ICCJ. Decizia nr. 3726/2012. Civil. Legea 10/2001. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3726/2012
Dosar nr. 5899/1/2011
Şedinţa publică din 24 mai 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 15 iulie 2011 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, revizuentele I.L.A. şi B.M.C.G. au solicitat revizuirea deciziei nr. 5179 din 15 iunie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 2 şi 5 C. proc. civ.
În motivarea cererii, revizuentele au prezentat pe larg situaţia de fapt, evoluţia procesului şi au criticat modul în care instanţele de judecată au soluţionat cauza în fazele procesuale ce s-au derulat în timp.
Au arătat revizuentele că prin decizia de casare nr. 4853/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat irevocabil, în mod corect, să li se restituie o suprafaţă de teren totală de 3.700 m.p., conform procesului-verbal de preluare abuzivă din 1951 şi dispoziţiei emise de Primarul din Costeşti, în baza Legii nr. 10/2001, însă instanţa de apel nu a respectat această decizie.
Revizuentele au susţinut că instanţa nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut prin cererea de chemare în judecată, respectiv să se constate că imobilul a fost preluat de stat fără titlu valabil, prin simplu proces-verbal din 1951, odată cu terenul arabil.
Revizuentele au criticat soluţia instanţei, prin prisma actelor şi înscrisurilor aflate la dosar, precum şi a probelor administrate în cauză, inclusiv expertiza, arătând că instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, mai mult decât suprafeţele efectiv ocupate, încălcându-se Legea nr. 10/2001.
De asemenea, au susţinut că le-a fost încălcat dreptul la apărare, că există 3 rapoarte de expertiză contrarii, întocmite în 2007, 2008 şi 2010 şi nu este corect ca instanţa să se bazeze numai pe ultimul şi că s-a încălcat principiul non reformatio in pejus.
Au mai arătat revizuentele că instanţa ar fi trebuit să le acorde cel puţin un drept de trecere şi că, potrivit raportului de expertiză din 2008, câştigat cauzei, Primăria Costeşti trebuia să le restituie în natură diferenţa de teren în suprafaţă de 595,16 m.p.
Cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Revizuirea oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătoreşti definitive numai în cazurile strict determinate de lege.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ., se poate solicita revizuirea unei hotărâri dacă aceasta a rămas definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, sau dacă a fost dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.
Din textul citat rezultă că, pentru hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţe de recurs, legiuitorul a impus o condiţie specială, în sensul că aceste hotărâri pot forma obiect al unei cereri de revizuire numai dacă prin ele se evocă fondul cauzei.
Hotărârile instanţelor de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanţele admit recursul şi, rejudecând cauza dedusă judecăţii, modifică în tot sau în parte hotărârea recurată.
Cu alte cuvinte, pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanţa de recurs, legiuitorul a impus condiţia ca această instanţă să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurări de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii decât cea care fusese dată până la cel moment.
Or, în speţă, prin decizia a cărei revizuire se solicită, s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantele I.L.A. şi B.M.C.G., astfel că cererea de revizuire este inadmisibilă, întrucât, respingând recursul, instanţa nu a pronunţat ea însăşi o hotărâre asupra fondului pricinii, ci numai a analizat motivele de casare invocate de recurente.
Aşa fiind, se constată că nu este îndeplinită o condiţie generală de admisibilitate a cererii de revizuire impusă de dispoziţiile art. 322 C. proc. civ. şi anume aceea ca hotărârea dată în recurs să evoce fondul, situaţie în raport de care analizarea altor condiţii specifice reglementate de cazurile de revizuire devine inutilă.
Faţă de considerentele expuse, cererea de revizuire formulată de revizuentele I.L.A. şi B.M.C.G. este inadmisibilă şi se va respinge în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei nr. 5179 din 15 iunie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, formulată de revizuentele I.L.A. şi B.M.C.G.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3725/2012. Civil. Contestaţie decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 3744/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
