ICCJ. Decizia civilă nr. 3988/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA a II-a CIVILĂ
Decizia nr. 3988/2012
Dosar nr. 35278/299/2012
Şedinţa de la 11 octombrie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj Napoca B.E.J. M.O.I. a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitoarei SC O.V.I.G. SA în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa comercială din 24 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Alba, la solicitarea creditorilor B.A., B.S.G., B.D.I.
Prin încheierea civilă nr. 5177/CC/2012 din 25 iunie 2012 Judecătoria Cluj Napoca a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Cluj Napoca a reţinut că debitorul are sediul pe raza Judecătoriei sectorului 1 şi că debitorii nu au tăcut dovada că locul executării se află în circumscripţia Judecătoriei Cluj Napoca.
Faţă de această situaţie de fapt, instanţa a reţinut că instanţa competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite aşa cum prevede art. 3734 alin. (2) C. proc. civ. este instanţa de executare şi nu instanţa sediului.
Judecătoria sectorului 1 prin sentinţa civilă nr. 14760/2012 din 3 septembrie 2012, la rândul său, s-a declarat necompetentă să judece litigiul şi ca urmare şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca. Totodată a constatat că între cele două Judecătorii s-a ivit un conflict negativ de competenţă şi în temeiul art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ. a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unui regulator de competenţă.
Pentru a hotărî astfel Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a reţinut că cei trei creditori, împreună cu biroul executorului judecătoresc au arătat în mod clar şi neechivoc faptul că executarea silită se va desfăşura sub forma popririi conturilor de la terţii popriţi din Cluj Napoca.
S-a mai reţinut că în această etapă a procesului civil, cea a executării, nu se poate pretinde creditorului să precizeze bunurile sau conturile, întrucât de-abia după încuviinţarea cererii executorul judecătoresc sau bancar, după caz, va lua toate măsurile pentru identificarea bunurilor şi evaluarea acestora.
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă Înalta Curte constată:
Potrivit art. 20 alin. (2) C. proc. civ. există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe, prin hotărâri irevocabile s-au declarat necompetente să judece aceeaşi pricină.
Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Curtea constată că cele două instanţe Judecătoria Cluj Napoca şi Judecătoria sectorului 1 Bucureşti s-au declarat necompetente prin hotărâri irevocabile, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că, cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.
Pentru emiterea regulatorului de competenţă este esenţial de precizat că în discuţie este competenţa teritorială, care este reglementată de norme ce au caracter dispozitiv respectiv art. 373 alin. (1) C. proc. civ.
În speţă, obiectul acţiunii poartă asupra unei executări silite izvorâte din titlul executoriu reprezentat de sentinţa comercială nr. 56/CAF/2012 din 24 aprilie 2012 a Tribunalului Alba.
În aplicarea art. 3731 alin. (1) C. proc. civ., încuviinţarea executării silite este de competenţa instanţei de executare, iar potrivit art. 373 C. proc. civ., hotărârile speciale se execută de executorul judecătoresc în circumscripţia judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea, iar în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripţia judecătoriei în care se află acesta.
Rezultă că locul executării silite este criteriul stabilit de lege în determinarea instanţei de executare, instanţă căreia îi revine competenţa teritorială de soluţionare şi a cererilor de încuviinţare a executării silite.
Or, acest criteriu are în vedere locul unde se realizează în mod efectiv executarea, în cazul urmăririi bunurilor, locul situării acestora [art. 373 alin. (1) C. proc. civ.], iar în cazul popririi, locul de la domiciliul sau sediul debitorului ori locul terţului poprit [art. 453 alin. (1) C. proc. civ.].
Cum în speţă petentul a solicitat în mod explicit încuviinţarea executării silite pe raza Judecătoriei Cluj Napoca unde au sediul terţii popriţi, în aplicarea evocatelor texte de lege, competenţa teritorială de soluţionare aparţine Judecătoriei Cluj Napoca.
Aşa fiind, în raport de art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, căreia i se va trimite dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 152/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5962/2012 → |
|---|
