ICCJ. Decizia nr. 49/2012. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA a II-a CIVILĂ
Decizia nr.49/2012
Dosar nr. 5430/285/2007
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuţi, sub nr. 5430/285/2007, reclamanta S.C.R. Vicovu de Sus a chemat în judecată pe pârâţii B.V., C.Şt.D., C.D.P., solicitând instanţei să dispună obligarea pârâţilor la recunoaşterea dreptului de folosinţă asupra parcelei nr. 1900/1 din CF 9894 a Comunei Vicovu de Sus, în suprafaţă de 1.439 m.p.
Prin sentinţa civilă nr. 4316 din 6 noiembrie 2007, pronunţată de Judecătoria Rădăuţi a fost admisă excepţia de necompetenţă materială, instanţa dispunând declinarea de competenţă în favoarea Tribunalului Suceava.
Acţiunea promovată de reclamanta S.C.R. Vicovu de Sus a fost respinsă, ca nefondată, prin sentinţa nr. 631 din data de 19 mai 2008, pronunţată de Tribunalul Suceava.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel reclamanta S.C.R. Vicovu de Sus, iar prin Decizia nr. 106 pronunţată la data de 15 septembrie 2008 de Curtea de Apel Suceava a fost respins, ca nefondat, apelul declarat.
În motivarea deciziei, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că terenul în litigiu a fost transmis în folosinţa gratuită reclamantei pe durată nedeterminată în vederea realizării de construcţii pentru activitatea unităţilor cooperatiste de consum, dar pârâţii în calitate de moştenitori ai fostului proprietar al terenului în litigiu au revendicat imobilul, situaţie în care dreptul de folosinţă al reclamantei a încetat.
Împotriva deciziei nr. 106/2008, pronunţată de Curtea de Apel Suceava a declarat recurs reclamanta S.C.R. Vicovu de Sus prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta arată că instanţa de apel a făcut o interpretare greşită a dispoziţiilor art. 187 din Legea nr. 109/2006.
Terenul în litigiu a fost preluat de la fostul proprietar de către G.A.C.U. fiind atribuit în folosinţă din anul 1963, folosinţă neîntreruptă până în prezent.
Pe acest teren s-a edificat clădirea magazinului şi anexele, menţinându-se neîntrerupt dreptul de folosinţă asupra terenului.
Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 a refuzat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de sub clădire, la cererea numitului B.V., dar, ulterior, Comisia a fost obligată de instanţă la eliberarea certificatului vizând dreptul de proprietate.
După obţinerea titlului, B.V. a înstrăinat bunul către pârâţii C.Şt.D., C.D.P. care au formulat cerere prin care au solicitat accesiunea imobiliară, scopul lor fiind de a obţine şi clădirea proprietatea reclamanţilor.
Recursul a fost suspendat în temeiul dispoziţiilor art. 244 alin. (1) C. proc. civ., până la soluţionarea dosarului nr. 6748/285/2008 având ca obiect uzucapiune imobiliară, prin încheierea din data de 25 martie 2009.
Cauza a fost repusă pe rol la data de 12 octombrie 2011.
Intimaţii C.Şt.D., C.D.P. au formulat întâmpinare, concluzii scrise prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, invocând şi excepţia perimării cererii de recurs, excepţie ce a fost respinsă ca nefondată în şedinţa publică din 18 ianuarie 2012.
Analizând Decizia recurată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate se constată că recursul este nefondat.
Motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu-şi găsesc incidenţa în cauza de faţă, textul de lege fiind indicat formal fără a se arăta în ce constată nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva dispoziţiilor legale evocate.
Este de necontestat că terenul pe care este edificată construcţia reprezentând magazin universal este proprietatea pârâţilor C.Şt.D., C.D.P., proprietate dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1976 din 18 iulie 2006 de la vânzătorul B.V. care, la rândul său, a dobândit proprietatea terenului în baza Legii nr. 18/1991 prin reconstituirea dreptului de proprietate.
La rândul său recurenta reclamantă este proprietara construcţiilor edificate pe terenul pârâţilor conform autorizaţiei nr. 110/1993, recepţia lucrărilor efectuate fiind făcută prin procesul-verbal din 11 decembrie 1964.
Este adevărat că prin procesul-verbal al Adunării generale a fostei G.A.C.U. Vicovu de Sus s-a aprobat darea în folosinţă C.C. Vicovu de Sus a suprafeţei de 1.800 m.p. teren, dar pentru acest teren s-a reconstituit dreptul de proprietate prin titlu nr. 3701 din 6 iulie 2004 în favoarea numitului B.V. în calitate de moştenitor după defuncţii B.E. şi B.G.
În condiţiile în care terenul în litigiu a fost retrocedat către adevăraţii proprietari care la rândul lor au vândut terenul către alte persoane, acţiunea în constatare promovată de recurenta reclamantă în mod corect a fost respinsă de instanţă.
Din modul de formulare a acţiunii deduse judecăţii rezultă că scopul urmărit de reclamantă este acela de a-şi constitui un titlu care să ateste existenţa dreptului de folosinţă asupra terenului proprietatea intimaţilor pârâţi, pretenţie ce poate fi valorificată pe calea unei acţiuni în realizare, dispoziţiile art. 111 C. civ., având caracter subsidiar.
Dispoziţiile art. 107 din Legea nr. 1/2005 nu-şi găsesc incidenţa în contextul în care terenul dat în folosinţă de către stat reclamantei a fost revendicat şi retrocedat, instanţa de apel interpretând şi aplicând corect dispoziţiilor legale incidente.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C.R. Vicovu de Sus împotriva deciziei nr. 106 din 15 septembrie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.C.R. VICOVU DE SUS împotriva deciziei nr. 106 din 15 septembrie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 490/2012. Civil. Acţiune în anularea... | ICCJ. Decizia nr. 477/2012. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
