ICCJ. Decizia nr. 3725/2012. Civil. Contestaţie decizie de pensionare. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3725/2012
Dosar nr. 666/59/2010
Şedinţa publică din 24 mai 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 09 iunie 2010 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, sub nr. 666/59/2010, cererea de revizuire a deciziei nr. 795 din 13 aprilie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, formulată de revizuentul A.V., în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În motivarea cererii de revizuire, s-a arătat că decizia a cărei revizuire se solicită a fost „dată cu aprecierea greşită a legii şi potrivnic dată de instanţă în una şi aceeaşi pricină”.
Prin decizia civilă nr. 1026 din 21 aprilie 2011, Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a declinat în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie competenţa de soluţionare a cererii de revizuire, reţinând că, din punct de vedere al competenţei, legiuitorul a stabilit că cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., motiv de revizuire invocat în cauză, se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice.
Examinând cererea de revizuire cu care a fost învestită, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., instanţa constată următoarele:
Cu ocazia dezbaterilor, la termenul de judecată din 24 mai 2012, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, excepţie care este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. „Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază”.
Această dispoziţie legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere: dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Astfel, acest motiv de revizuire sancţionează încălcarea principiului puterii lucrului judecat, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, făcând astfel imposibilă executarea simultană a două hotărâri, întrucât fiecare dintre părţi se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieşirea din această situaţie nu se poate realiza decât prin revizuirea şi, concomitent, anularea ultimei hotărâri.
Rezultă din aceeaşi dispoziţie procesuală indicată mai sus, că una din condiţiile esenţiale, necesară pentru admisibilitatea unei cereri de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este ca hotărârile aşa-zis potrivnice să fie pronunţate în dosare diferite.
În cauza dedusă judecăţii, se constată că s-a solicitat revizuirea deciziei nr. 795 din 13 aprilie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, prin care a fost admis recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin împotriva sentinţei civile nr. 6 din 12 ianuarie 2010 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în Dosarul nr. 2558/115/2009 şi a fost modificată parţial sentinţa recurată, în sensul că a fost respinsă contestaţia formulată de A.V.
Prin cererea de revizuire formulată, revizuentul A.V. a solicitat respingerea recursului declarat de Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin şi repunerea sa în drepturile acordate de lege, fără însă a indica vreo hotărâre judecătorească potrivnică deciziei nr. 795 din 13 aprilie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, care să respecte cerinţele prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Or, raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de acest text de lege se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
Însă, aspectele invocate prin cererea de revizuire îmbracă, în realitate, caracterul unor critici de nelegalitate, prin care se urmăreşte reformarea unei hotărâri judecătoreşti intrată în puterea lucrului judecat, nu pe motiv că ar fi fost pronunţată cu încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat ci, dimpotrivă, prin înfrângerea acestui principiu, anume sub motiv că judecata ar fi fost greşită, ceea ce nu este permis pe calea revizuirii.
Aceasta deoarece în cadrul aceluiaşi proces, nu se poate ajunge la hotărâri potrivnice, întrucât, chiar dacă în diferite faze sau cicluri procesuale soluţiile pot fi diferite de cele anterioare, în final o singură hotărâre pune capăt judecăţii.
În consecinţă, faţă de cele arătate, se constată că nu sunt îndeplinite condiţiile esenţiale pentru admisibilitatea unei cereri de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., astfel încât se va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A.V.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei nr. 795 din 13 aprilie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, formulată de revizuentul A.V.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 364/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 3726/2012. Civil. Legea 10/2001. Revizuire -... → |
|---|
