ICCJ. Decizia nr. 4974/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 719 din 17 martie 2011 pronunțată în dosar, Tribunalul Covasna a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată a altor persoane, cât și excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție.
A respins ca neîntemeiată acțiunea principală în daune - interese contractuale formulată de reclamanta SC S. SRL în contradictoriu cu pârâta SC E.T. SRL, așa cum a fost majorată câtimea obiectului cererii la suma de 636.223.37 lei.
A respins ca neîntemeiată cerere de chemare în judecată a altor persoane formulată de reclamanta SC S. SRL împotriva intervenientei în interes propriu SC B.C.R.L. SA.
A respins ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție formulată de intervenienta în interes propriu SC B.C.R.L. SA împotriva pârâtei - chemate în garanție SC E.T. SRL.
A obligat reclamanta SC S. SRL cât și intervenienta în interes propriu SC B.C.R.L. SA să plătească pârâtei-chemate în garanție SC E.T. SRL suma de 3.250 lei fiecare reprezentând cheltuieli de judecată.
în motivarea hotărârii s-a reținut că din moment ce contractele de leasing nu sunt semnate și de pârâta SC E.T. SRL înseamnă că singura obligație care îi revine în legătură cu înmatricularea este cea care decurge din contractul de vânzare - cumpărare din 2 august 2007, respectiv obligația de a transmite cumpărătoarei SC B.C.R.L. SA cărțile de identitate și facturile autobasculantelor, în discuție fiind autobasculante care deși erau fabricate în Rusia nu erau importate din această țară ci ele proveneau din Uniunea Europeană, din Ungaria.
Trimiterea de către pârâta SC E.T. SRL în beneficiul intervenientei SC B.C.R.L. SA a documentelor necesare înmatriculării, la datele de 29 octombrie 2007 și 4 decembrie 2007 este relatată și confirmată în întâmpinarea depusă de intervenienta și chiar dacă în cuprinsul înscrisurilor de la filele 199 - 201 din vol. I al dosarului nu se specifică ce fel de acte s-au trimis în acele zile este dovedită trimiterea de documente prin curier la datele de mai sus.
Intervenienta a pretins că a retrimis cartea de identitate, taloanele I.T.P. și certificatele de autenticitate din nou către pârâtă la 8 ianuarie 2008, pentru reînnoirea certificatelor de autenticitate, numai că expirarea certificatelor vechi s-a datorat faptului că demersurile administrative efectuate de SC B.C.R.L. SA pentru înmatriculare, nu au curs în paralel, certificatul de autenticitate expirând pentru ca locatoarea a plătit cu întârziere taxa specială de primă înmatriculare, prin urmare, dacă a avut loc o trimitere a certificatelor de autenticitate, taloanelor I.T.P. și a cărților de identitate către vânzătoarea SC E.T. SRL acest lucru nu s-a datorat unei culpe din partea acesteia ci unor omisiuni sau întârzieri ale locatoarei SC B.C.R.L. SA.
Pârâta nu este ținută să răspundă pentru dificultățile ivite în procesul de înmatriculare de pe urma plății cu întârziere a taxei de primă înmatriculare, după cum acesteia nu îi este imputabil faptul că înmatricularea nu a fost finalizată, în condițiile în care retrimiterea actelor către vânzătoare la 8 ianuarie 2008 nu este dovedită și apoi chiar dacă ar fi fost dovedită, retrimiterea actelor în scopul eliberării de noi certificat de autenticitate, nu se putea face fără aducerea mașinilor la R.A.R. Covasna de către proprietar sau utilizator, fiind evident că emiterea unor noi certificatele de autenticitate presupune vizualizarea din nou a seriilor de șasiu și de motor de către funcționarii R.A.R.
Certificatele de autenticitate poartă mențiunea că au fost eliberate la 22 octombrie 2007 iar omologarea mașinilor pentru înscrierea lor în circulație, potrivit datelor din cărțile de identitate, s-a produs la 23 octombrie 2007, ca atare pârâta s-a preocupat în a obține certificatele de autenticitate, a întocmit cărți de identitate mașinilor, le-a omologat, așa încât neînmatricularea autobasculantelor cu numere definitive nu i se poate imputa.
Autovehiculele nu au mai ajuns la R.A.R. Covasna pentru reînnoirea certificatelor de autenticitate deoarece așa cum declară martorii pârâtei, odată predate autobasculantele reclamantei, înainte de înmatricularea lor definitivă în circulație, mașinile au fost ultra exploatate sau exploatate neglijent.
Acțiunea este una permisă de art. 1356 teza a II-a C. civ., în temeiul căreia vânzătorul poate fi silit să plătească cumpărătorului daune - interese, dar pentru a se ajunge la așa ceva cumpărătorul trebuie să dovedească că vânzătorul a fost de rea - credință, adică a cunoscut viciile lucrului vândut, ceea ce în speță nu s-a probat, pe lângă această condiție fiind necesar să fie vorba de vicii ascunse, grave și care au existat la momentul încheierii contractelor de leasing respectiv la predarea mașinilor către utilizator.
în cauză nu s-a probat nici existența viciilor, nici caracterul lor ascuns ori preexistenta lor la momentul predării autobasculantelor către utilizator și nici reaua-credință a vânzătoarei, respectiv că aceasta știa de existența viciilor și le-ar fi tăinuit.
Pretențiile reclamantei nu se pot grefa pe o situație care exclude culpa pârâtei în ceea ce privește înmatricularea definitivă a autobasculantelor, respectiv pe o situație care așa cum a fost probată nu poate conduce la angajarea răspunderii vânzătorului în cadrul obligației acestuia de a garanta pentru viciile lucrului - art. 1336 pct. 2 C. proc. civ. și mai departe de a plăti daune-interese ca efect al acestei obligații.
Intervenienta a fost atrasă în proces pentru a plăti în solidar cu pârâta daunele-interese solicitate, ceea ce nu se poate admite, în primul rând pentru că nefinalizarea operațiunii de înmatriculare, așa cum s-a arătat mai sus, se datorează și culpei reclamantei care nu a mai asigurat prezența autobasculantelor la R.A.R. Covasna pentru eliberarea unor noi certificate de autenticitate, cele inițiale fiind valabile 60 de zile, fiind neprobat că aducerea autobasculantelor în stare de neîntrebuințare se datorează intervenientei, care ar fi cunoscut de existența unor vicii ascunse grave și preexistente contractelor, vicii de altfel nedovedite.
Solidaritatea intervenientei cu pârâta este exclusă pentru că în materie contractuală solidaritatea pasivă nu se prezumă ci trebuie prevăzută în mod expres în contract, conform art. 1041 C. civ., ceea ce în speță nu s-a prevăzut.
în fine, s-a respins și cererea de chemare în garanție întrucât intervenienta nu a căzut în pretențiile reclamantei, ca atare nu are temei pentru a se regresa împotriva pârâtei cu o cerere de chemare în garanție.
împotriva hotărârii au declarat apel reclamanta SC S. SRL Tg. Mureș și intervenienta SC B.C.R.L. SA.
Prin decizia nr. 109/ AP din 30 noiembrie 2011 Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a respins autoritatea de lucru judecat. A respins apelul declarat de reclamanta SC S. SRL Târgu - Mureș și de intervenienta SC B.C.R.L. SA. A obligat apelanta să plătească intimatei SC E.T. SRL suma de 5.500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut că excepția autorității de lucru judecat invocată de intervenienta este nefondată, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ. cu privire la identitatea de obiect și cauză dintre cele două litigii. Prezentul litigiu are ca obiect daune legate de imposibilitatea folosirii autobasculantelor, daune raportate la contravaloarea sumelor achitate pentru închirierea altor utilaje, iar acțiunea finalizată prin decizia comercială nr. 641 din 16 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București a avut ca obiect daune rezultate din sumele plătite ca rate în baza contractului de leasing, astfel încât nu este justificată excepția autorității de lucru judecat.
Cu referire la excepția necompetenței materiale a instanței de fond și la încălcarea dispozițiilor privind specializarea secțiilor, instanța de apel s-a pronunțat prin încheierea din 11 octombrie 2011, reținând că nu s-au încălcat dispozițiile procedurale în condițiile în care instanța de fond a soluționat pricina ca un litigiu comercial, în cadrul unei secții care cuprinde și specializarea de drept comercial, astfel cum rezultă și din certificatul din 12 octombrie 2011 depus de pârâtă.
în legătură cu calitatea procesuală a SC B.C.R.L. SA și la greșita apreciere a cadrului procesual s-a reținut că susținerile apelantei reclamante sunt nefondate. Reclamanta a formulat atât o cerere de introducere în cauză ca pârâtă a SC B.C.R.L. SA la 27 februarie 2009, cât și o cerere de intervenție a aceleiași societăți potrivit art. 57 alin. (3) C. proc. civ. la 19 noiembrie 2009, precizând însă că înțelege să-și susțină cererea de intervenție, astfel cum rezultă din încheierile de ședință din 4 iunie 2009 și din 19 noiembrie 2009, cât și din cuprinsul sentinței comerciale nr. 13371 din 19 noiembrie 2009 pronunțate de Tribunalul București, irevocabile prin nerecurare. Calitatea de intervenienta a SC B.C.R.L. SA a determinat declinarea competenței de soluționare a cauzei în funcție de sediul pârâtei SC E.T. SRL, astfel încât o modificare a cadrului procesual nu se mai putea realiza după pronunțarea hotărârii judecătorești. La termenul de judecată din 25 februarie 2010 la Tribunalul Covasna, reclamanta, motivând chestiunea timbrajului, și-a menținut cererea de intervenție formulată față de SC B.C.R.L. SA, astfel încât criticile sale cu privire la greșita calificare a calității procesuale și apreciere a cadrului procesual au fost respinse.
Pe fondul pretențiilor s-a reținut că între reclamanta SC S. SRL Tg. Mureș și pârâta SC E.T. SRL nu există încheiat un contract, astfel încât nu se pune problema răspunderii contractuale între părți, ci eventual a unei răspunderi delictuale derivate din fapta pârâtei.
Reclamanta impută pârâtei faptul că nu a putut utiliza autobasculantele luate în leasing de la SC B.C.R.L. SA potrivit contractelor de leasing din 31 august 2007 întrucât aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale derivate din contractul încheiat cu intervenienta referitoare la înmatricularea autobasculantelor și că aceste utilaje ar fi fost defecte. S-a constat că reclamata în calitatea sa de terț fată de contractul de vânzare-cumpărare din 2 august 2007 încheiat între intervenienta SC B.C.R.L. SA și pârâta SC E.T. SRL invocă aspecte legate de modul de îndeplinire a acestui contract, în condițiile în care nu a fost parte contractantă.
în legătură cu temeiul juridic reținut de instanța de fond s-a constatat ca susținerile apelantei deși sunt corecte întrucât nu erau incidente dispozițiile privind contractul de vânzare-cumpărare, nu afectează soluția pronunțată de instanța de fond care a analizat acțiunea dedusă judecății și în temeiul art. 12 lit. a) din O.G. nr. 51/1997 privind acțiunea directă a utilizatorului împotriva furnizorului.
în legătură cu obligația de înmatriculare s-a constatat că în mod corect instanța de fond a reținut că această obligație incumbă intervenientei SC B.C.R.L. SA potrivit art. 6.3 din contractul de leasing. Această obligație era condiționată de punerea la dispoziția intervenientei în termen de 15 zile de la recepția autovehiculului, a documentelor necesare formalităților de înmatriculare de către furnizoarea pârâtă. Obligația de recepție a utilajelor revenea reclamantei conform art. l pct. 1.2 din contractul de leasing, obligație pe care aceasta nu și-a îndeplinit-o după cum menționează în motivele de apel. Prin urmare, termenul de punere la dispoziție a documentelor de înmatriculare depindea de îndeplinirea obligației de către reclamantă astfel încât în mod greșit aceasta invocă culpa furnizoarei pârâte. Cu toate acestea, potrivit mențiunilor din întâmpinarea depusă de intervenienta pârâta a depus documentele de înmatriculare ale celor trei autovehicule la 30 octombrie 2007 și în completare la 16 noiembrie 2007 și la 20 noiembrie 2007, înmatricularea neefectuându-se datorită neachitării taxei de primă înmatriculare și apoi din cauza expirării certificatelor de autenticitate pentru care era necesară prezentarea autovehiculelor la RAR, acestea fiind în posesia reclamantei și în proprietatea intervenientei astfel încât neprelungirea certificatului de autenticitate nu era imputabilă pârâtei.
Cu privire la apelul intervenientei SC B.C.R.L. SA s-a constatat că față de respingerea cererii de chemare în garanție pe care aceasta a formulat-o față de pârâtă, în mod corect instanța de fond a aplicat prevederile art. 274 C. proc. civ. cu privire la cheltuielile de judecată suportate de societatea pârâtă.
în baza art. 274 C. proc. civ., față de culpa procesuală a apelantelor, au fost obligate la plata sumei de 5.500 lei cheltuieli de judecată suportate de pârâtă în apel.
împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanta SC S. SRL cât și intervenienta SC B.C.R.L. SA.
Recurenta SC S. SRL a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 teza a II-a C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost precizată/ majorată, cu consecința obligării intimatei - pârâte SC E.T. SRL la plata sumei de 636.223,37 RON, reprezentând daune interese pentru imposibilitatea de folosire a celor trei autobasculante K., obiect al contractelor de leasing financiar din 31 august 2007 ca urmare a neînmatriculării acestor utilaje, precum și sub aspectul cheltuielilor de judecată stabilite de către instanța de apel, cu cheltuieli de judecată în recurs.
în dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susținut în esență, următoarele:
- Instanța a încălcat principiul înscris în art. 969 alin. (1) C. civ. Atât instanța de fond cât și instanța de apel au ignorat complet dispozițiile contractelor încheiate între părțile prezentului litigiu și au aplicat greșit dispozițiile legale incidente, respectiv dispozițiile art. 12 lit. a) din O.G. nr. 51/1997 coroborate cu art. 6.3 din contractele de leasing financiar, art. 4 lit. f) din Convenția cadru de vânzare-cumpărare din 2 august 2007 încheiată de SC E.T. SRL cu SC B.C.R.L. SA, art. 4 lit. j) din Convenția cadru de vânzare-cumpărare din 2 august 2007 încheiată de SC E.T. SRL cu SC B.C.R.L. SA.
- Recurenta s-a aflat în situația în care a fost lipsită de dreptul său de folosință asupra celor 3 autobasculante obiect al contractelor de leasing în urma neîndeplinirii de SC E.T. SRL a obligației de a pune la dispoziția locatorului a documentelor necesare în vederea înmatriculării acestor autobasculante.
- Sunt îndeplinite condițiile atragerii răspunderii SC E.T. SRL. în ce privește fapta ilicită a SC E.T. SRL în urma administrării probei cu înscrisuri s-a dovedit că SC E.T. SRL nu a trimis actele necesare în vederea înmatriculării conform dispozițiilor art. 4 lit. f) din Convenției Cadru odată cu predarea autoturismelor. Sunt concludente susținerile SC B.C.R.L. SA din cuprinsul cererii sale de chemare în garanție și răspunsul la conciliere din 23 iulie 2009 formulat de SC B.C.R.L. SA. în ce privește prejudiciul, întrucât folosirea autovehiculelor nu a fost posibilă fără înmatriculare în vederea circularii pe drumurile publice de către SC B.C.R.L. SA, recurenta pentru a-și putea îndeplini obligațiile contractuale izvorâte din contractul de prestări - servicii din 27 octombrie 2007 încheiat cu SC V. SRL a fost nevoită să încheie contracte de închiriere autobasculante cu alte societăți, cuantumul acestui prejudiciu fiind stabilit prin raportul de expertiză efectuat în cauză la suma de 636.223,37 lei. în ce privește vinovăția SC E.T. SRL este direct răspunzătoare pentru neînmatricularea celor 3 autobasculante obiect al contractelor de leasing financiar prin faptul că nu a predat odată cu autoturismele documentația necesară în vederea înmatriculării. Aceste fapte au fost recunoscute de SC E.T. SRL prin răspunsul la întrebarea nr. 5 la interogatoriul propus de recurentă și administrat în cauză.
- Hotărârea este nelegală, textul de lege - art. 12 lit. a) din OG nr. 51/1997 fiind clar, în sensul că subscrisa are drept de acțiune directă împotriva furnizorului pentru prejudiciul suferit ca urmare a neînmatriculării autobasculantelor, deci pentru imposibilitatea de folosire a acestora pricinuită de către furnizorul SC E.T. SRL.
- Hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii fiind o contradicție între considerente și dispozitiv sub aspectul părților culpabile procesual și deci datoare să plătească cheltuielile de judecată în apel.
- Recurenta SC B.C.R.L. SA a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fondul cauzei respingerea obligării recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
în dezvoltarea în fapt a recursului recurenta a susținut, în esență, următoarele:
- Din situația de fapt reiese că întârzierile sunt datorate din culpa exclusivă a furnizorului SC E.T. SRL în refuzul returnării documentației necesare în original, în termenele legale și aceste considerații conduc la incidența dispozițiilor prevăzute de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
- Atâta vreme cât terțul SC E.T. SRL a acționat ca o adevărată parte, aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. asupra recurentei nu își găsește nici un fel de suport legal.
Recurenta SC B.C.R.L. SA și intimata SC E.T. SRL au formulat concluzii scrise.
Recursurile sunt nefondate.
Din examinarea motivelor de recurs prin prisma dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de recurentă și intervenientă.
în ce privește recursul reclamantei se reține din perspectiva art. 304 pct. 7 C. proc. civ. că prin respingerea apelurilor formulate de reclamantă și intervenientă instanța a constatat corect culpa procesuală a ambelor apelante și făcând aplicarea prevederilor art. 274 C. proc. civ., în mod legal le-a obligat la cheltuielile de judecată ocazionate în apel de intimată.
Prin menționarea în dispozitiv că "obligă apelanta să plătească intimatei cheltuieli de judecată" s-a săvârșit o eroare materială care poate fi îndreptată pe această cale, nefiind incidente prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu poate fi primit întrucât instanța nu a tăcut o interpretare greșită a actelor juridice deduse judecății - convenția cadru de vânzare - cumpărare din 2 august 2007 și contractele de leasing financiar din 31 august 2007 și nu a schimbat natura raporturilor juridice existent între părți ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestora.
Interpretând dispozițiile legale incidente și clauzele contractuale instanța de apel nu a schimbat natura acestora, nefiind alterată substanța lor, calificarea fiind conformă naturii juridice a acestora.
Se observă ca, în dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurenta critică de fapt modul în care instanța de apel a aplicat și interpretat dispozițiile O.G. nr. 51/1997 și clauzele contractuale, ce se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ce se va analiza în continuare.
Instanța de apel nu a nesocotit principiul înscris în art. 969 C. civ., potrivit căruia convențiile legale făcute au putere de lege între părțile contractante, reținând că între reclamantă și pârâtă nu există un contract, astfel încât nu se pune problema răspunderii contractuale între părți.
Instanța de apel a analizat acțiunea și din perspectiva temeiului juridic prevăzut de art. 12 lit. a) din O.G. nr. 51/1997 privind acțiunea directă a utilizatorului împotriva furnizorului.
Interpretând prevederile art. 12 lit. a) din OG nr. 51/1997 coroborat cu clauzele contractului de vânzare - cumpărare și a contractelor de leasing financiar, în raport de starea de fapt stabilită și probele administrate, instanța de apel nu a trecut peste termenii conveniți de părți în legătură cu drepturile și obligațiile asumate de Părți.
în mod legal instanța de apel a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru atragerea răspunderii civile a SC E.T. SRL din perspectiva acestui temei.
Instanța de apel în mod judicios a reținut, în raport de starea de fapt stabilită necenzurabilă în recurs, că pârâta și-a îndeplinit obligația de punere la dispoziția intervenientei a documentelor necesare formalităților de înmatriculare a autobasculantelor, astfel că nu se pune problema culpei pârâtei în procesul de înmatriculare și că nu s-a dovedit nici existenta viciilor bunurilor vândute la momentul încheierii contractelor de leasing și nici reaua credință a vânzătorului în predarea bunurilor, sau că bunurile livrate nu ar corespunde facturilor pro forme.
Invocarea obligației contractuale prevăzute de art. 6.3 din contractele de leasing cu privire la înmatricularea utilajelor pentru susținerea obligației solidare între intervenientă și pârâtă nu este justificată atâta timp cât această obligație nu a fost asumată de pârâtă fată de reclamantă.
Restul criticilor ce vizează reaprecierea probelor și schimbarea situației de fapt reținută de instanța de fond și apel nu mai pot face obiect de analiză în recurs, odată cu abrogarea pct. II al art. 304 C. proc. civ. prin O.U.G. nr. 138/2002.
Recursul declarat de intervenientă SC B.C.R.L. SA este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Art. 304 pct. 8 invocat de intervenientă în susținerea recursului prevede că modificarea unei hotărâri se poate face când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Analizând motivele de recurs din perspectiva art. 304 pct. 8 C. proc. civ. se constată că acestea nu pot fi circumscrise textului de lege precitat, în realitate recurenta criticând modul de stabilire a situației de fapt și a probatoriului administrat în cauză, încât sub acest aspect se reține că aceste critici nu pot face obiect de analiză în recurs, odată cu abrogarea pct. l al art. 304 C. proc. civ.
în ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în mod corect instanța de apel a respins apelul intervenientei și a menținut dispoziția instanței de fond cu privire la obligarea intervenientei la plata cheltuielilor de judecată.
Reținând culpa procesuală a intervenientei ca urmare a respingerii cererii de chemare în garanție formulată de intervenientă, instanța a aplicat corect prevederile art. 274 C. proc. civ.
Cum și apelul promovat de intervenientă a fost respins în mod legal instanța de apel a făcut aplicarea prevederilor art. 274 C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse în temeiul prevăzut de art. 312 C. proc. civ. înalta Curte urmează a respinge recursurile ca nefondate.
Reținând culpa procesuală a recurentelor în temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. au fost obligate recurentele la 5.000 lei cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă SC E.T. SRL.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4994/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4839/2012. Civil → |
|---|
