ICCJ. Decizia nr. 4297/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 806 din data de 30 martie 2011 pronunțată în dosar, Tribunalul Ialomița, secția civilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Uniunea Teritorială a Sindicatelor M/C Constanța împotriva pârâților Compania Națională de Căi Ferate "CFR" SA și Regionala CFR Constanța.
Au fost obligate pârâtele la plata salariului suplimentar pentru anii 2007, 2008, 2009 către următorii membrii de sindicat D.T., D.I., F.N., P.N., I.M., C.C.M., T.V.B., B.L.C., N.N.N., P.C.I., P.D.M., R.P.C., R.G.G., S.I.V., V.M.D.N., V.N.C., Z.A.N., S.I.M.G., B.I.S., B.I.C., C.C.G., C.D.D., C.N.S., C.G.A., C.V.F., D.V.M.Ș., D.P.S., D.C.A., G.N.A., M.D.P., M.I.Ș., N.G.M., Ș.G., C.A.T., B.V.E., E.P.M., P.G.I., R.G.I., Ș.I.G., P.P.M., C.I.L., P.S.I., A.I.M., C.V.I., M.V.V., O.T.A., O.V.A., C.M.C., I.B.V., H.I.I., N.C.M.C., P.G.C., B.G.M., B.C.I., C.A.F., C.C.D., N.N.N.D., G.D.C., l.M.A., M.E.L., N.C.M., N.V.L., D.I.E., I.C.M., N.S.G., P.T.T., Z.C.D., C.N.R., C.C.G., S.V.V., P.Z.E., D.C.G., M.A.M., M.A.E., S.A.Ș., C.T.N., N.G.G., O.G.A., P.E.C., S.V.A., B.I.I., M.I.V.D., P.I.G., P.P.C., C.M.L., B.E.M., N.I.G., S.V., Ș.S.G., D.Ș.M., C.D.A., A.C.L., D.I.A., V.M.O., N.Ș.G.D., M.G.L., N.G.A., P.C.E.C., R.I.M., B.I.C., C.G.D., B.G.L.G., Ș.D.D., Ț.N.A., U.I.G.A., F.I., l.V., T.N., Z.I.E., T.A.V.B., R.D.A., G.G.V., P.V.V., P.L.M., B.V.G.C., C.V.E., D.L., I.N.E., D.V., M.N.M., D.F.I., P.N., I.G.M., Ș.M.A., C.C.G., N.L., S.A.I., D.C.C., Ș.C.I., S.C.M., M.S.I., C.S.M., B.G.N., D.A., C.S.N., M.I.G., L.N.G., C.D.C., C.D.V., C.N.A., N.A.T., S.I.C., A.G.M., F.M., T.G.M., T.T.F., P.V.E., M.I.N., C.A.M., I.V.V., M.I.M., D.A.A., D.I.I., R.N.L., C.S.S., C.V.C., A.A.R., V.I.V., N.G.G., V.N.L., B.V.T., F.M., Ș.S.D., S.I.M., T.F.I., D.S.G., C.F.G., G.N.T., I.S. corespunzător perioadei lucrate de fiecare membru de sindicat pe parcursul fiecărui an și la plata ajutorului material acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști, Ziua Feroviarului pe anul 2009, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație.
A respins capătul de cerere referitor la acordarea contravalorii bonurilor de masă aferente anului 2009 și ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de Crăciun pentru anul 2009.
Au fost obligate pârâtele la plata către reclamant a sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, membrii de sindicat în numele cărora a fost promovată acțiunea - sunt salariați ai pârâtei SNTFC CFR Călători SA - RTFC Constanța.
Potrivit dispozițiilor CCM la nivel de unitate membrii de sindicat, în calitatea lor de salariați ai pârâtei aveau dreptul la plata unui salariu suplimentar pentru munca prestată în cursul unui an calendaristic.
Acest drept este expres stabilit în art. 32 alin. (1) din CCM-urile la nivel de unitate pentru perioada 2007-2010 care prevede că "pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul companiei va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv".
Prin urmare, s-a apreciat că, și în cazul în care situația economică a societății pârâte este una grea, existența sau inexistența resurselor bugetare nu poate avea vreo influență asupra stabilirii sau recunoașterii drepturilor salariale prevăzute în contractul colectiv de muncă.
Pârâta este obligată sa își îndeplinească obligația asumată odată cu semnarea acestui contract colectiv de muncă la nivel de unitate atâta timp cât acesta a rămas în această formă în ființă, deși pârâta a avut la îndemână căi legale de suspendare a acestor prevederi însă din motive neînțelese aceasta nu a procedat în acest fel chiar dacă realitatea actuală o impunea.
S-a mai reținut că art. 65 alin. (1) din CCM pe anii 2009-2010 prevede că salariații beneficiază, cu ocazia sărbătorilor de Paști, Crăciun și de Ziua feroviarilor de un ajutor material al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de la nivelul clasei unu de salarizare.
Alin. final al art 65 din CCM pe anul 2009-2010 prevede că în anul 2009 nu se acordă ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de Paște, Crăciun și Ziua Feroviarului. Deși este menționată această dispoziție, instanța va avea în vedere faptul că CCM pe anul 2009-2010 a fost înregistrat la Ministerul Muncii și Protecției Sociale la data de 06 iunie 2009.
Potrivit art. 25 alin. (3) din Legea 130/1996 privind contractul colectiv de muncă "contractele colective de muncă se aplică de la data înregistrării". întrucât CCM pe anul 2009-2010 a fost înregistrat la 06 iunie 2009 rezultă că se aplică începând cu această dată, astfel că ajutoarele materiale menționate în CCM cu ocazia Paștelui (aprilie 2009) și Zilei feroviarului (23 aprilie 2009) devenind scadente anterior intrării în vigoare a CCM pe anul 2009-2010, urmează a fi acordate salariaților până la intrarea în vigoare la 06 iunie 2009 a CCM pe anul 2009-2010.
Tribunalul a respins cererea privind ajutorul material acordat cu ocazia Crăciunului, având în vedere că la data de 06 iunie 2009 a intrat în vigoare CCM pe anul 2009-2010 prin care părțile semnatare au convenit că în anul 2009 nu se acordă ajutorul material cu ocazia Crăciunului, astfel că nu există nici un temei în baza căruia pârâta să fie obligată la plata acestui ajutor.
în ceea ce privește tichetele de masă, instanța a constatat că acestea sunt prevăzute în CCM pe anul 2009-2010 la art. 77 care menționează că se acordă în condițiile legislației în vigoare. S-a apreciat că art. 1 alin. (1) din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă nu stabilește o obligație în sarcina angajatorului, ci doar o facultate ("salariații .potprimi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă"), o posibilitate de acordare a tichetelor, posibilitate a cărei obiectivare este funcție de mai mulți factori, în principal posibilitățile financiare ale angajatorului derivând din situația sa economică și din nivelul productivității muncii, elemente ale căror nivele fiind scăzute, nu au permis acordarea acestor tichete.
Instanța a apreciat astfel, că Legea nr. 142/1998 nu instituie un drept al salariaților și respectiv o obligație corelativă a angajatorilor, ci prevăd doar caracterul opțional al acordării acestor beneficii.
în același sens și I.C.C.J. a statuat prin Decizia nr. 14 din 18 februarie 2008, într-o speță similară faptul că "aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzut în buget sume cu această destinație".
Având în vedere că în bugetul de venituri și cheltuieli al pârâtei nu este prevăzută o astfel de obligație, s-a reținut că societatea s-a aflat în imposibilitatea de a acorda salariaților tichetele de masă.
împotriva sentinței sus-menționate, a declarat recurs, motivat în termenul legal, recurentele pârâtele C.N.C.F. "CFR" SA - București și Compania Națională de Căi Ferate "CFR" SA - Regionala de Transport Feroviar de Călători Constanța, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în dezvoltarea motivelor de recurs, formulate în baza art. 304 pct. 8 si 9 teza a II-a C. proc. civ., cu aplicarea art. 3041C. proc. civ., recurenta Compania Națională de Căi Ferate "CFR" SA-București arată că, instanța de fond, față de materialul probator, în mod greșit reține faptul că C.N.C.F. "CFR"- SA nu a onorat obligațiile asumate potrivit Contractelor Colective de Muncă ale C.N.C.F. "CFR" - SA pe anii 2007, 2008 și 2009.
Mai mult, în mod greșit din actele si lucrările dosarului tribunalul a reținut ca membrii de sindicat in numele cărora a fost promovată acțiunea sunt salariați ai pârâtei S.N.T.F.C. CFR Calatori SA - RTFC Constanta, si tot în mod greșit reține că S.N.T.F.C. CFR Calatori SA formulează întâmpinare. Fața de acest aspect solicită a se observa că instanța de fond a fost într-o totală eroare, reținând și analizând în mod greșit materialul probator administrat.
I. Cu privire la plata salariului suplimentar pentru anii 2007, 2008 si 2009 recurenta susține că în mod greșit a fost obligată la plata acestuia către contestatori.
în conformitate cu art. 32 din Contractele Colective Menționate "pentru munca desfășurata in cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul companiei va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. Salariul suplimentar se poate acorda si trimestrial, in baza hotărârii Consiliului de Administrație, luata cu acordul delegaților aleși ai sindicatelor. în acest caz, cuantumul anual al salariului suplimentar va fi echivalent cu un salariu de baza mediu lunar realizat. Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar in cadrul fondului de salarii, in procent de pana la 10 la suta din fondul de salarii realizat lunar".
învederează instanței că C.N.C.F. "CFR" - SA este societate comercială pe acțiuni cu capital social integral vărsat de statul roman în calitate de acționar unic care își exercita drepturile și obligațiile prin Ministerul Transporturilor.
Potrivit prevederilor art. 22 alin. (1) din HG nr. 581/1998 privind înființarea Companiei Naționale de Cai Ferate "C.F.R." - S.A. prin reorganizarea Societății Naționale a Cailor Ferate C.F.R. își stabilește bugetul propriu de venituri si cheltuieli care se aproba de către Guvern, la propunerea Ministerului Transporturilor, cu avizul Ministerului Muncii și Protecției Sociale si al Ministerului Finanțelor, excepție fiind anii 2006 si 2007 când, in conformitate cu art. 1 alin. (1) - (2) si art. 2 din O.G. nr. 1/2007 bugetul de venituri si cheltuieli al CNCF "CFR" - SA, care este cuprins în bugetul general consolidat al Ministerului Transporturilor se aprobă prin ordin comun al ministrului transporturilor care este ordonatorul principal de credite, al ministrului finanțelor publice și al ministrului muncii, solidarității sociale și familiei și se publică în M. Of., Partea I.
Invocă art. 29 alin. (3) si (4), art. 47 alin. (3), art. 48 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, susținând că bugetul de venituri si cheltuieli a CNCF "CFR" - SA aprobat conform prevederilor menționate mai sus, pentru anul 2007, nu a permis constituirea fondurilor necesare pentru acordarea acestor salarii suplimentare.
Mai mult decât atât, CNCF "CFR" - SA nu a avut aprobat bugetul de venituri și cheltuieli pentru anii 2008 si 2009. astfel ca neavând stabilit cuantumul veniturilor si fondul salariilor de baza aprobat nu s-a putut constitui fondul pentru plata salariului suplimentar.
Or, în contextul în care CNCF "CFR" - SA nu a avut buget de venituri și cheltuieli și nu a avut venituri corespunzătoare acoperirii tuturor cheltuielilor, înregistrând pierderi în anii 2007, 2008 și 2009. precum și plăți restante față de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, etc, astfel încât nu există obligația plații salariilor suplimentare aferente solicitate de reclamanți.
Totodată invocă dispozițiile art. 22 alin. (2) - (4) din H.G. nr. 581/1998 privind înființarea Companiei Naționale de Cai Ferate "C.F.R." - S.A. prin reorganizarea Societății Naționale a Cailor Ferate.
în dovedirea argumentelor, susține că a depus la dosarul cauzei, în copie, situațiile financiare auditate, ce au fost depuse la Ministerul Finanțelor Publice, respectiv bilanțurile si conturile de profit si pierdere, ale companiei la data de 31 decembrie 2008, 31 decembrie 2007 ?i 31 decembrie 2006.
II. Cu privire la plata ajutoarelor materiale pentru Ziua Feroviarilor si Paști pentru anul 2009 consideră ca cererea reclamatei este total neîntemeiata si nejustificata.
Pentru anul 2009 obligația CNCF "CFR" SA de a plați ajutoarele materiale pentru Ziua Feroviarilor. Paste si Crăciun nu exista.
Precizează că în conformitate cu prevederile art. 65 ultimul aliniat din CCM al CNCF "CFR" SA pe anul 2009-2010, în anul 2009 nu se acordă ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de Paste. Crăciun si de Ziua Feroviarilor".
Motivat de faptul că au cunoștința de situația economica cu care se confrunta compania, organizațiile sindicale reprezentative au semnat împreuna cu CNCF "CFR" SA Contractul Colectiv de Munca pe anul 2009-2010 cu prevederea ca "în anul 2009 nu se acorda ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de Paste, Crăciun si de Ziua Feroviarilor".
Apreciază că acest motiv este de ordine publica deoarece instanța nu poate trece peste voința pârtilor decât prin încălcarea principiului forței obligatorii a convenției, principiu statuat prin dispozițiile art. 969 C. civ.
Pentru anii 2008 si 2009 CNCF "CFR" SA nu a avut BVC aprobat conform prevederilor legale sus - menționate. Invocă practică judiciară.
în dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta Compania Națională de Căi Ferate "CFR" SA- Regionala de Transport Feroviar de Călători Constanța, precizează faptul că fondul pentru aceste salarii suplimentare se distribuie cu aprobarea reprezentanților sindicatelor inclusiv al reclamanților (art. 32 alin. (2)), deci se cunoștea faptul ca aceste fonduri nu sunt sustenabile pentru a se acorda si aceste salarii suplimentare si totuși s-a promovat aceasta acțiune cu un asemenea capăt de cerere in condiții in care chiar ?i Sindicatul reclamat care cunoștea faptul ca nu sunt fonduri el însăși participând la distribuirea fondului din care se acordau si aceste drepturi constituite convențional.
Faptul că instanța de fond a apreciat superficial documentele depuse în apărare este evident și față de modul în care în considerente instanța retine că pârâte sunt SNTFC CFR Călători SA - RTFC Constanta cind in fapt parate sunt Compania Naționala de cai ferate CNCF CFR SA si Sucursala Regionala CF Constanta așa cum corect reține în dispozitivul sentinței recurate.
Pentru aceste motive și prin reaprecierea materialului probator existent la dosarul instanței de fond solicită admiterea recursului așa cum a fost promovat și în considerarea dispozițiilor art. 304 pct 9 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 3041C. proc. civ. respingerea si a capătului de cerere de acordare a salariului suplimentare pe anii 2007, 2008 si 2009.
Pe cale de consecința solicită respingerea și a capătului de cerere de obligare la plata cheltuielilor de judecată potrivit dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., obligație care de altfel este nelegala evident raportat la faptul că însăși instanța de fond a respins două capete de cerere dar a acordat cheltuielile așa cum s-au solicitat.
Prin Decizia civilă nr. 8291 din 14 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosar, cu opinie majoritară, s-au admis recursurile declarate de formulate de pârâtele C.N.C.F. "CFR" - S.A. București și C.N.C.F. "CFR" - S.A. - R.T.F.C. Constanța, împotriva sentinței civile nr. 806 din data de 30 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția civilă, în dosar, în contradictoriu cu reclamanta U.T.S.M.C. Constanța. Și în consecință, a fost modificată în parte sentința recurată, în sensul că: au fost respinse capetele de cerere privind salariul suplimentar 2007 - 2009, Ziua feroviarului, Paște 2009, ca neîntemeiată.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței recurate privind tichetele de masă 2009 și Crăciun 2009.
S-a reținut că salariul suplimentar, în contextul art. 32 din Contractul Colectiv de muncă, invocat de reclamanți ca temei al pretențiilor formulate, pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul companiei va primi un salariul suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. Dreptul salariaților la acest salariu suplimentar este însă condiționat, pe lângă criterii subiective ce privesc comportamentul fiecărui angajat în parte, de existența sursei de finanțare prevăzută expres la art. 32 alin. (3) din contractul arătat, în sensul că fondul necesar pentru acordarea salariului se constituie lunar din veniturile realizate în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar.
Așadar, anual, angajatorul trebuia să constituie din fondul de salarii un fond special în procent de maxim 10% cu destinația plății salariului suplimentar. Or, in contextul in care angajatorul nu a avut venituri corespunzătoare acoperirii tuturor cheltuielilor, înregistrând pierderi in anii 2007, 2008 si 2009, precum si plați restante fata de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, etc, nu poate fi obligat la plata salariilor suplimentare aferente solicitate de reclamanți.
Recurenta S.N.T.F.C. a depus la dosar situația financiară pe anii 2007-2009 din care reiese faptul ca societatea s-a aflat in imposibilitate de constituire a fondului necesar salariului suplimentar. Cum însă, în perioada anilor 2007-2009, la nivelul companiei nu s-a constituit acest fond special, datorită realizării unui nivel al veniturilor scăzut și a dificultăților financiare în constituirea fondului de salarii, cu deplin temei susțin recurentele că nu se poate plăti dreptul pretins pe temeiul art. 32 din contractul colectiv de muncă, întrucât nu există fondul special din care să fie făcută plata.
O situație contrară celei afirmate de recurente nu a fost făcută în cauză de către sindicatul reclamant.
în ceea ce privește art. 30 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar, Curtea constată că plata drepturilor suplimentare prevăzute de art. 30 alin. (1) din această convenție, de asemenea, este condiționată de realizarea veniturilor necesare constituirii fondului de 10%, așa cum se arată expres în alin. (3). în acest fel, considerentele menționate pe aspectul art. 30 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate se mențin și în cazul contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități.
Prin urmare, acțiunea reclamanților sub acest aspect a fost respinsă.
Cu privire la primele de Paști și Ziua Feroviarului, pentru anul 2009, a căror acordare a fost criticată în recursul promovat de C.N.C.F. "CFR" SA - București, Curtea reține că prin procesul verbal încheiat la 25 mai 2009, semnatarii contractelor colective de muncă au convenit ca acordarea acestor drepturi să fie suspendată pentru anul 2009, ele urmând a fi aplicate începând cu data de 1 ianuarie 2010.
De asemenea, prin contractul colectiv de muncă la nivelul Companiei pe anul 2009-2010, s-a prevăzut că aceste prime nu se vor acorda pentru anul 2009.
Prin Actul Adițional la Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2009/2010, înregistrat la Agenția pentru Prestații Sociale a Municipiului București sub nr. 1708 din 21 aprilie 2010 s-a stabilit ca aceste drepturi bănești suplimentare să nu se acorde în anii 2009 și 2010.
întrucât obligația pretinsă nu a fost executată până la încheierea acestei convenții între părți, convenție care nu distinge cu privire la un moment anume al aplicării ei și face referire la acordarea sporurilor, indiferent de data scadenței lor, Curtea apreciază că înțelegerea părților produce efecte pentru toată perioada solicitată de către reclamanți, astfel că paralizează și aplicarea dispozițiilor CCM la nivel de ramură invocate de reclamanți.
în concluzie, prin înlăturarea temeiului convențional al acordării acestor prime, solicitarea reclamanților devine lipsită de temei juridic.
în consecință, Curtea, în opinie majoritară, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a admite recursul, s-a modifica în parte sentința recurată, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că au fost respinse capetele de cerere privind salariul suplimentar 2007-2009, Ziua feroviarului, Paște 2009, ca neîntemeiat, menținând dispozițiile sentinței cu privire la respingerea tichetelor de masă pe anul 2009 și Crăciun 2009, acestea nefiind recurate.
împotriva Deciziei nr. 8291 din 14 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și Asigurări Sociale, în dosar a formulat cerere de revizuire revizuenta U.T.S.M.C. Constanța, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
în motivarea cererii de revizuire susține că în conformitate cu sentința civila nr. 806 din 30 martie 2011 din dosar a Tribunalului Ialomița, secția civila, s-a admis acțiunea formulată de Uniunea Teritoriala a Sindicatelor M./C. Constanta, obligând pârâtele C.N.C.F. CFR SA București și Regionala CFR Constanta la plata salariului suplimentar pentru 2007, 2008,2009 către membrii de sindicat cu domiciliu pe raza Tribunalului Ialomița corespunzător perioadei lucrate de fiecare membru de sindicat pe parcursul fiecărui an și la plata ajutorului material acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști, Ziua Feroviarului pentru anul 2009, sume ce vor fii actualizate cu indicii de inflație din data plații, respingându-se acordarea bonurilor de masă aferente anului 2009 și ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de Crăciun pentru anul 2009 si obligând paratele la plata către reclamant a sumei de 500 lei cheltuieli de judecata.
De asemenea, mai susține că prin Decizia civila de recurs nr. 8291 din 14 decembrie 2011 a Curții de Apel București din același dosar, instanța de recurs i-a respins cererea privind salariu suplimentar pentru 2007 - 2009, Ziua Feroviarului, Paște 2009 cu opinie separată a doamnei judecător P.M., în sensul respingerii recursului ca nefondat.
Referitor la la a doua decizie, respectiv Decizia nr. 6514 din 21 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosar este potrivnică Deciziei nr. 8291 din 14 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosar.
Cu privire la acest aspect, revizuenta susține că ambele hotărâri sunt potrivnice în sensul textului de lege evocat în soluționarea cererii de revizuire întrucât sunt îndeplinite condițiile cerute de textul menționat în sensul : sunt pronunțate de instanțele de recurs, ce evocă fondul, în una și aceeași pricină - drepturi bănești privind salariu suplimentar pentru anii 2007- 2009 - între aceleași părți, având aceeași calitate. Având în vedere că sunt îndeplinite cerințele textului mai sus menționat, revizuenta solicită revizuirea Deciziei nr. 8291 din 14 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosar și anularea acesteia, având în vedere Decizia civilă nr. 6266 din 14 octombrie 2010, în dosar a Curții de Apel București prin care admis acordarea acelorași drepturi bănești membrilor de sindicat ai aceeași Uniunii a Sindicatelor Constanța. Invocă jurisprudenta în materia drepturilor salariate.
Analizând cauza prin prisma motivului de revizuire invocat de revizuenta, în raport cu dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., înalta Curte constată că cererea de revizuire este nefondată pentru următoarele considerente:
în primul rând, înalta Curte reamintește că, revizuirea este o cale de atac extraordinară ce poate fi exercitată doar pentru motivele limitativ și strict prevăzute de lege și care nu presupune efectuarea unui control al legalității și temeiniciei hotărârile supuse revizuirii.
Astfel, potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ. "revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate".
Prin hotărârii definitive potrivnice se înțeleg acelea care s-au pronunțat în dosare separate, prin hotărârea din cel de al doilea dosar încălcându-se autoritatea de lucru judecat rezultat din primul dosar.
înalta Curte constată că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute imperativ de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în situația în care din simpla lecturare a hotărârilor indicate de revizuentă se poate lesne observa că acestea, nu sunt aceleași părți, reprezentate de Uniunea Teritorială a Sindicatelor.
Astfel, în cele două dosare în care s-au pronunțat hotărârile judecătorești la care face referire revizuentă, au ca părți:
- în dosar - acțiunea are ca obiect obligația la plata drepturilor bănești către membrii de sindicat cu domiciliul pe raza Tribunalului Ialomița fiind enumerați în tabelul aflat la filele 9 - 37 dosar fond Tribunalul Ialomița;
- în cel de al doilea dosar sindicatul a promovat acțiune pentru membrii de sindicat domiciliați pe raza Tribunalului Călărași, respectiv părțile sunt enumerate în tabelul aflat la filele 7-19 dosar fond și cererile de adeziune formulate de salariații menționați la filele 48 - 97 dosar fond Tribunalul Călărași.
Prin urmare, în cele două dosare litigiile nu s-au purtate între aceleași părți, așa cum rezultă din cele arătate la alineatul anterior.
Or, invocarea unei jurisprudențe neunitare vizând aceste litigii de muncă la nivelul Curții de Apel București, și, de altfel a oricăror instanțe de judecată învestite cu asemenea pricini, nu pot forma obiectul unei cereri de revizuire în temeiul textului de lege evocat de revizuentă.
Faptul că prin decizia a cărei revizuire s-a dat altă soluție decât cea din dosarul Tribunalului Călărași, precum și în cele menționate de revizuentă nu atrage incidența cazului de revizuire reglementat de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., fiind fără putere de tăgadă faptul că jurisprudența neunitară, în interpretarea și aplicarea unor norme de drept, nu poate determina o rejudecare a recursului și pronunțarea unei soluții în sensul dorit de revizuentă, întrucât această situație ar conduce la încălcarea principiului securității raporturilor juridice ce rezultă implicit din cuprinsul art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului și în mod constant din jurisprudența C.E.D.O. și care implică respectarea principiului res judicata.
Cu alte cuvinte, se confirmă că în cauză nu sunt îndeplinite tripla identitate cerută de textul de lege evocat, întrucât nu există identitate de părți. Faptul că dosarele au același obiect și aceeași cauză, nu înseamnă că este îndeplinită tripla identitate atâta timp cât persoanele fizice sunt distincte, indiferent că solicită aceleași drepturi salariale, nefîind incidente textul de lege evocat de revizuentă.
Susținerile revizuentei că în unele dosare au fost admise sau respinse acțiunile reclamanților de către Curtea de Apel București, sunt critici ce vizează practica neunitară în astfel de litigii, ceea ce nu poate să conducă la contrarietate de hotărâri.
Prin urmare, înalta Curte față de considerentele anterior expuse, a respins cererea de revizuire formulată de revizuentă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4298/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4295/2012. Civil → |
|---|
