ICCJ. Decizia nr. 391/2012. Civil. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A-II-A CIVILĂ
Decizia nr.391/2012
Dosar nr. 4041/2/2011
Şedinţa publică din 1 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi sub nr. 6194/327/2010, reclamanta SC S.P. SRL, a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S., solicitând instanţei să dispună anularea formelor de executare începute de A.V.A.S. prin ordinul de plată nr. 3014 din 18 noiembrie 2010 emis de B.T., sucursala Galaţi.
Prin sentinţa civilă nr. 646 din 22 martie 2011 pronunţată de Judecătoria Galaţi, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială şi în consecinţă s-a dispus declinarea de competenţă de la Judecătoria Galaţi la Curtea de Apel Bucureşti, cauza fiind înregistrată în urma declinării de competenţă sub nr. 4041/2/2011.
Prin sentinţa comercială nr. 97 din 20 iunie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, a fost admisă contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC S.P. SRL şi s-a dispus anularea Ordinului A.V.A.S. nr. 131/2010 vizând suma de 114,45 lei.
În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că A.V.A.S. a preluat prin protocolul nr. 22 din 25 februarie 2004 creanţele bugetare restante la F.N.U.S. iar în anexa 1 la acest protocol, poziţia 2300, este menţionată preluarea creanţei asupra SC S.P. SRL în cuantum de 1.144.544 Rol.
Această creanţă nu este datorată de SC S.P. SRL, întrucât această societate a virat integral la Fondul asigurărilor de sănătate contribuţia angajatorului şi a angajaţilor, fapt ce rezultă din procesul – verbal de control încheiat de D.G.F.P. Galaţi – D.C.F. Galaţi – S.C.F., la data de 17 iunie 2004.
Perioada verificată de organele fiscale se suprapune cu cea în care C.A.S. Galaţi a reclamat existenţa unor debite, debite cesionate A.V.A.S.
În anexele ataşate procesului-verbal întocmit de organele fiscale se indică punctual natura obligaţiei fiscale, data scadenţei, documentul de plată, data acestuia şi suma achitată pentru perioada 2001 - aprilie 2004.
Ca urmare, sumele ce au făcut obiectul cesiunii către A.V.A.S., reţinute în sarcina petentei SC S.P. SRL, nu sunt datorate, motiv pentru care în temeiul dispoziţiilor art. 399 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., instanţa a admis contestaţia la executare formulată şi a dispus anularea Ordinului A.V.A.S. nr. 131/2010 în privinţa debitoarei SC S.P. SRL vizând suma de 114,45 lei.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 97/2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, a formulat recurs A.V.A.S., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii contestaţiei la executare formulată de debitoarea SC S.P. SRL.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 raportat la art. 3041 recurenta arată că hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti este netemeinică şi nelegală, întrucât suma contestată a fost preluată prin Protocolul nr. 22 din 25 februarie 2008, reprezentând creanţă datorată de debitoarea SC S.P. SRL către F.N.U.S., iar în cadrul executării silite, A.V.A.S. are doar rolul de executor, având obligaţia de a urmări încasarea integrală a creanţelor preluate de la casele de sănătate conform OUG nr. 95/2003 iar valabilitatea, realitatea, actualitatea creanţelor transferate, precum şi legalitatea titlurilor de creanţă revine, conform art. 3 din acelaşi act normativ C.S. şi nu A.V.A.S.
Suma datorată de contestatoare, reprezintă dobânzi şi penalităţi datorate ca urmare a plăţii debitului principal cu întârziere iar prin procesul – verbal de control s-a reţinut doar că SC S.P. SRL a virat integral la F.N.U.S. contribuţia angajatorului şi angajaţilor.
Suma contestată este o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, având în vedere că achitarea debitului principal, nu stingă şi debitul accesoriu.
Intimata contestatoare, a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat, arătând că suma poprită nu este datorată, iar primul act de executare a avut loc la data de 12 noiembrie 2008 ceea ce demonstrează prescrierea debitului solicitat.
Analizând Decizia recurată, în raport de criticile formulate, ţinând cont şi de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat.
Astfel, este de necontestat că prin Protocolul nr. 22 din data de 25 februarie 2004, A.V.A.S. a preluat creanţele bugetare restante la F.N.U.A.S., iar în anexa la protocol, la poziţia 2300 figurează creanţa de 1.144.544 rol, în sarcina contestatoarei SC S.P. SRL.
În temeiul OUG nr. 51/1998, A.V.A.S. are dreptul şi obligaţia să recupereze de la debitori sumele restante dar şi debitorii au posibilitatea legală de a contesta executarea creanţelor.
Creanţa reţinută în sarcina petentei SC S.P. SRL de către C.A.S., preluată de A.V.A.S. în conformitate de prevederile OUG nr. 95/2003 modificată şi completată prin Legea nr. 557/2003 nu este, datorată de debitoarea SC S.P. SRL în condiţiile în care prin procesul-verbal încheiat la data de 17 iunie 2004 de organele fiscale, respectiv D.G.F.P. Galaţi, se reţine că SC S.P. SRL a virat la termen contribuţia angajatorului şi a angajaţiilor pentru perioada 2001-2004 situaţia plăţilor fiind prezentate în anexele nr. 10 şi 11 la procesul-verbal de control.
Recurenta susţine că suma preluată prin protocol şi executată prin OP/3014 din 18 noiembrie 2010 în contul A.V.A.S. reprezintă dobânzi şi penalităţi dar prin procesul-verbal de control s-a reţinut că SC S.P. SRL a virat la termen contribuţia datorată la F.A.S.S., situaţie în care nu se poate reţine „caracterul cert, lichid şi exigibil”, al creanţei, invocat de recurentă.
Drept urmare, în condiţiile în care debitoarea nu datorează sumele ce au făcut obiectul cesiunii către A.V.A.S., încheiată în anul 2004, în mod corect instanţa de fond a admis contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC S.P. SRL şi a dispus anularea actelor de executare, cu aplicarea şi interpretarea corectă a dispoziţiilor legale incidente, respectiv dispoziţiile Legii nr. 51/1998 şi art. 399 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de A.V.A.S. împotriva sentinţei comerciale nr. 97 din 20 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.V.A.S. împotriva sentinţei comerciale nr. 97 din 20 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 471/2012. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 375/2012. Civil. Obligatia de a face. Recurs → |
|---|
