ICCJ. Decizia nr. 4286/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 1810 din 21 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Gorj - secția comercială, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC L.E. SRL - societate în faliment, reprezentată prin lichidator S. SPRL și a fost obligat pârâtul B.A. la plata sumei de 217.356,28 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcții, facturate cu facturile din 16 aprilie 2009 și 4 mai 2009.
Instanța de fond a reținut că reclamanta a executat lucrări de mansardare a unui bloc de locuințe conform contractului, că a emis facturile din 16 aprilie 2009 și 4 mai 2009, iar pârâtul, în calitate de beneficiar al lucrării a achitat parțial factura din 2009 și că a rămas neplătită suma totală de 217.356,28 lei. A mai reținut că refuzul pârâtului de a-și îndeplini obligația asumată prin contract este neîntemeiată și că acesta nu a dovedit că semnăturile de pe facturi nu îi aparțin sau că a achitat suma facturată.
împotriva sentinței a formulat apel pârâtul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, în motivarea căruia a arătat că dovada raporturilor comerciale s-a făcut, însă reclamanta nu a făcut dovada că factura a fost parțial achitată. în acest sens, a susținut că plata parțială nu poate echivala cu însușirea întregii sume facturate de prestator, dovada trebuind să fie făcută în condițiile art. 46 C. com., iar facturile nu cuprind mențiuni privind serviciile prestate și data prestării lor, documente care stau la baza lor, etc. Apelantul a precizat că din momentul încheierii procesului verbal de recepție, cu ocazia concilierii orice relație comercială dintre parteneri s-a încheiat, că a făcut plângere la organele de cercetare penală în care a arătat că nu a semnat cele două facturi și că instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ de a cerceta susținerile sale și a face probe suplimentare.
S-a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice care să evalueze lucrările executate în baza contractului și a unei expertize contabile care să verifice sumele achitate pe parcurs și sumele rămase de plată.
S-a administrat proba cu expertiză tehnică efectuată de expert S.G. și proba cu expertiză contabilă efectuată de expert B.E., fiecare dinte aceștia răspunzând și la obiecțiunile făcute de părți.
Prin decizia nr. 205 din 14 decembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Craiova - secția a III-a civilă, s-a admis apelul pârâtului împotriva sentinței tribunalului pe care a schimbat-o în sensul că:
A fost admisă acțiunea reclamantei și a fost obligat pârâtul B.A. la plata sumei de 65.105,24 lei reprezentând contravaloare lucrări și la suma de 2913 lei cheltuieli de judecată în fond.
Prin aceeași hotărâre a fost obligată intimata S.C. L.E. la plata sumei de 2328 lei taxă judiciară de timbru în apel și la 3500 lei onorariu de expert și a fost respinsă cererea expertului S.G. de majorare a onorariului.
S-a reținut, în esență, că numai facturile fiscale nu fac dovada sumelor dat fiind că pârâtul le-a contestat, iar instanța fondului nu a administrat probe în acest sens, iar raporturile dintre părți au încetat așa cum rezultă din procesul verbal de recepție, obligațiile dintre părți neîncetând decât după ce toate obligațiile au fost executate, subzistând obligația de garanție pentru viciile ascunse.
Potrivit raportului de expertiză efectuat de expert S.G., în baza contractului, reclamanta a executat lucrări totale în valoarea de 758.890 lei iar, conform concluziilor expertului contabil B.E., pe parcursul contractului beneficiarul a făcut plăți totale în valoare de 693.783 lei, diferența neachitată fiind de 65.105, 24 lei.
în ce privește panourile, se constată că acestea au fost executate de V.P., valoarea lor fiind de 271.760 lei, dar ele au fost facturate antreprenorului SC L.E. SRL conform facturilor și achitate de antreprenor conform chitanțelor, toate aceste documente fiind depuse la filele 314-317 din dosar.
Prin urmare, instanța de apel a constatat întemeiată numai în parte acțiunea reclamantei, respectiv pentru suma de 65.105,24 lei reprezentând contravaloare lucrări neachitate, conform contractului.
Văzând dispozițiile art. 274 C. proc. civ., a fost obligat pârâtul și la 2913 lei cheltuieli de judecată la fond reprezentând taxă de timbru la valoarea de achitat, iar în ce privește cheltuielile de judecată în apel, a fost obligată intimata SC L.E. la 2328 lei taxă judiciară de timbru în apel, calculată la valoarea câștigată de către pârât prin admiterea apelului, precum și la 3500 lei onorariu experți, onorariu achitat de apelantul pârât.
Instanța de apel a apreciat că cererea expertului S.G. de majorare a onorariului de expert este nejustificată, întrucât acestuia i-a fost încuviințat un onorariu inițial de 1000 lei și ulterior i s-a majorat onorariul cu 1500 lei, ambele fiind achitate, sens în care a considerat onorariul total corespunzător activității prestate avându-se în vedere și faptul că prestația expertului a tergiversat judecarea procesului.
împotriva deciziei pronunțate în apel au declarat recurs ambele părți.
1. Prin recursul declarat de reclamantă se critică soluția din apel sub aspectul că în mod greșit a fost obligat la plata taxei judiciare de timbru, întrucât este în procedura falimentului împrejurare care îl scutește de la plata datorată cu acest titlu, iar concluziile raportului de expertiză a indicat sumele datorate în derularea relațiilor comerciale dintre cele două părți. Sub acest din urmă aspect, recurenta - reclamantă menționează expres completarea raportului de expertiză cu cuantumul indicat expres în cererea de recurs, la filele 2 și 3 dosar recurs, solicitând pe cale de consecință admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și obligarea părții adverse la plata sumei de 158.478,20 lei, anularea sumei de 2328 lei taxă judiciară de timbru, fără cheltuieli de judecată.
2. Prin recursul declarat de pârât se critică soluția pronunțată în apel sub aspectul că instanța de apel i-a luat în considerare numai două plăți achitate de el, neținând cont de faptul că a executat lucrările conform contractului și a executat panourile, realizând chiar lucrările de montaj a acestora. Mai mult, pârâtul susține că a suportat și alte cheltuieli suplimentare pentru realizarea lucrărilor la care s-a angajat conform contractului.
în consecință, pârâtul mai arată că în mod greșit instanța de apel nu a luat în calcul și plățile făcute cu privire la proiectarea, montarea și punerea în operă a panourilor, pe lângă sumele plătite direct părții potrivnice. Solicită admiterea recursului și indică ca motiv de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pentru considerentele ce urmează, înalta Curte constată nulitatea cererilor de recurs de reclamanta SC L.E. SRL prin lichidator judiciar S. SPRL Târgu Jiu și de pârâtul B.A.:
Potrivit art. 3021alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pentru care se critică hotărârea recurată și dezvoltarea lor, sau după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Motivarea recursului presupune, pe de o parte, arătarea motivului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind judecata instanței care a pronunțat hotărârea recurată.
în ce privește recursul reclamantei, înalta Curte constată că acesta cuprinde aspecte de netemeinicie vizând raportul de expertiză, în argumentarea cărora indică sume, care în opinia sa sunt datorate, conform mențiunilor din cererea de recurs la filele 2 și 3 dosar recurs, precum și anularea taxei judiciare de timbru, ceea ce nu pot forma obiectul controlului judiciar în calea de atac exercitată, știut fiind că în recurs cenzura hotărârii atacate se face numai din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.
Referitor la recursul pârâtului, înalta Curte a constatat că împrejurările relatate a fost de netemeinicie, acestea vizând executarea lucrărilor și aprecierea eronată a instanței de apel cu privire la îndeplinirea obligațiilor sale contractuale, de asemenea, acestea nu pot constitui motive de nelegalitate în sensul dispozițiilor art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., și, în consecință nu puteau fi supuse controlului judiciar în calea de atac a recursului. A fost adevărat că acest recurent invocă art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însă criticile formulate vizează situația de fapt deja stabilită și aspecte de netemeinicie. Prin urmare, înalta Curte a constatat că recursurile declarate în cauză nu au cuprins motive de nelegalitate în sensul limitativ și restrictiv a art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., situație în care a dat eficientă sancțiunii prevăzute de dispozițiilor art. 3021alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în sensul că a constatat nulitatea cererilor de recurs formulate de reclamanta SC L.E. SRL prin lichidator judiciar S. SPRL Târgu Jiu și de pârâtul B.A. împotriva deciziei nr. 205 din 14 decembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Craiova - secția a IlI-a civilă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4291/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7710/2012. Civil → |
|---|
