ICCJ. Decizia nr. 3662/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA a II-a CIVILĂ
Decizia nr. 3662/2012
Dosar nr. 4957/110/2007/a1
Şedinţa publică de la 26 septembrie 2012
Asupra cererii de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 3532 din 9 noiembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A. SA Bacău împotriva deciziei nr. 40 din 14 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios, administrativ şi fiscal.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, la data de 5 iunie 2012, SC I.O. SRL Bacău, SC T.T. SRL Bacău şi T.B.G. au solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 281 C. proc. civ., completarea dispozitivului deciziei nr. 3532 din 9 noiembrie 2011 a Înaltei Curţi în sensul obligării recurentei SC A. SA la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.500 RON, solicitate atât prin întâmpinare cât şi prin concluziile orale.
Înalta Curte, analizând cererea prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor art. 281 C. proc. civ., constată că aceasta este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 281 C. proc. civ., dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs, în cazul hotărârii date în fond, după casare cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare.
Dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc că partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Din practicaua deciziei nr. 3532 din 9 noiembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, se constată ca, din eroare, nu s-a reţinut faptul că apărătorul intimaţilor pârâţi a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată prin concluziile orale formulate pe fondul cauzei, deşi în caietul de şedinţă din 9 noiembrie 2011 s-a consemnat că au fost solicitate cheltuieli de judecată conform chitanţei în sumă de 1.500 RON, depusă la dosar.
Totodată, din verificările efectuate în actele dosarului, s-a constatat că înscrisul depus în susţinerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată nu constituie o dovadă în acest sens, întrucât chitanţa, în sumă de 1.500 RON reprezentând onorariu avocat nu poartă nicio dată, astfel că nu poate fi considerat un act justificativ care poate sta la baza stabilirii şi acordării cheltuielilor de judecată, în lipsa unor elemente esenţiale din care să rezulte că plata a fost făcută pentru serviciile prestate în etapa procesuală a recursului.
Prin urmare, Înalta Curte, urmează să respingă cererea petentei, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea formulată de petenţii SC I.O. SRL BACĂU, SC T.T. SRL Bacău şi T.B.G. privind completarea deciziei nr. 3532 din 9 noiembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3659/2012. Civil. Drepturi băneşti.... | ICCJ. Decizia nr. 3663/2012. Civil → |
|---|
