ICCJ. Decizia nr. 4681/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4681/2012
Dosar nr. 6321/1/2011
Şedinţa publică din 21 iunie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Hotărârea instanţei de apel
Prin Decizia civilă nr. 562/A din 10 martie 2011, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă a respins apelurile declarate de reclamantul L.I. şi pârâtul Clubul Sportiv G. Reşiţa.
A admis apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Reşiţa împotriva sentinţei civile nr. 885 din 20 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin. A schimbat în parte sentinţa în sensul că pentru terenurile ce nu se pot restitui în natură, înscrisă iniţial în C.F. Câlnic, va dispune înaintarea dosarului administrativ către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a arătat că instanţa de fond a statuat în mod corect, pe baza probelor administrate în cauză, că pe parcela de teren înscrisă în C.F. Câlnic, arabil în vatra oraşului, de 5318 mp se găseşte terenul de zgură al cărui deţinător este Clubul Sportiv G. Reşiţa. În mod corect s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, în virtutea calităţii clubului de deţinător al terenului, fără a justifica însă un drept de proprietate asupra edificatelor, şi nici de folosinţă a terenului.
Terenul de zgură nu poate fi calificat drept „construcţie", chiar dacă terenul este îngrădit cu gard de fier, cu baza de beton şi este un teren natural de pământ. Sunt neîntemeiate susţinerile pârâţilor privind imposibilitatea obiectivă a restituirii în natură a terenurilor ocupate cu terenul de zgură care nu reprezintă o construcţie în sensul strict al Legii nr. 10/2001.
În mod nelegal s-a dispus obligarea primarului la emiterea unei dispoziţii de restituire prin echivalent pentru terenurile ce nu se pot restitui în natură, în cuprinsul căreia să se consemneze echivalentul în lei a sumei de 725.400 euro. Secretariatul Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor are competenţa exclusivă în analiza cuantumului final al despăgubirilor propuse.
2. Recursurile
2.1. Motive
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul L.I., precum şi de pârâţii Primarul municipiului Reşiţa şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Caraş-Severin.
Reclamantul a arătat că Decizia din apel este nelegală în ceea ce priveşte stabilirea lipsei de calitate procesuală pasivă a Clubului Sportiv G. Reşiţa.
Acest pârât are posesia şi folosinţa terenurilor în cauză de foarte mulţi ani şi a executat şi este proprietarul tuturor construcţiilor aflate pe terenurile care nu mai pot fi restituite în natură reclamantului.
Aceste terenuri au fost atribuite Clubului Sportiv G. Reşiţa şi deci are calitatea de unitate deţinătoare conform Legii nr. 10/2001. Printr-o sentinţă, care nu este definitivă şi irevocabilă, s-a stabilit calitatea de unitate deţinătoare a pârâtului Clubul Sportiv G. Reşiţa.
Dacă s-ar stabili că acest pârât nu are calitate procesuală nu ar putea fi puse în executare pentru retrocedarea către reclamant a terenurilor fără construcţii.
Primarul municipiului Reşiţa a formulat următoarele critici:
Instanţele nu au ţinut cont de faptul că terenul înscris în C.F. nu poate fi restituit în natură reclamantului pentru că pe acest teren se află edificată o construcţie, respectiv o întreagă bază sportivă cu un teren de zgură, împrejmuit cu gard de fier, cu fundaţie de beton pe care se află şi o spălătorie.
Pe lângă terenurile ocupate de construcţii în sensul clasic şi restrâns al noţiunii se exceptează de la restituirea în natură şi terenurile care se încadrează în situaţiile menţionate la pct. 10.3 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.
La rândul său, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Caraş-Severin a criticat hotărârea instanţei de apel în ce priveşte restituirea terenului acoperit cu zgură. Pe acest teren se află edificată o construcţie, respectiv o întreagă bază sportivă cu un teren de zgură, împrejmuit cu gard de fier, cu fundaţie de beton pe care se află şi o spălătorie.
Terenul de zgură este un teren de fotbal omologat de Asociaţia Judeţeană de Fotbal Caraş-Severin din cadrul Federaţiei Române de Fotbal.
2.2. Analiza recursurilor
Recursurile nu sunt întemeiate şi vor fi respinse pentru următoarele considerente:
Conform art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcţii preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcţii, autorizate, persoana îndreptăţită va obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase liberă, iar pentru suprafaţa ocupată de construcţii noi, cea afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
În speţă, este necontestat faptul că, aşa cum rezultă din raportul de expertiză depus la 11 mai 2006 – şi faţă de care Clubul Sportiv G. Reşiţa nu a formulat obiecţiuni, potrivit încheierii întocmite pentru termenul din 15 iunie 2006 - pe parcele se află un teren amenajat cu zgură.
Aprecierea instanţelor de fond, în sensul că un teren pe care s-a aplicat zgură nu poate fi considerat o „construcţie" este corectă, câtă vreme nici din raportul de expertiză, şi nici din alte dovezi administrate în cauză nu rezultă că în afară de aplicarea acestui material s-ar fi realizat şi alte obiective de natură a se putea vorbi despre edificarea pe teren a unei lucrări cu caracter permanent sau chiar temporar.
Însă, lucrarea menţionată nu poate fi calificată nici ca o amenajare de utilitate publică pentru oraşul Reşiţa.
Conform pct. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, sintagma amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale are în vedere acele suprafeţe de teren afectate unei utilităţi publice, respectiv suprafeţele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunităţii, şi anume căi de comunicaţie (străzi, alei, trotuare etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spaţii verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri şi grădini publice, pieţe pietonale şi altele.
În condiţiile în care Clubul Sportiv G. Reşiţa are în folosinţă pentru stadion parcela, iar instanţele de fond nu au dispus restituirea în natură a tuturor suprafeţelor de teren solicitate de reclamant şi utilizate de clubul sportiv, nu se poate considera că şi terenul amenajat cu zgură este necesar clubului sportiv, fiind, astfel, de utilitate publică.
Faţă de cele ce preced, criticile formulate de pârâtul Primarul municipiului Reşiţa nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţele de fond interpretând corect prevederile legii materiale incidente în cauză.
Recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Caraş-Severin este lipsit de interes, câtă vreme prin hotărârea instanţei de apel nu a fost obligat către reclamant şi nu a apelat hotărârea primei instanţe. Prin urmare, lipsa de interes decurge din caracterul omisso medio al recursului.
În fine, nu este întemeiat nici recursul declarat de reclamant.
În Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 se arată că „unitate deţinătoare" este fie entitatea cu personalitate juridică care exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii (minister, primărie, instituţia prefectului sau orice altă instituţie publică), fie entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat bunul care face obiectul legii (regii autonome, societăţi/companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital de stat, organizaţii cooperatiste).
Prin adresa transmisă la 15 aprilie 2010 Clubul Sportiv G. Reşiţa a comunicat instanţei faptul că a deţinut posesia asupra terenului pe care este edificată baza sportivă în baza H.C.L. nr. 46 din 24 aprilie 2001 prin care a fost instituit în beneficiul clubului sportiv un drept de folosinţă gratuită a terenului pe o perioadă de 2 ani. La expirarea termenului de 2 ani, prin H.C.L. nr. 74 din 22 aprilie 2003 a fost respinsă cererea de instituire a unui nou drept de folosinţă gratuită. Or, reclamantul nu a făcut dovada contrară.
Aşadar, Clubul Sportiv G. Reşiţa nu are un titlu pentru stăpânirea terenului în litigiu şi, deci, nu este unitate deţinătoare în sensul legii speciale, criticile reclamantului neîntrunind cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Având în vedere cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursurile vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul L.I., precum şi de pârâţii Primarul municipiului Reşiţa şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Caraş-Severin împotriva deciziei civile nr. 562/A din 10 martie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4461/2012. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 4375/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
