ICCJ. Decizia nr. 4614/2012. Civil. Constatare nulitate act juridic. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 4614/2012
Dosar nr. 8839/62/2011
Şedinţa publică de Ia 21 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentinţa civilă W.344/ S din 10 octombrie 2011, Tribunalul Braşov, secţia I civilă, a admis excepţia de necompetenţă generală a instanţelor judecătoreşti, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a respins cererea formulată de reclamanta A.N.P.E.C. în contradictoriu cu pârâtul S.R. PRIN M.F.P., ca nefiind de competenţa instanţelor judecătoreşti.
Apelul declarat de reclamanta A.N.P.E.C. împotriva acestei sentinţe a fost respins prin decizia civilă nr. 150/ Ap din data de 16 decembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Împotriva acestei decizii, reclamanta A.N.P.E.C. a declarat recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 şi art. 20 alin. (1) – (3) din Legea nr. 146/1997 modificată şi completată şi la dispoziţiile art. 302 alin. (2) C. proc. civ., a luat în examinare excepţia netimbrării cererii de recurs, şi a reţinut următoarele:
Prevederile art. l din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată, stabilesc că acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până Ia termenul stabilit de către instanţă, de regulă primul termen de judecată.
Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, precum şi dispoziţiilor art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în cazul neîndeplinirii obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau cererii, ca netimbrată sau insuficient timbrată.
Faţă de dispoziţiile legale evocate, se constată că la cererea de recurs formulată de reclamanta A.N.P.E.C. nu a fost ataşată dovada achitării taxei judiciare de timbru, recurenta fiind legal citată pentru termenul de judecată din data de 21 noiembrie 2012 cu menţiunea de a depune la dosar taxa judiciară de timbru în sumă de 9,5 lei şi timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei, obligaţie asupra căreia nu s-a conformat.
Astfel că, în raport de împrejurarea că recursul nu a fost legal timbrat precum şi de faptul că în prezenta cauză nu operează scutirea de la plata taxelor de timbru, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (l) şi (3) din Legea nr. 146/1997, modificată şi respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii, precum şi cele ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare şi să dispună anularea recursului reclamantei A.N.P.E.C., ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanta A.N.P.E. împotriva deciziei civile nr. 150/ Ap din 16 decembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4620/2012. Civil. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 4616/2012. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
