ICCJ. Decizia nr. 3784/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA a II-a CIVILĂ
Decizia nr. 3784/2012
Dosar nr.165/113/2011
Şedinţa Camerei de Consiliu din 2 octombrie 2012
Prin cererea înregistrată la data de 10.01.2011, pe rolul Tribunalului B., secţia a-II-a civilă şi de contencios, administrativ şi fiscal sub nr. 165/113/2011, creditoarea SC F.C. SRL, a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoarea SC N.C.F. SRL I., jud. B., pentru o creanţă în sumă de 44.262 RON.
Debitoarea nu a contestat cererea pentru deschiderea procedurii, astfel că prin sentinţa comercială din 7 aprilie 2011 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei, fiind desemnat adminitrator judiciar C.G.L.
Prin încheierea pronunţată la 1 februarie 2012, Tribunalul B., secţia a II-a civilă şi de contencios, administrativ şi fiscal, a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea dosarului către Tribunalul C., secţia comercială, reţinând în esenţă că, din relaţiile primite de la Oficiul Registrului Comerţului B., rezultă că debitoarea şi-a schimbat, în data de 18 ianuarie 2011, sediul social din oraşul I., jud. B., în Municipiul C., astfel încât, în raport de data deschiderii procedurii insolvenţei, dispusă la data de 07 aprilie 2011, a apreciat că Tribunalul C. este instanţa competentă teritorial în soluţionarea cauzei.
Sub acelaşi număr de dosar, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului C., secţia a II-a civilă, care, prin sentinţa civilă nr. 2286 din 14 iunie 2012, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului B. şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalului C., secţia a II-a civilă, a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 85/2012, în raport de faptul că cererea introductivă de instanţă a fost înregistrată pe rolul Tribunalului B. la data de 10 ianuarie 2011, moment la care, potrivit extrasului R.E.C.O.M., sediul debitoarei era cel indicat de către creditoare, respectiv în oraş I., jud. B..
Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., ivit între două sau mai multe instanţe, care s-au declarat deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului B., secţia a II-a civilă şi de contencios, administrativ şi fiscal, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Reclamanta creditoare SC F.C. SRL, la data de 10 ianuarie 2011, a promovat pe rolul Tribunalului B., o cerere de deschidere a procedurii insovenţei faţă de debitoarea sa SC N.C.F. SRL, pentru o creanţă în sumă de 44.262 RON.
Din relaţiile eliberate de registrul comerţului la data de 9 februarie 2011, înscris aflat la a dosarului Tribunalului B., rezultă că la data sesizării instanţei, debitoarea avea sediul în oraşul I. jud. B..
Potrivit dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 85/2012: „Toate procedurile prevăzute de prezenta lege, cu excepţia recursului prevăzut la art. 8, sunt de competenţa Tribunalului sau, dacă este cazul, a Tribunalului comercial, în a cărui circumscripţie îşi are sediul debitorul. Dacă în cadrul Tribunalului sau al Tribunalului comercial a fost creată o secţie specială de insolvenţă, acesteia îi aparţine competenţa pentru derularea procedurilor prevăzute de prezenta lege.
Sediul debitorului este cel cu care figurează acesta în registrul comerţului, respectiv în registrul societăţilor agricole sau în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor. Tribunalul sau, după caz, Tribunalul comercial, în a cărui circumscripţie teritorială îşi are sediul debitorul la data sesizării instanţei cu o cerere de deschidere a procedurii insolventei, rămâne competent să soluţioneze cauza indiferent de schimbările ulterioare de sediu ale debitorului";,
Având în vedere textul legal precitat, care cuprinde o normă specială de competenţă teritorială exclusivă în materia insolventei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, în speţă, competenţa soluţionării cauzei revine instanţei de la locul situării sediului debitoarei la data învestirii instanţei cu soluţionarea pricinii, respectiv. Tribunalului B..
Astfel fiind, Înalta Curte, în raport de cele anterior expuse, în baza dispoziţiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a litigiului privind pe creditoarea SC F.C. SRL, cu sediul în localitatea M.K., jud. C. şi pe debitoarele SC N.C.F. SRL prin administrator judiciar C.G.L., cu sediul în localitatea B. şi SC N.C. SRL, cu sediul în localitatea C. şi pe intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERŢULUI C., cu sediul în C., litigiu având ca obiect procedura insolvenţei, în favoarea Tribunalului B., secţia a II-a civilă şi de contencios, administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului B., secţia a II-a civilă şi de contencios, administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3743/2012. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 3751/2012. Civil → |
|---|
