ICCJ. Decizia nr. 3666/2012. Civil. Reziliere contract. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA a II-a CIVILĂ
Decizia nr. 3666/2012
Dosar nr. 632/1371/2009
Şedinţa publică de la 26 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 361 din 7 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Comercial Mureş, s-a constatat că ambele părţi litigante au fost de acord cu judecarea cererii reconventionale împreună cu cererea principală. S-a respins excepţia tardivităţii cererii reconvenţionale ca rămasă fără obiect. S-a admis cererea de chemare în judecată formulată şi precizată de reclamanta SC L.T. SRL Târgu Mureş. S-a dispus rezilierea contractului de locaţiune intervenit între părţi la 1 aprilie 2007 şi evacuarea pârâtei din spaţiul închiriat ce a făcut obiectul contractului reziliat, spaţiu situat în Târgu Mureş, jud. Mureş. A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei suma de 574.859 RON cu titlu de chirie restantă la data de 31 noiembrie 2009 şi suma de 600.202,65 RON cu titlu de penalităţi de întârziere calculate pe perioada 31 ianuarie 2008 -30 martie 2009. Totodată, pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantei suma de 17.306,61 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. S-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, şi pe cale de consecinţă, s-a respins cererea de reconventională formulată de pârâta SC T.I. SRL.
Apelul declarat de pârâta SC T.I. SRL împotriva acestei sentinţe a fost respins de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 54/A din 26 septembrie 2011.
Împotriva acestei decizii, pârâta SC T.I. SRL a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii apelului, cu consecinţa respingerii acţiunii reclamantei, respingerea excepţiei autorităţii de lucru judecat şi admiterea cererii reconvenţionale.
În motivarea recursului, după prezentarea detaliată a situaţiei de fapt, recurenta apreciază că solicitările reclamantei vizând rezilierea contractului de închiriere din culpa pârâtei şi obligarea sa la plata sumei de 91.507,20 euro cu titlu de chirie restantă, precum şi la penalităţi de întârziere aferente acestei sume sunt nefondate.
În ceea ce priveşte petitul privind rezilierea contractului de închiriere, recurenta susţine că inadmisibilitatea acestei cereri rezidă din faptul că nu sunt îndeplinite în mod obiectiv condiţiile generale de admisibilitate.
Referitor la petitul vizând plata sumei de 91.507,20 euro reprezentând chirie restantă şi plata sumei de 600.202,65 RON reprezentând penalităţi de întârziere, recurenta precizează că deşi nu a fost arătat în mod expres temeiul juridic al pretenţiilor din cererea reconventională, acesta îl constituie angajarea răspunderii contractuale, astfel cum aceasta este statuată de art. 1073 şi urm C. civ.
Cu privire la respingerea cererii reconvenţionale recurenta învederează că această cererea are un alt temei de drept decât cauza care a făcut obiectul Dosarului nr. 951/1371/2008 al Tribunalului Comercial Mureş, astfel că nu există putere de lucru judecat, întrucât nu este îndeplinită tripla identitate, motiv pentru care se impune respingerea excepţiei autorităţii de lucru judecat.
Totodată, în susţinerea recursului, recurenta mai face precizări şi cu privire la apărările de fond invocate de reclamantă în cuprinsul întâmpinării formulată la cererea reconventională şi cu privire la temeiul juridic şi modul efectiv de calcul
al penalităţilor de întârziere. Se mai arată că, penalităţile au fost solicitate în baza prevederilor contractuale, iar cuantumul acestora este identic cu cel solicitat de reclamantă şi stabilit prin raportul de exeprtiză.
Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate, constată că recursul este fondat pentru raţiunile ce urmează:
Chestiunea de drept ce se impune a fi analizată vizează greşita soluţionare a cererii reconvenţionale formulată de SC T.I. SRL Tg.Mureş pe calea excepţiei autorităţii de lucru judecat.
Astfel, se constată că pârâta SC T.I. SRL Tg.Mureş prin cererea reconventională formulată în temeiul dispoziţiilor art. 119 C. proc. civ., a solicitat angajarea răspunderii contractuale a pârâtei reconvenţionale SC L.T. SRL în sensul stabilirii că suprafaţa reală a imobilului ce face obiectul contractului de închiriere dintre părţi este de 3.396,73 m.p. - stabilită prin raport de expertiză, suprafaţa fiind mai mică cu 716,16 m.p. decât suprafaţa stabilită în contract - de 4112,89 m.p. Totodată, s-a solicitat obligarea pârâtei reconvenţionale la repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat, în cuantum de 67.599 euro, respectiv suma de 289.999,71 RON reprezentând cuantumul chiriei plătite şi nedatorate raportat la diferenţa de suprafaţă, precum şi obligarea la plata sumei de 1.306.439 RON reprezentând penalităţi de întârziere.
În ceea ce priveşte litigiul ce a făcut obiectul Dosarului nr. 951/1371/2008 al Tribunalului Comercial Mureş, soluţionat irevocabil prin decizia nr. 1824 din 20 mai 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, se reţine că pricina a vizat angajarea răspunderii pârâtei SC L.T. SRL pentru garanţia de vicii ascunse ale bunului imobil închiriat, în sensul stabilirii că suprafaţa închiriată stipulată în contract de 4.112,89 este superioară suprafeţei efectiv închiriate, respectiv 3.377,43 m.p. Totodată, s-a solicitat stabilirea suprafeţei imobilului clădire a cărei cedare de folosinţă face obiectul contractului de locaţiune raportat la suprafaţa reală, astfel cum aceasta este stabilită printr-un raport de expertiză, precum şi obligarea pârâtei la repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat reclamantei în cuantum de 32.360,24 euro reprezentând plata nedatorată a chiriei pentru diferenţa de suprafaţă şi la suma de 1.316,93 euro reprezentând dobânda legală.
Prin decizia recurată, instanţa de apel a menţinut sentinţa instanţei de fond prin care s-a admis acţiunea reclamantei şi s-a respins cererea reconventională pentru autoritate de lucru judecat faţă de litigiul purtat între aceleaşi părţi, ce a făcut obiectul Dosarului nr. 951/1371/2008 al Tribunalului Comercial Mureş soluţionat irevocabil prin recursul declarat împotriva deciziei nr. 59/A din 29 iunie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, fiind reţinută incidenţa prevederilor art. 1201 C. civ.
Contrar celor reţinute de instanţa de apel, se constată că greşit a fost soluţionată excepţia autorităţii de lucru judecat cu referire la cererea
reconventională, faţă de împrejurarea că cerinţele art. 1201 C. civ. nu sunt îndeplinite, întrucât între cererea reconventională şi acţiunea civilă care a format obiectul litigiului din Dosarul nr. 951/1371/2008 al Tribunalului Comercial Mureş nu există identitate de obiect şi cauză, temeiurile de drept ale celor două cereri fiind diferite.
Aşa fiind, faţă de împrejurarea că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra fondului cererii reconvenţionale formulată în cauză, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ., urmează să admită prezentul recurs declarat împotriva deciziei nr. 54/A din 26 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios, administrativ şi fiscal, să caseze decizia recurată şi să trimită cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC T.I. SRL Târgu Mureş. Casează decizia nr. 54/A din 26 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios, administrativ şi fiscal şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3664/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3681/2012. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
