ICCJ. Decizia nr. 4836/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul G.V. a solicitat instanței să constate că între acesta și pârâtul R.L.S. s-a încheiat la data de 18 februarie 2002 un contract de cesiune de părți sociale și pe cale de consecință să constate că a încetat calitatea de asociat și de administrator a reclamantului, această calitate fiind dobândită de pârâtul R.L.S.
în dovedirea acestei stări de fapt, reclamantul s-a prevalat în fața instanței de fond de o convenție de cesiune de părți sociale încheiată la 18 decembrie 2002 între reclamant și pârât și de o procură specială autentificată sub nr. 2778-830 în 18 decembrie 2002 de B.N.P. M.M. în apel a mai anexat hotărârea nr. 1/2002 a adunării generale a asociaților SC J.C. SRL, datată 18 decembrie 2002.
Potrivit mențiunilor de la registrul comerțului, intimata SC J.C. SRL a fost constituită de către asociații A.C.V., L.E. și G.V., fiecare deținând câte 7 părți sociale în valoare de 10 lei fiecare. Structura și componența personală a participațiilor nu a suferit modificări care să fi fost aduse la cunoștința terților.
Prin sentința civilă nr. 3891 din 16 iunie 2011 s-a respins acțiunea formulată de către reclamantul G.V., în contradictoriu cu pârâții SC J.C. SRL Ulmeni - prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B.I. și R.L.S.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că înscrisul depus la dosar și intitulat "Convenție de cesiune de părți sociale", nu este apt să producă consecințe juridice pentru că a fost încheiat cu încălcarea prevederilor art. 202 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
Astfel, la data încheierii actului, societatea SC J.C. SRL avea ca asociați pe A.C., L.E. și G.V., fiecare deținând 7 părți sociale. Potrivit art. 202 alin. (2), din Legea nr. 31/1990, transmiterea de părți sociale către persoane din afara societății este permisă numai dacă a fost aprobată de asociații reprezentând cel puțin trei pătrimi din capitalul social.
în ce privește petitul privind dobândirea calității de asociat și administrator al numitului R.L.S. și înscrierea în Registrul Comerțului a acestei cesiuni, dat fiind faptul că SC J.C. SRL este supusă procedurii de insolvență din anul 2009, această modificare a actului constitutiv nu se mai poate face decât cu respectarea prevederilor art. 202 alin. (2), din Legea nr. 31/1990 și ale art. 95 alin. (1) lit. i), din Legea nr. 85/2006.
împotriva acestei sentințe, reclamantul G.V. a declarat apel. Apelul a fost respins prin decizia nr. 3/2012 din 13 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această soluție, în urma examinării probatoriului administrat, curtea de apel a reținut că hotărârea de primă instanță este temeinică și legală. Sub aspectul temeiniciei, s-a reținut că niciunul dintre înscrisurile prezentate de apelant nu este apt să probeze încheierea valabilă a unei cesiuni de părți sociale între apelant și intimat. Convenția de cesiune de părți sociale, datată 18 decembrie 2002, nu a condus la transmiterea către intimatul R.L.S. a celor 7 părți sociale, deținute de apelantul G.V., deoarece nu a fost aprobată de asociații reprezentând cel puțin trei pătrimi din capitalul social, consimțământ ce se impunea potrivit prevederilor art. 202 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 dat fiind că transferul părților sociale urma să se realizeze către persoane din afara societății.
Nici hotărârii A.G.A. nr. 1/2002 a asociaților SC J.C. SRL nu i s-a dat eficiența dorită de apelant, în primul rând pentru că această hotărâre A.G.A. nu beneficiază de dată certă, așa încât s-a prezumat că acest înscris a fost preconstituit pro causa de vreme ce timp de aproximativ 10 ani nu au fost parcurse formalitățile de publicitate de înscriere a acestei cesiuni la Registrul Comerțului pentru a o face opozabilă terților. în al doilea rând, din istoricul SC J.C. SRL furnizat de către O.R.C. de pe lângă Tribunalul Maramureș s-a reținut că o parte dintre pretinșii asociați cedenți s-au prevalat în continuare de calitatea de asociați ai SC J.C. SRL și au înregistrat în numele societății mai multe cereri de înscriere a unor mențiuni în registrul comerțului. Asociata L.E., prin cererea din 07 ianuarie 2003, a solicitat înscrierea contractului de închiriere pentru a face dovada sediului societății (f. 25), iar asociatul A.C.V., prin cererile din 07 decembrie 2006, a depus situațiile financiare ale societății aferente anilor 2003, 2004 și 2005.
Instanța de apel a apreciat că depunerea acestor înscrisuri la Registrul Comerțului de către doi dintre asociați despre care s-a susținut că și-au cesionat părțile sociale prin hotărârea din 18 decembrie 2002 denotă interesul manifestat de către aceștia în a preîntâmpina dizolvarea societății SC J.C. SRL. Un astfel de interes nu ar fi subzistat dacă hotărârea A.G.A. nr. 1 din 18 decembrie 2002 ar fi produs cu adevărat efecte juridice vreodată, iar asociații fondatori s-ar fi desistat de această calitate prin cesionarea părților sociale. De vreme ce hotărârea A.G.A. nr. 1 din 18 decembrie 2002 nu a produs vreo consecință juridică în privința a doi dintre asociați, caracterul fictiv al pretinsei operațiuni de cesiune de părți sociale s-a prezumat de către instanța de apel și în privința celui de al treilea asociat, respectiv a reclamantului G.V.
S-a reținut că nici procura autentificată sub nr. 2778-830 din 18 decembrie 2002 de B.N.P. M.M. nu probează pretinsa cesiune de părți sociale. Dimpotrivă conținutul acestui înscris îl califică ca fiind o veritabilă procură generală prin care pârâtul R.L.S. era mandatat de reclamant și de asociații A.C.V. și L.E. să administreze activitatea curentă a SC J.C. SRL pe durata absenței asociaților. în ipoteza în care s-ar admite că hotărârea A.G.A. nr. 1 din 18 decembrie 2002 a transmis părțile sociale de la cei trei asociați A.C.V., L.E. și G.V. către pârâtul R.L.S., încheierea în aceeași zi a unei procuri generale de administrare pe numele aceluiași pârât ar fi reprezentant un nonsens juridic, pârâtul R.L.S. neputând deține în mod simultan atât calitatea de reprezentant convențional cât și de reprezentant legal al SC J.C. SRL.
împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs, solicitând admiterea lui, modificarea deciziei recurate, cu consecința admiterii apelului și a acțiunii astfel cum a fost formulată.
Fără a indica explicit vreunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recurentul a criticat decizia instanței de apel sub aspectul greșitei interpretări și aplicări a dispozițiilor art. 202 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. Recurentul a mai învederat că instanța de apel a ignorat probele administrate, mai precis documentele contabile care atestă că acesta nu mai are calitatea de asociat și administrator, dar și alte înscrisuri care probează situația de fapt afirmată de către acesta în cererea de chemare în judecată.
Reluând apărările din apel, reclamantul a arătat că societatea s-a înființat la 11 noiembrie 1997 având ca asociați și administratori pe A.C., L.E. și G.V. și întrucât nu a desfășurat activitate comercială s-a depus la O.R.C. Maramureș suspendarea activității pe perioada 01 ianuarie 1999 - 31 decembrie 2001. S-a convenit ca pârâtul R.L.S. să preia societatea și să o administreze, încheindu-se în acest sens un contract de cesiune de părți sociale între reclamant și R. și o procură autentificată sub nr. 830 din 18 decembrie 2002, în baza cărora, acestuia i s-a transmis de fapt societatea.
De la data semnării contractului de cesiune, reclamantul susține că nu a mai făcut niciun act de administrare, iar întreaga activitate a fost desfășurată sub conducerea pârâtului R.L.
Reclamantul arată ca toate aceste aspecte nu au fost avute în vedere de către prima instanță, care în mod nelegal a respins acțiunea sa motivat de faptul că nu sunt întrunite cerințele art. 202 alin. (2) din Legea nr. 202 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
în final, reclamantul precizează că în fața instanței de apel, la termenul din data de 16 martie 2011, a depus hotărârea adunării generale a asociaților din 08 decembrie 2002 în care asociații au convenit ca toate părțile sociale pe care le dețineau la societate să fie cesionate lui R.L., acesta având obligația să îndeplinească toate formalitățile la Oficiul Registrului, dar instanța a ignorat acest înscris.
în temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ., reținând că prin criticile formulate, recursul se poate încadra în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., înalta Curte de Casație și Justiție, va analiza decizia atacată și va reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
înscrisul depus la dosar de către reclamant și intitulat "Convenție de cesiune de părți sociale", nu este apt să producă consecințe juridice pentru că a fost încheiat cu încălcarea prevederilor art. 202, alin. (2) din Legea nr. 31/1990. La data încheierii lui, societatea SC J.C. SRL avea ca asociați pe A.C., L.E. și G.V., fiecare deținând 7 părți sociale. Potrivit art. 202 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, transmiterea de părți sociale către persoane din afara societății este permisă numai dacă a fost aprobată de asociații reprezentând cel puțin trei pătrimi din capitalul social, ceea ce nu se confirmă în pricina dedusă judecății.
în ce privește petitul privind dobândirea calității de asociat și administrator al numitului R.L.S. și înscrierea în Registrul Comerțului a acestei cesiuni, dat fiind faptul că SC J.C. SRL este supusă procedurii de insolvență din anul 2009, această modificare a actului constitutiv nu se mai poate face decât cu respectarea prevederilor art. 202 alin. (2), din Legea nr. 31/1990 dar și ale art. 95 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 85/2006.
Potrivit art. 95 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 85/2006 orice modificare a actelor constitutive ale societății trebuie să se facă în condițiile legii, iar prima condiție este să fie cuprinsă în planul de reorganizare al societății supuse procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006. Așadar, independent de orice aprecieri pe care le-ar fi făcut instanța de apel în legătură cu probatoriul administrat, există un impediment legal care nu permite admiterea prezentei acțiuni și pe care instanțele de fond și de apel l-au reținut în mod corect.
Astfel, instanțele de fond și de apel au reținut că după momentul deschiderii procedurii insolvenței nu mai poate interveni nicio modificare a actului constitutiv al societății, astfel de schimbări fiind posibile doar în perioada de funcționare normală a unei societăți sau în cadrul unui plan de reorganizare legal aprobat. în speță, față de societate s-a deschis procedura insolvenței în formă simplificată, neexistând, în mod evident, un plan de reorganizare, iar înregistrarea pârâtului R.L.S. ca asociat unic și administrator al SC J.C. SRL se înscrie cu certitudine în sfera unei modificări a actului constitutiv, operațiune prohibită de Legea insolvenței.
în concluzie, instanța de apel a aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză și expuse pe larg în cele ce preced, indicând temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza hotărârii pronunțate, motiv pentru care, nefiind întrunite cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., conform art. 312 C. proc. civ. s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul G.V. împotriva deciziei nr. 3/2012 din 13 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4838/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4837/2012. Civil → |
|---|
