ICCJ. Decizia nr. 3755/2012. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA a II-a CIVILĂ
Decizia nr. 3755/2012
Dosar nr. 4503/105/2010
Şedinţa publică din 2 octombrie 2012
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Prin sentinţa nr. 415 din 18 mai 2011, Tribunalul Prahova, a admis acţiunea formulată de reclamanta C.T. SA, în contradictoriu cu pârâta SC E.T. SA, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 399.485,23 RON reprezentând contravaloarea facturilor emise pentru prestarea serviciilor privind echilibrarea sistemului şi suma de 8.110,85 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond, analizând probatoriile admistrate în cauză, a reţinut că între reclamanta C.T. SA şi pârâta SC E.T. SA a fost încheiată convenţia de asumare a responsabilităţii echilibrării, având ca obiect vânzarea şi cumpărarea de energie electrică între părţi, ca urmare a producerii dezechilibrelor de producţie/consum ale P.R.E. care au fost compensate de T. pe piaţa de echilibrare, convenţie în baza căreia reclamanta a facturat pârâtei contravaloarea serviciilor prestate pentru echilibrarea sistemului.
În raport de situaţia de fapt stabilită, tribunalul a tăcut în cauză aplicarea dispoziţiilor art. 969 C. civ. raportat la art. 28 alin. (2) din convenţie, potrivit cărora P.R.E., respectiv pârâta SC E.T. SA avea obligaţia să achite integral şi la termen facturile emise de reclamantă în termen de 7 zile financiare de la data emiterii, facturi pe care aceasta şi le-a asumat, necontestându-le conform art. 29 alin. (1) din convenţie.
II. Împotriva hotărârii primei instanţe a declarat apel, pârâta SC E.T. SA Sinaia, solicitând modificarea în tot a încheierii din 11 mai 2011, anularea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de probatorii formulate la termenul din 11 mai 2011 şi administrării acestora, cu trimiterea spre rejudecare a cauzei conf. art. 297 alin. (1) C. proc. civ., şi în subsidiar, în cazul în care se va reţine cauza spre rejudecare, să se respingă acţiunea introductivă şi să se admită cererea reconvenţională şi pe cale de consecinţa să se constate nulitatea clauzei prevăzute la art. 29 alin. (1) şi (2) şi a dispoziţiilor art. 61 teza a II-a din convenţie, ca având caracter de clauză leonină în favoarea exclusivă a reclamantei, să fie obligată reclamanta-pârâtă C.N.T.E.E.T. SA la anularea facturilor din 16 august 2007 şi din 01 octombrie 2007, la refacerea notificărilor transmise către O.P.C.O.M. SA în sensul individualizării valorilor contractate pe puncte de racordare şi pe fiecare contract în parte, la retransmiterea către O.P.C.O.M. SA a valorilor măsurate pentru energia electrică furnizată pe fiecare punct de racordare în S.E.N., respectiv pentru fiecare unitate de producţie în parte, la emiterea de facturi aferente dezechilibrelor P.R.E. pentru lunile aprilie - iunie 2007 în valoare totală de 32.660,76 RON aferente contractului negociat.
Prin decizia din 22 noiembrie 2011, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul pârâtei SC E.T. SA, împotriva sentinţei nr. 415 din data de 18 mai 2011 pronunţate de Tribunalul Prahova, pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Instanţa de prim control şi-a argumentat soluţia pronunţată reţinând următoarele:
Deşi instanţa de fond a fost în mod legal învestită de pârâtă cu soluţionarea cererii reconvenţionale pe care aceasta a formulat-o, deducând judecăţii pretenţii proprii faţă de reclamantă, tribunalul, în mod nejustificat nu a soluţionat cererea reconvenţională şi nici cererea de chemare în garanţie formulată de aceasta, încălcând astfel dreptul părţii la apărare şi dreptul la un proces echitabil.
Întrucât raportul juridic dedus judecăţii are caracter complex, părţile litigante având drepturi şi obligaţii reciproce, în mod obligatoriu din punct de vedere procedural, acţiunea principală trebuie soluţionată concomitent cu cererea reconvenţională, şi cu cererea de chemare în garanţie, ceea ce a apreciat instanţa de control ca fiind de natură să atragă sancţionarea hotărârii atacate a nulitatea, cu consecinţa desfiinţării acesteia.
III. Împotriva deciziei nr. 123 din 22 noiembrie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, de contencios, administrativ şi fiscal, în termen legal, a declarat recurs reclamanta C.N.T.E.E.T. SA Bucureşti, criticând decizia atacată tară să încadreze criticile devoltate în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 1- 9 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, modificarea a hotărârii instanţei de apel în sensul respingerii apelului, cu consecinţa menţinerii sentinţei primei instanţe şi, în subsidiar, modificarea deciziei atacate, respingerea apelului, menţinerea hotărârii primei instanţe şi respingerea cererii reconvenţionale ca fiind prescris dreptul material la acţiune.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa se va pronunţa prioritar asupra excepţiilor de fond sau de procedură care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii, va admite excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, invocată de pârâtă prin concluziile scrise, în baza art. 306 alin. (1) raportat la art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în considerarea următoarelor argumente:
În cuprinsul declaraţiei de recurs, reclamanta nu a încadrat criticile formulate în niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., indicând generic dispoziţiile art. 299-316 C. proc. civ.
Dezvoltând referitor la hotărârea atacată exclusiv critici vizând clemente de temeinicie a soluţiei, privind stabilirea situaţiei de fapt administrarea şi interpretarea probatoriilor, tară să formuleze nicio critică care să poată fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Dispoziţiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că, recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs sau în termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate, dacă legea nu dispune altfel, iar alin. (2) al aceluiaşi text legal statuează că: ";Termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a tăcut mai înainte.";
Potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor menţionate la alin. (2), iar conform dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) C. proc. civ., este sancţionată cu nulitatea recursului nerespectarea condiţiilor prevăzute pentru cererea de recurs, între acestea, la lit. c) a aceluiaşi text legal, sunt reţinute expres: "; motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat";.
Astfel, Înalta Curte constată că, în speţă, reclamanta, în memoriul de recurs a făcut o expunere a derulării litigiului, un istoric al cauzei, tară să indice însă niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. şi fără să structureze şi să dezvolte aceste critici subsumat motivelor de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de noma precitată, limitându-se să reitereze aspecte vizând fondul cauzei, fără a preciza relevanţa faţă de decizia atacată şi de dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.
Aşa fiind, cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute expres şi limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. iar, conform alin. (1) al art. 3021 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se sprijină şi dezvoltarea lor, Înalta Curte, constatând că recurenta-reclamantă nu s-a conformat acestor dispoziţii legale şi având în vedere, deopotrivă, inexistenţa în cauză a motivelor de ordine publică care să atragă incidenţa prevederilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., în baza dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., luând în examinare cu prioritate excepţia nulităţii recursului, urmează să facă aplicarea prevederilor art. 306 alin. (1) raportat la art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. şi să constate nulitatea recursului declarat de reclamanta C.N.T.E.E.T. SA Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea recursului declarat de reclamanta C.N.T.E.E.T. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 123 din 22 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă de contencios, administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3751/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3756/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
