ICCJ. Decizia nr. 4618/2012. SECŢIA a H-a CIVILĂ. Obligatia de a face. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA a H-a CIVILĂ
Decizia nr. 4618/2012
Dosar nr. 2624/1/2012
Şedinţa publică de la 21 noiembrie 2012
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin decizia nr. 112 din 19 ianuarie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, s-a respins, ca nefondat, recursul formulat de pârâta SC A. SA împotriva deciziei nr. 42 din 10 iunie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială.
Împotriva acestei decizii, SC A. SA IAŞI a formulat contestaţie în anulare, în temeiul dispoziţiilor art. 317 alin. (l) pct. 2 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acesteia şi anularea deciziei atacate.
În motivarea contestaţiei în anulare, se susţine că deşi cauza a fost declinată spre competentă soluţionare Secţiei de contencios administrativ a Tribunalului Iaşi, ca instanţă de fond, aceasta a fost soluţionată de completul specializat pentru cauze comerciale.
Contestatoarea solicită să se constate faptul că judecata s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, ca efect al ignorării unei hotărâri judecătoreşti care se bucură de putere de lucru judecat sub aspectul secţiei competente material în soluţionare, respectiv cu ignorarea completului specializat ce trebuia să soluţioneze cauza.
Se mai susţine că, aşa cum corect a reţinut şi Judecătoria Iaşi, în pronunţarea hotărârii de declinare, litigiul dedus judecăţii este de natură administrativă, deoarece normele juridice aplicabile sunt de drept public.
Totodată, este de observat că, în esenţă, cauza a fost soluţionată cu nesocotirea normelor de competenţă, astfel că cerinţele prevăzute de legiuitor pentru admisibilitatea contestaţiei şi rejudecarea recursului sunt îndeplinite.
Faţă de cele de mai sus, prezintă relevanţă atât dispoziţiile art. 1 – art. 4 C. proc. civ., cât şi cele ale art. 36 din Legea nr. 304/2004.
Prin întâmpinare, intimaţii au solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca nefondată.
Înalta Curte, analizând contestaţia în anulare, prin prisma motivului invocat şi a temeiului de drept indicat, constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 317 alin. (l) pct. 2 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, atunci când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, numai dacă acest motiv nu a putut fi invocat pe calea apelului sau a recursului.
În cauză, hotărârea atacată nu a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă. Astfel, la fond, acţiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, iar prin sentinţa civilă nr. 9249 din 9 iunie 2010 s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Iaşi, competenţa de soluţionare a cauzei fiind declinată în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia contencios administrativ.
Tribunalul Iaşi a constatat că natura juridică a cauzei este una comercială, conform art. 56 C. com. şi art. 51 alin. (3) din Legea nr. 51/2006, împrejurare faţă de care cauza a fost transpusă la un complet specializat pentru cauze comerciale potrivit încheierii de şedinţă din 11 noiembrie 2010, încheiere care de altfel nu a fost contestată. Cauza a fost soluţionată în primă instanţă de Tribunalul Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, acţiunea reclamanţilor fiind admisă, iar pârâta obligată să încheie cu fiecare reclamant contracte individuale de furnizare a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare. Apelul cât şi recursul formulate în cauză de pârâtă au fost respinse.
Calificarea acţiunii ca fiind de natură comercială şi soluţionarea litigiului de către completul specializat pentru cauze comerciale nu conduce la concluzia că au fost încălcate normele imperative de ordine publică privitoare la competenţă în sensul dispoziţiilor art. 317 alin. (l) pct. 2 C. proc. civ., întrucât încheierea Tribunalului Iaşi prin care s-a statuat că natura juridică a cauzei este una comercială se bucură de puterea de lucru judecat. De reţinut este faptul că problema competenţei materiale nu a fost ridicată de contestatoare nici în faza de apel nici cea de recurs, iar încheierea de transpunere a cauzei nu a fost atacată.
Prin urmare, motivele invocate de contestatoare, în sensul că au fost încălcate dispoziţiile legale imperative privitoare la competenţă nu pot fi reţinute, împrejurare faţă de care Înalta Curte, urmează să respingă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC A.V. SA Iaşi împotriva deciziei nr. 112 din 19 ianuarie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a Il-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC A. SA IAŞI împotriva deciziei nr. 112 din 19 ianuarie 2012 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a Il-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4617/2012. Civil. Acţiune în anulare a... | ICCJ. Decizia nr. 4619/2012. Civil → |
|---|
