ICCJ. Decizia nr. 3680/2012. Civil. Termen de graţie/eşalonare plată obligaţie. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3680/2012
Dosar nr. 5110/1/2012
Şedinţa de la 26 septembrie 2012
Asupra cererii de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 2189 din 9 iunie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. împotriva Deciziei comerciale nr. 518 din 30 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială. A fost obligată A.V.A.S. la plata sumei de 5.000 de RON cheltuieli de judecată către SC G. SRL Constanţa.
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 18 iulie 2012, petenta A.V.A.S. Bucureşti a solicitat acordarea unui termen de graţie pentru plata sumei de 5.000 de RON creditoarei SC G. SRL, ca urmare a punerii în executare silită a titlului executoriu reprezentat de decizia sus-menţionată.
În motivarea cererii, petenta a arătat că pentru punerea în executare silită a titlului executoriu - Decizia nr. 2189 din 9 iunie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a fost constituit de către B.D.G., L.G. şi M.P. Dosarul de executare nr. 1112/2011.
Prin urmare, s-a procedat la instituirea popririi asupra conturilor A.V.A.S. Bucureşti, iar după expirarea termenului de 6 luni a fost declanşată procedura executării silite mobiliare asupra unor bunuri din dotarea A.V.A.S. ce fac parte din categoria bunurilor exceptate de la urmărire, iar imposibilitatea onorării plăţilor este de natură obiectivă, fiind întemeiată şi pe argumentul crizei economice reţinut şi în practica Curţii Europene a Drepturilor Omului.
În continuare, petenta a arătat că sunt indisponibilizate conturile A.V.A.S., fiind instituită poprirea pentru creanţe stabilite prin hotărâri judecătoreşti, în principal, astfel: creanţele investitorilor la Fondul Naţional de Investiţii transformate din unităţi de fond în contravaloarea unor sume băneşti; despăgubiri reglementate de fostul art. 324 din O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale referitoare la repararea prejudiciilor cauzate societăţilor comerciale sau în curs de privatizare, stabilite prin hotărâri judecătoreşti, ca urmare a restituirii către foştii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat, prin plata despăgubirilor reprezentând echivalentul bănesc al prejudiciului; despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 republicată, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 şi cheltuieli de judecată.
Sub acest aspect, se precizează că sumele alocate de buget pentru îndeplinirea obligaţiilor de plată stabilite prin hotărâri judecătoreşti îndestulează creditorii integral şi în ordinea înregistrării creanţelor, în condiţiile prevăzute de art. 2 şi art. 3 O.G. nr. 22/2002, completată şi modificată privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
În acelaşi context, petenta susţine că sumele constând în cheltuieli de judecată se achită în aceeaşi ordine a înregistrării ca şi celelalte creanţe, executorii judecătoreşti dovedind pasivitate faţă de calitatea acestor creanţe.
Faţă de această situaţie, se solicită acordarea unui termen de graţie pentru plata sumei de 5.000 RON creditoarei SC G. SRL Constanţa.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 6 alin. (2) din O.G. nr. 22/2002, astfel cum au fost modificate de O.U.G. nr. 4/2011.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte, urmează să respingă cererea pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 2189 din 9 iunie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, reclamanta A.V.A.S. Bucureşti a fost obligată la plata sumei de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâta SC G. SRL.
În baza acestei hotărâri, B.E.J.A D.G., L.G. şi M.P. a întocmit Dosarul de executare nr. 1112/2011 în vederea punerii în executare silită a titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 2189/2010 a Înaltei Curţi.
Dispoziţiile art. 6 cuprinse în O.G. nr. 22/2002, modificată de O.U.G. nr. 4/2011, invocate de debitoarea A.V.A.S. Bucureşti, permit debitorului bugetar să solicite instanţei judecătoreşti acordarea, în condiţiile legii, unui termen de graţie sau stabilirea unor termene de plată eşalonată a obligaţiei respective, în cazurile în care din motive temeinice privind realizarea atribuţiilor prevăzute de lege, instituţia debitoare nu-şi poate îndeplini obligaţia de plată.
Pentru aplicarea facilităţilor instituite de prevederile O.G. nr. 22/2002, debitoarei, care apelează la această procedură, îi revine obligaţia de a demonstra care sunt atribuţiile legale care reclamă instituţiile publice, prioritar plăţii unui titlu executoriu, alocarea bugetului sau, de natură să ducă la justificarea raţională a întârzierii plăţii datoriilor.
Totodată, interpretând dispoziţiile O.G. nr. 22/2002 în consonanţă cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în aplicarea prevederilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, acordarea unui termen de graţie sau eşalonarea plăţii creanţei stabilite prin titlu executoriu sunt măsuri excepţionale, ce trebuie dispuse cu precauţie, strict în ipotezele reglementate de lege şi pe o perioadă rezonabilă, astfel încât dreptul de acces la justiţie să nu devină iluzoriu.
Debitoarea A.V.A.S. Bucureşti în susţinerea cererii privind acordarea unui termen de graţie pentru plata sumei de 5.000 RON invocă lipsa resurselor financiare pentru plata voluntară a datoriei, riscul blocării activităţii pe care îl reprezintă o procedură de executare silită, dar şi existenţa unor urmăriri silite simultane împotriva sa, fiind instituită poprirea conturilor în scopul executării unor datorii ale altor creditori şi că această împrejurare îngreunează activitatea instituţiei.
Or, aceste susţineri nu au fost probate în fapt, fiind doar simple afirmaţii, astfel că situaţia invocată de debitoare nu are un caracter excepţional, având în vedere lipsa argumentării de ce plata unor creditori în proceduri de executare silită justifică amânarea plăţii altor creditori, fără o ordine legală de prioritate între aceştia.
Totodată, se constată că, debitoarea nu a arătat care este modalitatea în care ar putea depăşi această situaţie, ca garanţie a plăţii datoriei către SC G. SRL, într-o manieră în care aceasta să-şi vadă acoperite prejudiciile cauzate de întârziere şi riscul viitor de neplată.
Prin urmare, în speţă, măsura acordării unui termen de graţie nu apare ca o măsură justificată şi rezonabilă pentru restrângerea drepturilor solicitate de către creditor, în situaţia în care A.V.A.S., ca instituţie publică, sau autorităţile statului care stabilesc bugetul acestei instituţii, nu au dispus şi măsurile necesare care să facă previzibilă şi efectivă plata în viitor a titlului executor al SC G. SRL Constanţa.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, să respingă cererea debitoarei A.V.A.S. Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea formulată de petenta A.V.A.S. privind acordarea unui termen de graţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3584/2012. Civil. Acţiune în anulare a... | ICCJ. Decizia nr. 3803/2012. Civil. Exequator (recunoasterea... → |
|---|
