ICCJ. Decizia nr. 4569/2012. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 4569/2012
Dosar nr. 22335/3/2010
Şedinţa publică de la 20 noiembrie 2012
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 8403 din 23 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea astfel cum a fost precizată privind pe reclamanta C.N.R. SA în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
În baza contractului de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 3773 din 5 septembrie 2007 încheiat între C.N.R. SA şi SC U.S. a fost vândut pachetul de acţiuni de 100 % deţinut de companie la filiala SC I.C.P.S.P. SA. Conform prevederilor contractului, art. 4.2.1 şi art. 5.1, suma de 5.005.373,77 lei, reprezentând parte din preţul vânzării pachetului de acţiuni deţinut integral de C.N.R. SA la SC I.C.P.S.P. SA, urma să fie plătită direct către A.V.A.S. Instituţia în portofoliul căreia se afla reclamanta era M.E.C. cu atribuţii legale de privatizare a SC I.C.P.S.P. SA.
Reclamanta solicită nulitatea convenţiei nr. 3740 (nr. 6480 de înregistrare A.V.A.S. din 4 septembrie 2007) încheiat între A.V.A.S. şi C.N.R. SA susţinând că a fost semnată de directorul general al acesteia fără împuternicirea Consiliului de Administraţie potrivit art. 21 alin. (2) lit. g) şi h) din statutul companiei şi fără viza prealabilă a oficiului juridic, prin fraudarea legii şi încălcarea cerinţelor esenţiale de valabilitate prevăzute de art. 948 C. civ. Se susţine că, faţă de scopul pentru care a fost înfiinţat A.V.A.S. conform O.U.G. nr. 51/1998 şi O.U.G. nr. 23/2004, pârâta nu avea dreptul să încheie convenţia prin care să reglementeze situaţia sumelor aferente pachetului de acţiuni aflat în proprietatea unei persoane juridice, nu a statului român şi nici să schimbe destinaţia legală a sumelor obţinute din vânzarea acestor acţiuni.
Totodată, reclamanta consideră că obiectul convenţiei nu este licit, nu se află în circuitul civil, fiind încălcate prevederile legale referitoare la destinaţie sumelor obţinute din vânzarea acţiunilor aflate în proprietatea exclusivă a reclamantei (71,88 %), respectiv art. 128 din O.U.G. nr. 95/2002 şi cap. V pct. 5 Dispoziţii finale din Anexa la H.G. nr. 485/2004 (aspecte de nelegalitate constatate de Curtea de Conturi prin procesul-verbal nr. 1038 din 6 mai 2010 şi Decizia nr. 8/2010). Se invocă cauza nelicită a convenţiei pe motiv că scopul încheierii acesteia a fost ca un procent de 71,88 % din preţul vânzării acţiunilor să fie încasat de pârâtă, deşi aceasta nu era proprietara de drept a acţiunilor cu încălcarea art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002.
Tribunalul a reţinut că reclamata s-a înfiinţat prin fuziunea S.N.R. SA cu R.A.A.A., dar sub autoritatea M.I.C. conform H.G. nr. 979/2000. Potrivit O.U.G. nr. 88/1997 şi Legea nr. 137/2002, M.E.C. prin O.P.S.P.I. era instituţia abilitată cu privatizarea SC I.C.P.S.P. SA, atribuţii ce au revenit ulterior A.V.A.S. conform O.U.G. nr. 101/2006. Chiar dacă reclamanta nu ar fi devenit proprietarul acţiunilor vândute ce aparţin statului român, justifică interesul şi implicit calitatea procesuală activă ca parte în Convenţia nr. 3740 din 4 septembrie 2007 şi 3773 din 5 septembrie 2007, excepţie invocată de pârâtă fiind respinsă ca neîntemeiată.
Prin contractul de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 3773/2007 s-a menţionat că nu există alte terenuri pentru care să existe posibilitatea obţinerii altor certificate de atestare a dreptului de proprietate, iar valoarea terenurilor specificate în certificatele de atestare a dreptului de proprietate la data privatizării era inclusă in capitalul social al SC I.C.P.S.P. SA. Astfel, faţă de clauzele de la art. 7.6.3 şi 7.6.4 din contract, art. 12 din Legea nr. 137/2002, acţiunile emise suplimentar de societatea privatizată după majorarea capitalului social cu valoarea terenurilor pentru care obţinuse certificate de atestare, reveneau M.E.C., iar cesiunea acţiunilor deţinute la filiale de statul român către reclamantă nu s-a realizat prin H.G. nr. 456/2004. Strategia de privatizare a SC I.C.P.S.P. SA a fost aprobată în A.G.A. în baza Ordinului nr. 547/2006 de mandatare a reprezentanţilor M.E.C. în A.G.A. la C.N.R. SA în baza Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale şi Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, normele aprobate prin H.G. nr. 577/2002 şi a Normelor privind privatizarea societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat care au ca obiect principal de activitate cercetarea, dezvoltarea, aprobate prin H.G. nr. 2193/2004, precum şi în temeiul Strategiei de restructurare şi privatizare la C.N.R. SA aprobată prin H.G. nr. 485/2004 precum şi potrivit Strategiei de accelerare a privatizării şi atragerii investiţiilor pentru agenţii economici prin portofoliul M.E.C. pentru anul 2005 şi a unor măsuri pentru aplicarea acestora prin H.G. nr. 184/2005.
Aşadar, avându-se în vedere Decizia organului de conducere deliberativ, motivul de nulitate privind lipsa împuternicirii de la consiliul de administraţie şi avizul oficiului juridic pentru încheierea Convenţiei din 4 septembrie 2007 nu a fost reţinut. Consiliul de administraţie s-a pronunţat avizând Nota privind mandatarea reprezentanţilor A.V.A.S. în A.G.A. la C.N.R. SA, la SC I.C.P.S.P. SA pentru aprobarea finalizării negocierilor în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare acţiuni, prin decizia nr. 14 din 28 august 2007 situaţie necontestată. în acest sens a fost adoptată Hotărârea nr. 40 din 30 august 2007 şi Convenţia din 4 septembrie 2007. Prin urmare nu s-a dovedit că pârâta ar fi acţionat în mod nelegal în lipsa consimţământului reclamantei care deţinea acţiunile în numele statului român tară să se reţină că ar fi intervenit cesiunea legală prin H.G. nr. 456/2004.
În consecinţă, prima instanţă a stabilit că nu se pot reţine drept motive de nulitate obiectul ilicit, cauza ilicită a convenţiei, încălcarea principiului specialităţii capacităţii de folosinţă a pârâtei A.V.A.S. în temeiul dispoziţiilor Decretului nr. 31/1954, având în vedere specificul acestei instituţii constituită conform O.U.G. nr. 51/1998 şi nr. 23/2004, acţionând ca reprezentant al statului, iar, pe de altă parte, există prezumţia că printr-o nouă hotărâre a adunării generale, prima nu îşi mai produce efecte.
Totodată, nu pot fi reţinute ca îndeplinite condiţiile pentru admisibilitatea unei cereri întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză, care presupune o majorare a patrimoniului pârâtei în detrimentul reclamantei care şi ar fi diminuat nejustificat patrimoniul, în lipsa unui temei legal, pentru a fi obligat a restitui avantajul astfel obţinut, ori preţul acţiunilor revin statului potrivit Legii nr. 137/2002, prin instituţiile publice implicate în procesul de privatizare, iar reclamanta nu a dovedit că nu există un alt mijloc de recuperarea a pierderii pretinse, o altă acţiune pentru valorificarea dreptului.
Esenţial de reţinut este faptul că în caz de constatare a nulităţii convenţiei nr. 3740 din 4 septembrie 2007 rămâne în vigoare contractul de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 3 773/2007 care menţine aceleaşi condiţii de plată, respectiv că suma de 4.632.245,9 lei aferentă cotei de 71,88 % a pachetului de acţiuni vândute se va vira direct în contul A.V.A.S.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
La data de 21 septembrie 2011 intimata A.V.A.S. formulează întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca nefondat.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel a constatat că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Apelanta reclamantă a solicitat obligarea intimatei-pârâte la a-i restitui suma de 5.005.373,77 lei reprezentând parte din preţul vânzării pachetului de acţiuni deţinut integral de către aceasta la SC I.C.P.S.P. SA, sumă care a fost încasată necuvenit de către A.V.A.S. în temeiul Hotărârii nr. 40 din 30 august 2007 a Colegiului Director al acesteia al acesteia şi a Mandatului Special nr. VP4/2092/4 septembrie 2007 în baza cărora a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 3773 din 5 septembrie 2007.
Prin cererea de modificare şi de precizare depusă ulterior apelanta reclamantă solicită instanţei să constate nulitatea convenţiei nr. 3740 din 4 septembrie 2009 încheiată cu A.V.A.S. prin care a fost stabilit dreptul A.V.A.S. de a primi o parte (71,88 %) din preţul vânzării acţiunilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 3773 din 5 septembrie 2007, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară şi obligarea pârâtei A.V.A.S. de a-i restitui suma de 5.005.373,77 lei reprezentând parte din preţul vânzării acţiunilor, sumă ce urmează a fi actualizată cu rata inflaţiei.
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 3773 din 5 septembrie 2007 SC U.S. SA, în calitate de cumpărător, a plătit preţul acţiunilor în sumă de 5.005.373,77 lei către A.V.A.S., conform contractului.
La momentul încheierii contractului, potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 88/1997 şi ale Legii nr. 137/2002, instituţia care avea atribuţii legale privind privatizarea SC I.C.P.S.P. SA, era M.E.C. prin O.P.S.P.I., ulterior devenită A.V.A.S.
Apelanta nu a fost niciodată proprietarul acţiunilor vândute, această calitate având-o S.R.
Contractul a cărui nulitate se solicită a fost încheiat în baza unor acte anterioare, premergătoare, respectiv decizia nr. 14 din 28 august 2007, Hotărârea nr. 40 din 30 august 2007 şi Convenţia din 4 septembrie 2007, niciunul dintre aceste acte nefiind contestate de către apelantă.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect faptul că având în vedere Decizia organului de conducere deliberativ nu se poate reţine motivul de nulitate privind lipsa împuternicirii Consiliului de Administraţie şi Avizul Oficiului Juridic pentru încheierea Convenţiei din data de 4 septembrie 2007.
În cauză nu sunt îndeplinite nici condiţiile îmbogăţirii tară justă cauză, deoarece nu există nici o majorare a patrimoniului intimatei A.V.A.S. în detrimentul patrimoniului apelantei, aceasta din urmă neavând calitatea de proprietar al acţiunilor vândute, acţiunile aparţinând Statului Român reprezentat prin O.P.S.P.I., ulterior devenit A.V.A.S.
Conform prevederilor contractului de vânzare-cumpărare (art. 4.2.1 şi art. 5.1) suma de 5.005.373,77 lei, reprezentând parte din preţul vânzării acţiunilor să fie plătită direct către A.V.A.S., apelanta fiind de acord cu această dispoziţie contractuală.
Nu pot fi reţinute susţinerile apelantei în sensul că i-au revenit acţiunile emise suplimentar de către SC I.C.P.S.P. SA după majorarea capitalului social cu valoarea terenurilor pentru care a obţinut certificate de atestare a dreptului de proprietate, înainte de privatizarea societăţii, deoarece, potrivit art. 7.6.3 şi art. 7.6.4 din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 3773/2007 nu existau alte terenuri pentru care să existe posibilitatea obţinerii de asemenea certificate, iar pentru cele existente la momentul privatizării, valoarea lor a fost inclusă în capitalul social al societăţii privatizate.
Contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni s-a încheiat în baza Hotărârii nr. 40 din 30 august 2007 prin care au fost mandataţi reprezentanţii A.V.A.S. în A.G.A. a C.N.R. SA pentru a aproba finalizarea negocierilor şi încheierea contractului.
De asemenea, prin Convenţia nr. 6486 din 4 septembrie 2007 încheiată între A.V.A.S. şi apelantă, în calitate de acţionar la societatea privatizată, s-a prevăzut în mod expres (art. 2 şi 3) reglementarea situaţiei sumelor aferente pachetului de acţiuni corespunzător valorii terenurilor pentru care s-au emis pentru SC I.C.P.S.P. SA certificate de atestare a dreptului de proprietate.
Conform art. 2 din convenţie, apelanta a fost de acord ca suma de 4.632.245,9 lei, respectiv cota procentuală de 71,88 % din preţul convenit din vânzarea acţiunilor să revină statului român, prin A.V.A.S.
În consecinţă, nu există nici un temei legal şi nici contractual în baza căruia apelanta să fie îndreptăţită să primească preţul reprezentând contravaloarea acţiunilor încasat de către intimată, neexistând nici o cauză care să afecteze valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni şi nici a actelor premergătoare acestuia.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, prin decizia civilă nr. 558 din 9 decembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta care a solicitat schimbarea în tot a sentinţei atacate şi admiterea acţiunii aşa cum a fost modificată şi precizată.
Cu titlu prealabil, recurenta a apreciat că se impune casarea hotărârii întrucât există o neconcordanţă între considerente şi dispozitivul hotărârii în sensul că, deşi se menţionează că pricina este apel, dispozitivul se referă la soluţionarea irevocabilă a recursului.
A apreciat recurenta că această neconcordanţă este un motiv de nulitate a deciziei care atrage casarea cu trimitere spre rejudecare.
În motivarea recursului, recurenta a invocat, în esenţă, următoarele critici de nelegalitate a hotărârii instanţei de apel:
1). Hotărârea instanţei de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.). Astfel, în cuprinsul deciziei sunt redate pe larg aspectele reţinute de prima instanţă şi motivele de apel, mai puţin considerentele care au format convingerea instanţei că apelul este nefondat;
2). Instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura, înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.). S-a arătat că, deşi s-a solicitat constatarea nulităţii convenţiei nr. 3740 din 4 septembrie 2007, instanţa de apel a constatat în mod greşit că s-a solicitat constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare (încheiat în baza unor acte anterioare, premergătoare), considerentele reţinute de aceasta fiind vădit eronate.
3). Hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
Recurenta a învederat că părţile semnatare ale convenţiei din 2007 au stabilit destinaţia a 71,88 % din sumele obţinute din vânzarea acţiunilor aflate în proprietatea exclusivă a C.N.R. SA, deşi existau prevederi legale care reglementează fără echivoc destinaţia acestor sume, respectiv art. 128 din O.U.G. nr. 95/2002, privind industria de apărare şi pct. 5 Capitolul V intitulat Dispoziţii finale din Anexa la H.G. nr. 485/2004.
În opinia recurentei, este evident faptul că, în raport de dispoziţiile legale evocate, părţile convenţiei nu aveau dreptul şi calitatea să stabilească o altă destinaţie a sumelor.
S-a invocat şi interpretarea abuzivă de către A.V.A.S. a dispoziţiilor art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002 care reglementează numai două cazuri în care se poate vorbi de aportul în natură al statului cu valoarea terenurilor pentru care s-a obţinut certificat de atestare a dreptului de proprietate, situaţia invocată în prezenta cauză neputând fi încadrată în niciunul dintre aceste cazuri.
Recursul a fost legal timbrat.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând decizia recurată din perspectiva criticilor de nelegalitate invocate de recurentă, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.
Astfel, criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu pot fi primite întrucât hotărârea recurată cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat susţinerile părţilor, fiind respectate dispoziţiile art. 261 C. proc. civ.
Răspunzând motivelor de apel, instanţa a procedat la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa, respectând în acest fel cerinţele procesului echitabil.
Nici criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nu pot fi reţinute întrucât ceea ce a analizat instanţa de apel nu reprezintă altceva decât convenţia nr. 3740 din 4 septembrie 2007 încheiată între A.V.A.S. şi C.N.R. SA. Cu privire la acesta, s-a stabilit că lipsa împuternicirii Consiliului de Administraţie şi Avizul Oficiului Juridic nu reprezintă motive de nulitate a convenţiei, iar în speţă nu sunt îndeplinite nici condiţiile îmbogăţirii fără justă cauză.
Împrejurarea că instanţa de apel a reţinut că vânzarea acţiunilor s-a încheiat în baza unor acte anterioare, premergătoare nu semnifică interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii întrucât textul art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se referă la situaţia în care judecătorii procedează la interpretarea actului juridic dedus judecăţii, cu toate că nu aveau dreptul să o facă întrucât clauzele acestuia erau clare şi precise.
În cauză, o astfel de interpretare a convenţiei din 4 septembrie 2007 nu a avut loc, ci s-a stabilit că motivele invocate de reclamanta-apelantă nu subzistă în raport de probele administrate în cauză.
În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nici acesta nu este fondat.
Obiectul convenţiei a cărei nulitate se solicită îl constituie reglementarea situaţiei sumelor aferente pachetului de acţiuni corespunzător valorii terenurilor pentru care s-au emis pentru SC I.C.P.S.P. SA certificate de atestare a dreptului de proprietate. Se invocă de către recurentă încălcarea dispoziţiilor art. 128 din O.U.G. nr. 95/2002, privind industria de apărare şi pct. 5 Capitolul V intitulat Dispoziţii finale din Anexa la H.G. nr. 485/2004, arătându-se că nu se poate stabili o altă destinaţie a sumelor prin convenţia părţilor decât cea stabilită expres de lege.
Înalta Curte apreciază că dispoziţiile legale evocate nu au fost încălcate întrucât art. 128 din O.U.G. nr. 95/2002 se referă la cazul în care se acordă anumite sume acordate cu titlul de plăţi compensatorii, din bugetul asigurărilor pentru şomaj, iar recurenta nu a produs dovezi din care rezultă că ar datora astfel de sume, limita unei proporţii de 20 % oricum a fost respectată (prin convenţie s-a prevăzut destinaţia a 71,88 % din sume).
De altfel, părţile au prevăzut, prin art. 6 din convenţie, că nu intră sub incidenţa textului legal evocat sumele din preţul de vânzare a acţiunilor SC I.C.P.S.P. SA aferente cotei cuvenite A.V.A.S.
Nici dispoziţiile din anexa la H.G. nr. 485/2004 nu au fost încălcate, aşa cum invocă recurenta, întrucât, pe de-o parte A.V.A.S. nu a încasat întreg preţul obţinut din vânzarea-acţiunilor, iar pe de altă parte, R. a participat, în numele statului, ca acţionar la filiala SC I.C.P.S.P. SA.
De asemenea, nu se poate reţine că dispoziţiile art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002 au fost interpretate eronat faţă de prevederile art. 7.6.3 şi art. 7.6.4 din contractul de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 3773/2007 din care rezultă că nu există alte terenuri pentru care să existe posibilitatea obţinerii altor certificate de atestare a dreptului de proprietate.
Faţă de considerentele expuse mai sus, în baza art. 312 alin. (l) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă C.N.R. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 558 din 9 decembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, ca nefondat
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 20 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4616/2012. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7665/2012. Civil → |
|---|
