ICCJ. Decizia nr. 4077/2012. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 4077/2012
Dosar nr. 15308/3/2010
Şedinţa publică de la 23 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamantele C.I. (Turkey) I.V.T.L.S. şi SC S.M. SRL au chemat în judecată pârâta I.Y.E.T.S.V.T. AS, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 222.807 Euro, reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparaţii efectuate la imobilul situat în Afumaţi, Şos. Bucureşti - Urziceni, la plata altor daune materiale şi morale şi la cheltuieli de judecată.
La termenul din 25 iunie 2010 reclamantele şi-au precizat acţiunea în sensul că, în funcţie de cursul leu/euro la data de 24 martie 2010, pretenţiile solicitate prin capătul unu de cerere sunt de 907.180,98 RON. Totodată, s-a arătat că daunele solicitate prin capătul doi de cerere nu pot fi cuantificate, motiv pentru care se solicită „0" euro daune, respectiv „0" RON.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a invocat excepţia necompetenţei instanţelor române, excepţia prematurităţii cererii şi a lipsei calităţii procesuale active a reclamantei SC S.M. SRL.
Prin Sentinţa comerciala nr. 6993 din data de 27 mai 2011, instanţa de fond a admis excepţia prematurităţii şi a respins acţiunea ca prematur formulată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că în cauză reclamantele au învestit instanţa cu o acţiune în pretenţii şi nu au depus la dosar convocarea la conciliere a pârâtei, conţinând menţiunile stipulate în alin. (2) din textul de lege, că simpla „Notificare" adresată pârâtei de a-şi desemna un reprezentant pentru a se încheia procesul-verbal de predare-primire a lucrării ori Protocolul de preluare, ori că nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale nu valorează convocare la conciliere.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel reclamantele, care au formulat critici referitoare la greşita interpretare şi aplicare de către instanţă a art. 7201 C. proc. civ. în raport de situaţia de fapt probată de reclamante.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin Decizia nr. 463 din 30 noiembrie 2011 a respins ca nefondat apelul reclamantelor, instanţa de control judiciar reţinând, în esenţă, legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate din perspectiva criticilor formulate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele C.I. (Turkey) I.V.T.L.S. (Cem-Su), şi SC S.M. SRL, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe.
Recurentele-reclamante îşi subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., acestea vizând în esenţă, greşita aplicare de către instanţe a sancţiunii prematurităţii acţiunii raportat la demersurile făcute de reclamante pentru îndeplinirea procedurii prealabile.
În argumentaţia adusă în susţinere recurentele arată că nu puteau respecta întocmai formalismul dispoziţiilor art. 7801 C. proc. civ., deoarece, pe de o parte, la data notificării, cuantumul prejudiciului nu era cunoscut, fiind nevoie de administrarea unei expertize judiciare pentru a cunoaşte şi cuantifica valoarea prejudiciului, iar pe de altă parte întrucât beneficiarul prestaţiei - recurenta - S.M. SRL, era titulara dreptului de a primi reparaţia în natură - obligaţie de a face - în baza unei răspunderi legale obiective a pârâtei de a garanta calitatea lucrării.
Recurentele reproşează ambelor instanţe că au pronunţat o hotărâre nelegală din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ., încălcând dispoziţiile referitoare la nulitatea actelor de procedură prevăzută de dispoziţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., arătând că evocatele prevederi condiţionează din această perspectivă, nulităţile procedurale de producerea unei vătămări ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului, că procedura concilierii reglementată de art. 7201C. proc. civ., reprezintă un act de procedură căruia îi sunt aplicabile aceste dispoziţii, de vreme ce reprezintă o condiţie a declanşării valabile a formelor de procedură ce alcătuiesc procesul civil.
Recurentele învederează că în cauză, nu numai că pârâta I. nu justifică o vătămare, dar modalitatea în care părţile au corespondat în vederea soluţionării amiabile a acestui litigiu nu încalcă spiritul dispoziţiilor art. 720 C. proc. civ., că pârâta, cu toate că fusese notificată să repare prejudiciul, nu a exprimat în nici un fel dorinţa unei concilieri, că din probe şi din poziţia pârâtei a reieşit că aceasta nu a pretins vreo vătămare şi nu putea pretinde pentru neîndeplinirea în prealabil a procedurii concilierii directe.
Conchid recurentele-reclamante sub acest aspect, că modul cum s-au derulat raporturile comerciale şi corespondenţa dintre părţi şi, mai ales, din atitudinea pârâtei I. exprimată prin întâmpinare, care neagă răspunderea, nu a rezultat că ar fi avut intenţia de a soluţiona amiabil litigiul de faţă, pe cale de consecinţă rezultă lipsa vreunei vătămări a pârâtei ce ar proveni din lipsa anumitor menţiuni din notificarea ce din înţelesul pe care îl avea echivala fără echivoc cu convocarea la conciliere.
O altă critică vizează faptul că atât tribunalul cât şi curtea de apel au dat o interpretare extrem de restrictivă şi formalistă dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ., ceea ce conduce la acordarea unui drept pârâtei de a se concilia chiar dacă din poziţia acesteia este de a contesta vehement cererea recurentelor.
Se arată că dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ. au drept raţiune, evitarea unor procese inutile, şi crearea posibilităţii soluţionării acestei categorii de litigii, pe cale amiabilă, extrajudiciară, în afara sediului instanţei de judecată, că această concluzie se impune deoarece, în cauză nu rezultă că pârâta I. ar fi dorit concilierea cu reclamanta până la data judecăţii, iar pe cale de consecinţă pârâtei nu i-a fost provocată nicio vătămare, recurentele raportându-se şi la practica judecătorească în materie.
Intimata-pârâtă SC I.Y.E.T.S.V.T. AS Istanbul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Înalta Curte, examinând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
Chiar într-o interpretare mai puţin rigidă a îndeplinirii condiţiilor procedurii prealabile cerute de art. 7201 C. proc. civ., trebuie avută în vedere finalitatea urmărită de legiuitor prin textul de lege evocat şi anume degrevarea instanţelor judecătoreşti şi simplificarea procedurii soluţionării cauzelor având ca obiect pretenţii de natură bănească, cauze ce pot fi soluţionate pe cale amiabilă şi într-un termen rezonabil astfel încât să se dea prioritate voinţei părţilor în ceea ce priveşte soluţionarea litigiilor pe cale judecătorească.
Aşadar, părţile potenţial litigante trebuie să aibă cunoştinţă de pretenţiile în litigiu, de cuantumul acestora şi de motivele de fapt şi de drept care le-ar justifica, aspecte ce trebuie să se regăsească în mod obligatoriu în invitaţia de conciliere.
În speţă, notificările invocate de recurente ca având acest rol nu conţin informaţii cu privire la demersul avut în vedere de art. 7201 C. proc. civ., atât sub aspectul termenului în care au fost comunicate cât şi sub cel al conţinutului, ele referindu-se strict la faptul că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, fără a exista o precizare a pretenţiilor, o determinare a cuantumului acestora şi în fapt şi în drept care să se regăsească ulterior în acţiunea promovată de recurentele-reclamante.
Teza înaintată de recurente cu privire la lipsa dovezii vătămării nu poate fi primită, dată fiind poziţia procesuală a acestora şi caracterul imperativ al dispoziţiilor art. 7201C. proc. civ.
Aşadar, se reţine că instanţa de control judiciar, menţinând soluţia instanţei de fond, a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ. raportat la datele speţei care relevă neîndeplinirea de către reclamante a procedurii concilierii reglementată de art. 720 C. proc. civ., examinată chiar şi dintr-o perspectivă juridică mai puţin formală.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând legalitatea deciziei recurate din perspectiva criticilor formulate în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentele-reclamante C.I. (Turkey) I.V.T.L.S. Turcia şi SC S.M. SRL Bucureşti împotriva Deciziei nr. 463 din 30 noiembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 23 octombrie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 4011/2012. Civil. Excludere asociat. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4081/2012. Civil. Actiune în daune... → |
|---|
