ICCJ. Decizia nr. 4873/2012. Civil. Rezoluţiune contract. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 4873/2012
Dosar nr. 4175/30/2009
Şedinţa publică ele la 6 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta SC P.M.K. SRL a chemat-o în judecată pe pârâta SC A. SRL, solicitând ca prin hotărârea ce urma să o pronunţe instanţa să dispună rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 8 octombrie 2008 privitoare la livrarea cărnii lucru curcan congelat şi obligarea pârâtei la preluarea cărnii - necorespunzătoare, în valoare de 74.960 euro echivalentul a 307.336 lei la cursul de schimb 1 euro=4,10 lei şi la plata sumei de 15.215 euro echivalentul a sumei de 62.382 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport, depozitare, manevrare şi analizelor de laborator, cu cheltuieli de judecată.
A arătat că în baza contractului de vânzare-cumpărare din 8 octombrie 2008, pârâta s-a obligat să-i livreze 100 tone de carne lucru curcan congelat, livrarea urmând a se efectua în mai multe transporturi, reclamanta preluând 60 tone de carne din primul transport pe care a livrat-o clientului SC F.C.S. SRL, pe care aceasta a preluat-o fiind aparent corespunzătoare şi prelucrată.
La cel de-al doilea transport SC F.C.S. SRL a constatat că produsul livrat, respectiv carnea de curcan, este râncedă, astfel că a anunţat vânzătorul, asupra viciului ascuns şi a sistat alte transporturi. În urma analizelor de laborator s-a constatat că marfa este necorespunzătoare calitativ, fiind improprie consumului uman, astfel că reclamanta a chemat-o pe pârâtă la conciliere, dar aceasta nu s-a prezentat.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, arătând că între părţi a intervenit contractul din 8 octombrie 2008 prin care reclamanta a cumpărat 100 tone curcan şi conform acestui contract cumpărătorul avea dreptul ca în termen de 3 zile de la data descărcării primului transport cu 20 de tone carne să refuze cele 80 de tone de carne de curcan dacă aceasta nu corespundea din punct de vedere calitativ. Întrucât nu s-a refuzat primul transport vânzătoarea a livrat 60 tone carne de curcan, emiţând facturile nr. x din 30 octombrie 2008, nr. y din 30 octombrie 2008, nr. z din 14 octombrie, nr. j din 22 octombrie 2008 în valoare totală de 109.232,1 euro, restul de 40 tone nemaifiind livrată.
Prin cererea reconvenţională a solicitat să se constate că între părţi a intervenit compensarea legală a debitelor restante până la valoarea de 109.232,1 euro, câtă vreme reclamanta a înregistrat un debit restant cu pârâta, rezultat dintr-un alt contract încheiat între părţi conform căruia reclamanta a livrat pârâtei piept de porc, aceasta emiţând facturi în valoare de 135.251,26 euro, pârâta achitând diferenţa prin dispoziţia/ declaraţia de plată externă nr. h din 27 mai 2009.
Tribunalul Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea, a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare din 8 octombrie 2008, a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 72.720 lei cu titlu de cheltuieli de transport, depozitare, manevrare şi analize de laborator, a respins cererea reconvenţională şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 28.232 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, aşa cum rezultă din sentinţa nr. 1396/ PI din 29 noiembrie 2010.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că urmare a efectuării primei şi celei de-a doua expertize efectuate de un expert S.G.S. s-a constatat în loturile de carne prezenţa bacteriei Listeria Monocytogenes, reacţia Kreis fiind pozitivă şi având în vedere Regulamentul UE nr. 1441/2007, Ordinul M.A.A.P. nr. 206/2002, a constatat că expertizarea s-a făcut conform legii, iar produsele alimentare livrate erau improprii alimentaţiei.
Instanţa nu a primit nici apărarea pârâtei cum că reclamanta avea dreptul de a face reclamaţie în interval de 3 zile de la recepţie, având dreptul ca în trei zile de la descărcarea camionului de 20 tone să refuze restul de 80 tone, dacă nu era satisfăcut din punct de vedere calitativ, deoarece clauza este aplicabilă doar în ipoteza unor vicii aparente de care cumpărătorul a putut singur să se convingă conform art. 1353 C. civ., în speţă fiind vorba de vicii ascunse care reclamă alt regim juridic.
Pentru considerentele arătate, instanţa a constatat îndeplinite condiţiile rezoluţiunii contractului şi ca urmare a respins şi cererea reconvenţională şi cererea conexă întrucât obligaţia nu mai subzistă faţă de împrejurarea că s-a dispus rezoluţiunea contractului din 8 octombrie 2008.
Apelul declarat de pârâta SC A. SRL Timişoara a fost admis de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 19 din 12 ianuarie 2012, conform căreia a fost anulată sentinţa atacată şi trimisă cauza spre soluţionare instanţei de fond.
Instanţa de apel a reţinut că între înscrisurile din dosar se află contractul din 8 octombrie 2008, încheiat între SC G.M.K. SRL în calitate de cumpărător şi apelantă, astfel că, în cauză, cumpărător nu este reclamanta ci o altă societate, care nu a formulat nicio cerere în litigiu, astfel că reclamanta nu are calitate procesuală activă.
Pe de altă parte a constatat că instanţa nu s-a preocupat şi nu a cercetat care este contractul de vânzare-cumpărare din 8 octombrie 2008 a cărui rezoluţiune s-a dispus, în baza cărui contract s-a livrat în concret o parte din carnea de curcan, având în vedere existenţa contractului şi cine a deţinut în realitate calitatea de cumpărător.
Constatând că sunt două societăţi comerciale diferite (respectiv SC G.M.K. SRL şi SC P.M.K. SRL) în raport cu pârâta SC A. SRL, iar instanţa de fond nu a stabilit care sunt raporturile juridice clare şi reale ale părţilor, între cine s-a realizat procedura de conciliere, nefiind lămurite aspectele referitoare la contractele x şi y din 2008, instanţa de fond nu a cercetat fondul cauzei, astfel că instanţa de apel, în temeiul art. 297 C. proc. civ. a anulat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare instanţei de fond.
Împotriva acestei decizii reclamanta SC P.M.K. SRL a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului.
A invocat art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., art. 112 şi art. 294 C. proc. civ. şi art. 942, 943 C. civ.
A arătat că potrivit regulilor gramaticale cei doi termeni SC G.M.K. SRL şi SC P.M.K. SRL înseamnă că sunt în aceeaşi măsură cumpărători cu drepturi şi obligaţii contractuale similare, că pârâta a declanşat procedura concilierii directe faţă de recurenta SC P.M.K. SRL şi nu faţă de societatea alternativă SC G.M.K. SRL înscrisă în contractul de vânzare-cumpărare nr. x/2008, formulând cerere de chemare în judecată a pârâtei SC P.M.K. SRL pentru compensarea unor debite restante, în executarea contractului nr. z/2008, cerere conexă în cauza de faţă, care vizează aceeaşi obligaţie de livrare a 100 tone carne de curcan, starea de fapt reţinută de instanţa de fond fiind exactă şi fiind cercetat fondul cauzei.
Recursul este fondat urmând a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Conform art. 304 pct. 8 C. proc. civ., hotărârea atacată poate fi modificată dacă instanţa interpretând actul juridic dedus judecăţii a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic, textul reglementând situaţia când judecătorii fondului procedează la interpretarea unui act juridic dedus judecăţii, cu toate că nu avea dreptul să o facă, clauzele stipulate fiind clare şi precise.
Analizând motivele de recurs, în raport de acest text de lege Înalta Curte constată că instanţa de apel nu a schimbat natura actului dedus judecăţii, ci, aceasta, a constatat doar că nu a fost cercetat contractul nr. x/2008 a cărui rezoluţiune s-a dispus urmând a se clarifica în baza cărui contract s-a făcut livrarea cărnii, având în vedere şi existenţa contractului nr. z/2008.
Ca urmare art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu este incident în cauză şi criticile formulate pe acest aspect nu pot fi primite.
Recurenta a invocat în susţinerea recursului şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ. potrivit căruia hotărârea atacată poate fi modificată dacă este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Sub acest aspect, Înalta Curte constată că în mod greşit instanţa de apel a anulat hotărârea primei instanţe, motivând că nu s-a clarificat cine deţine în realitate calitatea de cumpărător, atâta vreme cât toate înscrisurile emise în executarea contractului (facturi, corespondenţa dintre părţi, înscrisurile emise de S.G.S. ca urmare a expertizei, avize de expediţie, declaraţii de plată) menţionează în calitate de cumpărător SC P.M.K. SRL.
Este de reţinut că la fila 6 din dosarul instanţei de apel SC G.M.K. SRL adevereşte că în contractul nr. x/2008 cumpărători sunt SC G.M.K. SRL, SC P.M.K. SRL adică oricare dintre cele două părţi, astfel că nu se poate pune la îndoială calitatea de cumpărător a SC P.M.K. SRL.
De altfel acţiunea introdusă de pârâta SC A. SRL Timişoara care a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara sub nr. 11707/325/2009, conexă în cauza de faţă, a fost îndreptată împotriva SC P.M.K. SRL şi priveşte aceeaşi cauză, iar cererea reconvenţională a pârâtei este formulată împotriva SC P.M.K. SRL, nefiind contestată calitatea de cumpărător a SC P.M.K. SRL în derularea raporturilor contractuale care au generat litigiul ce faţă.
Ca urmare, Înalta Curte constată că în mod greşit instanţa de apel a apreciat asupra nelămuririi raporturilor juridice ale părţilor şi constată că reclamanta are calitate de cumpărător în raporturile contractuale derulate între părţi şi că instanţa de fond a analizat fondul litigiului astfel că, faţă de împrejurarea că instanţa de apel a apreciat greşit asupra calităţii părţilor materializată în convenţia părţilor cu privire la comercializarea a 100 tone carne curcan şi că nu a soluţionat apelul pe fond, conform art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. (5) C. proc. civ., va admite recursul, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre soluţionare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC P.M.K.F.T. SRL.
Casează decizia civilă nr. 19 din 12 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4183/2012. Civil. Acţiune în anularea... | ICCJ. Decizia nr. 4877/2012. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
