, Tribunalul Galaţi a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 284 C. muncii, potrivit cărora cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.
În cauză, reclamantul are domiciliul în localitatea Oneşti, jud. Bacău, conform copiei actului de stare civilă depus la dosar.
Tribunalul Bacău, prin sentinţa civilă nr. 681 din data de 28 martie 2012, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Tribunalului Galaţi. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie spre competentă soluţionare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, din punct de vedere procesual dispoziţiile art. 284 alin. (2) C. muncii trebuie interpretate în sensul că, prin domiciliu se înţelege acela pe care o persoană şi l-a stabilit în fapt, în localitatea unde trăieşte şi munceşte, deoarece scopul dispoziţiilor legale referitoare la domiciliu, aşa cum rezultă din conţinutul art. 85 şi urm. C. proc. civ., este acela că părţile aflate în litigiu să poată fi înştiinţate de existenţa procesului, pentru a da eficienţă dreptului lor la apărare.
Regulatorul de competenţă urmează a fi pronunţat în favoarea Tribunalului Galaţi, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 284 C. muncii, cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.
Noţiunea de domiciliu semnifică domiciliul pe care o persoană şi l-a stabilit în fapt în localitatea în care trăieşte şi îşi desfăşoară activitatea profesională.
La data sesizării instanţei, reclamantul şi-a precizat domiciliul ca fiind domiciliul procesual ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Bujor, jud. Galaţi, unde îşi desfăşoară activitatea în calitate de pocuror.
Domiciliul procesual trebuie să fie considerat echivalent cu domiciliul real, astfel încât să producă aceleaşi consecinţe juridice nu numai în ce priveşte comunicarea actelor de procedură, ci inclusiv pentru determinarea competenţei teritoriale.
Faţă de considerentele ce preced, în raport de dispoziţiile art. 284 alin. (2) C. muncii, soluţionarea pricinii este de competenţa Tribunalului Galaţi, în favoarea căreia urmează a fi stabilită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3625/2012. Civil. Contestaţie la legea... | ICCJ. Decizia nr. 3638/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
