ICCJ. Decizia nr. 4912/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 84 din 18 ianuarie 2008, Tribunalul Constanța a admis acțiunea formulată de reclamanta SC I.M.T. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC O.I. SRL.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 107.946,39 RON, reprezentând contravaloare marfa nelivrată și la plata sumei de 597,35 RON, reprezentând contravaloare marfa lipsă.
A respins cererea reconvențională formulată de pârâta reconvenientă SC O.I. SRL în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă SC I.M.T. SRL, ca neîntemeiată și a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC O.I. SRL în contradictoriu cu chemata în garanție SC G.S. SRL, ca neîntemeiată, fiind obligată garanție SC G.S. SRL, ca neîntemeiată, fiind obligată pârâta către reclamantă la plata sumei de 6.403,08 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut din probele administrate că s-a făcut dovada că reclamanta nu a primit marfa pentru toată suma achitată, astfel încât are dreptul la acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a nerespectării obligațiilor contractuale, fiind îndeplinite condițiile răspunderii contractuale.
în ce privește cererea reconvențională, s-a constatat că aceasta este nefondată, întrucât pretențiile pârâtei sunt derivate din lipsa constatată la livrarea mărfii de către SC G.S. SRL și nu din neîndeplinirea obligațiilor contractuale asumate prin contractul din 10 decembrie 2003.
Cu privire la cererea de chemare în garanție, s-a constatat că pârâta nu a făcut dovada obligației de garanție a chematului în garanție față de pârât sau existenței vreunei obligații a chematului în garanție ce a plăti în caz de nerespectare a obligațiilor pârâtei asumate prin contractul încheiat cu reclamanta.
împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC O.I. SRL București, iar prin decizia civilă nr. 30/COM din 02 aprilie 2009, Curtea de Apel Constanța a respins apelul declarat de pârâta SC O.I. SRL București, fiind obligată apelanta să plătească intimatei suma de 2.690 RON cheltuieli de judecată.
Prin decizia nr. 1103 din 17 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 217/118/2006, înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de pârâta SC O.I. SRL, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, pe considerentul că nu poate fi reținută dezlegarea dată bazată pe forța probantă a unei expertize discutabile, astfel că a dispus efectuarea unei contraexpertize, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, care prin decizia civilă nr. 149/COM din 07 noiembrie 2011 a admis apelul formulat de pârâta SC O.I. SRL București.
A schimbat în parte hotărârea apelată în sensul că a respins acțiunea principală ca nefondată.
A obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 3.201,5 RON cheltuieli de judecată fond, menținând restul dispozițiilor sentinței apelate, iar intimata-reclamantă a fost obligată către apelanta-pârâtă la 2.539 RON cheltuieli de judecată apel.
împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanta SC F.I. SRL Constanța și pârâta SC O.I. SRL București.
Recurenta-reclamantă SC F.I. SRL Constanța a formulat recurs la data de 26 ianuarie 2012, iar prin motivele de recurs a făcut o amplă descriere a situației de fapt, indicând instanței de recurs, motivele de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. pe care și-a întemeiat calea de atac, însă acestea nu au fost dezvoltate astfel cum prevăd dispozițiile legale.
La termenul de dezbateri în fond, înalta Curte a luat în discuție excepția nulității recursului, potrivit dispozițiilor art. 3021alin. (1) lit. c) C. proc. civ., excepție asupra căreia a rămas în pronunțare.
Potrivit textului de lege mai sus evocat, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, dezvoltarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază, cu raportare strictă și limitativă la cazurile de modificare sau casare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Examinând actele și lucrările dosarului, înalta Curte constată că recursul nu îndeplinește cerințele legale, prevăzute de art. 3021lit. c) C. proc. civ., potrivit căruia cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, dezvoltarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază, cu raportare strictă și limitativă la cazurile de modificare sau casare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Ori, criticile aduse hotărârii nu se subsumează niciunuia dintre aceste motive, recursul fiind o cale extraordinară de atac care vizează analizarea încălcării legii și nicidecum nu presupune reanalizarea probelor, deoarece nu are loc o judecare a fondului, ci a hotărârii pronunțate.
în acest context, înalta Curte va constata nulitatea recursului declarat de reclamanta SC F.I. SRL Constanța.
Recursul pârâtei SC O.I. SRL București a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea in parte a deciziei atacate, în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată la instanța de fond.
Critica adusă deciziei atacate se referă în esență la faptul că hotărârea instanței de apel este pronunțată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., întrucât temeiul juridic al obligației de restituire a cheltuielilor de judecată, se află culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții, or prin hotărârea dată instanța de apel a schimbat în parte sentința de fond, în sensul respingerii acțiunii, iar în aceste condiții, obligarea pârâtei la plata a 1/2 din cheltuielile de judecată de la instanța de fond este nelegală.
Analizând critica adusă deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate, înalta Curte constată că aceasta este fondată, urmând ca recursul pârâtei SC O.I. SRL București să fie admis, pentru următoarele considerente:
Reglementarea cheltuielilor de judecată pe care o parte, sau părțile le avansează pentru derularea litigiului dedus judecății face obiectul Capitolului IV, Secțiunea a IV-a Cheltuielile de judecată din C. proc. civ.
Fundamentul pentru plata cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală a părții care a pierdut procesul, așa cum rezultă din dispozițiile art. 274 C. proc. civ., în temeiul cărora, pârâta a fost obligată de instanța de fond să suporte cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă la instanța de fond.
în speța de față, se constată că, Curtea de Apel Constanța a aplicat în mod greșit dispozițiile legale mai sus-evocate, având în vedere că această instanță a admis apelul formulat de pârâta SC O.I. SRL București, a schimbat în parte hotărârea apelată în sensul respingerii acțiunii principale ca nefondată și a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 3.201,5 RON, reprezentând cheltuieli de judecată de la instanța de fond.
în acest context, raționamentul instanței de apel este greșit, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., temeiul juridic al cheltuielilor de judecată, îl constituie culpa procesuală a părții cere a căzut în pretenții, or în raport de soluția instanței de apel, care a schimbat în parte sentința de fond și a respins acțiunea formulată de reclamantă, pârâta SC O.I. SRL București nu se identifică cu partea căzută în pretenții, pentru a fi obligată să suporte cheltuielile de judecată, urmare a pierderii procesului, aspect ce nu a fost avut în vedere de către instanța de apel.
Pentru aceste considerente, înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. a admis recursul declarat de pârâta SC O.I. SRL București, cu consecința modificării în parte a deciziei atacate în sensul înlăturării dispoziției de obligare a pârâtei SC O.I. SRL București la plata sumei de 3.201,5 RON cheltuieli de judecată fond, menținând restul dispozițiilor deciziei, iar potrivit dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. a obligat recurenta-reclamantă SC F.I. SRL Constanța să-i achite pârâtei SC O.I. SRL București 2.000 RON cheltuieli de judecată, conform facturii aflate dosar recurs.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4913/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4828/2012. Civil → |
|---|
