ICCJ. Decizia nr. 4990/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Arad la data de 31 octombrie 2005 reclamanta P.A.M. l-a chemat în judecată pe pârâtul Primarul municipiului Arad, contestând dispoziția nr. 1600 din 3 octombrie 2005 emisă în aplicarea Legii nr. 10/2001, să se constate că titlul de preluare a imobilului prin Decretul nr. 92/1950 este nevalabil; stabilirea cotelor-părți ideale și partajul între numiții L.T.E. (cotă 3/8), L.E.C.M. (cotă 1/4) și P.A.M.(cotă 3/8),sens în care solicită constatarea nulității absolute a certificatelor de moștenitor nr. 235/1996, nr. 211/2001 și nr. 77/2002; constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 3525/1998 încheiat între Statul Român prin S.C. "R." S.A. Arad și N.I. pentru apartamentul nr. 2 din imobil și în consecință restituirea în natură a acestuia către moștenitori; constatarea înregistrărilor eronate în CF 68357 colectiv, CF 68358 privind apartamentul nr. 1 și CF 68359 privind apartamentul nr. 2; clarificarea de către Comisia locală de Legea nr. 10/2001 și Primăria Arad a situației proprietății apartamentului nr. 2; constatarea ilegalității acordării de despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995 pentru L.D. uzând de certificatul de moștenitor nr. 235/1996; menținerea condiției restituirii despăgubirilor primite în baza Legii nr. 112/1995 numai asupra cotei care îi va reveni lui L.T.E.; repunerea în drepturi și daune materiale pentru creșterea valorii actualizate cu indicele de inflație a despăgubirii ce trebuie restituită datorită tergiversării soluționării notificărilor.
Prin precizarea de acțiune, reclamanta a înțeles să cheme în judecată în calitate de pârâți pe numiții L.T.E., L.E.C.M., propunând o variantă concretă de ieșire din indiviziune.
Prin a doua precizare de acțiune reclamanta introduce în cauză ca pârâți pe numitul K.I. în calitate de moștenitor al cumpărătoarei apartamentului nr. 2, N.I., decedată, pe S.C. "R." SA Arad și Primăria municipiului Arad, solicitând instanței să constate caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare privind apartamentul nr. 2 din imobil.
Prin acțiunea civilă înregistrată la 2 noiembrie 2005 sub nr. 6598/2005, reclamanta L.E.C.M. a chemat în judecată pe pârâții Primar în reprezentarea Municipiului Arad, Primăria Arad, L.T.E. și P.A.M., solicitând anularea art. 5 din Dispoziția nr. 1600 din 3 octombrie 2005 privind măsurile reparatorii pentru apartamentul nr. 2 și obligarea pârâtului de ordinul 1 la oferirea în echivalent a altor bunuri.
Prin precizare de acțiune (fila 20), reclamanta arată că solicită în compensare pentru apartamentul nr. 2, terenul în suprafață de 435 mp din CF 927 Mureșel top. 352-352/c. 107.108./1, iar pentru diferență să fie acordate alte bunuri.
La acest ultim dosar, prin încheierea din 15 decembrie 2005, s-a dispus conexarea Dosarului nr. 7242/2005 înregistrat la 29 noiembrie 2005 în care reclamantul L.T.E. a chemat în judecată pe pârâții Primarul Aradului în reprezentarea Municipiului Arad, L.E.C.M. și P.A.M., solicitând anularea punctelor 1, 2, 5 din dispoziția nr. 1600 din 3 octombrie 2005 și obligarea primului pârât la emiterea unei noi dispoziții prin care apartamentul nr. 1 să fie restituit numai pe numele reclamantului, cu respingerea cererilor formulate de numitele L.E.C.M. și P.A.M.; anularea obligației prevăzute la art. 2 privind rambursarea sumei de 1.555.394.272 lei ca nelegal calculată; obligarea aceluiași pârât la restituirea în natură a apartamentului nr. 2 după anularea contractului de vânzare-cumpărare, sau disjungerea și suspendarea acestui petit până la soluționarea definitivă a cererii de anulare; în subsidiar acordarea de despăgubiri în contraechivalent - imobile sau terenuri - pentru apartamentul nr. 2.
în rejudecare, potrivit dispozițiilor deciziilor de desființare și trimitere (Decizia civilă nr. 218 din 29 iunie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara și Deciziei nr. 3284 din 20 aprilie 2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție), Tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. și potrivit considerentelor consemnate în încheierea de ședință din 4 mai 2010, a respins excepția tardivității contestației formulate de reclamantul L.T.E. împotriva dispoziției nr. 1600 din 3 octombrie 2005 emisă de Primarul Municipiului Arad, invocată de pârâta P.A.M., precum și excepția necompetenței materiale a Tribunalului Arad în soluționarea capetelor de cerere accesorii celor privind contestarea dispozițiilor sus-menționate invocate de reclamanții L.E.C.M. (fila 211-212 dosar 6536/2005 al Tribunalului Arad) și L.T.E.
De asemenea, având în vedere dispozițiile art. 165 C. proc. civ., pentru considerentele cuprinse în aceeași încheiere s-a disjuns capătul de cerere al acțiunii formulate precizate și completate de reclamanta P.A.M. privind ieșirea din indiviziune asupra imobilului restituit reclamanților, iar în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. s-a suspendat judecata acestui capăt de cerere până la rămânerea irevocabilă a hotărârii ce se va da în prezenta cauză.
Prin Sentința civilă nr. 340 din 11 mai 2010 pronunțată în Dosar nr. 1283/108/2010 Tribunalul Arad a respins excepția tardivității contestației formulate de reclamantul L.T.E. împotriva dispoziției nr. 1600 din 3 octombrie 2005 emisă de pârâtul Primarul Municipiului Arad, invocată de pârâta P.A.M.
A respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Arad în soluționarea capetelor de cerere accesorii celor privind contestarea dispoziției sus-menționate, invocate de reclamanții L.E.C.M. și L.T.E.
A disjuns capătul de cerere al acțiunii formulate, completate și precizate de reclamanta P.A.M. privind ieșirea din indiviziune asupra imobilului restituit reclamanților P.A.M., L.E.C.M. și L.T.E. și în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a suspendat judecata acestui capăt de cerere până la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
A admis în parte acțiunea civilă formulată, completată și precizată de reclamanta P.A.M. în contradictoriu cu pârâții L.T.E., L.E.C.M., K.C.S.(în calitate de continuatoare a defunctului pârât K.I.), Consiliul local Arad(prin subrogarea în drepturile și obligațiile S.C. R. S.A. Arad privind administrarea fondului locativ de stat), Municipiul Arad reprezentat prin Primar, Primarul municipiului Arad și Primăria municipiului Arad.
A admis în parte acțiunea civilă conexă formulată de reclamanta L.E.C.M. în contradictoriu cu pârâții P.A.M., L.T.E., Municipiul Arad reprezentat prin Primar și Primăria municipiului Arad.
A admis în parte acțiunea civilă conexă formulată de reclamantul L.T.E. în contradictoriu cu pârâții P.A.M., L.E.C.M. și Municipiul Arad reprezentat prin Primar.
A anulat în parte dispoziția nr. 1600 din 3 octombrie 2005 emisă de pârâtul Primarul Municipiului Arad după cum urmează: a anulat art. 1 în privința lipsei cotelor de coproprietate atribuite beneficiarilor și a dispus restituirea în natură a apartamentului nr. 1 din C.F. nr. 68358 Arad top. 847/b/l cu terenul aferent în cote de 3/8 părți către reclamanta P.A.M., 3/8 părți către reclamantul L.T.E. și 2/8 părți către reclamanta L.E.C.M.; a anulat art. 2 privind condiționarea restituirii imobilului față de toți beneficiarii și a dispus ca restituirea cotei de 3/8 din imobilul sus-menționat către reclamantul L.T.E. să fie condiționată de restituirea de către acesta a despăgubirii primite în baza Legii nr. 112/1995 de 545.512.080 lei vechi (ROL), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație.
A constatat nevalabilitatea titlului Statului Român de preluare a imobilului înscris inițial în C.F. nr. 4758 Arad sub nr. top. 847/b.
A admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta K.C.S. și a respins capetele de cerere formulate de reclamanții P.A.M. și L.T.E. privind constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare nr. 3525/1998 încheiat între Statul Român reprezentat prin S.C. R. S.A. Arad (subrogat în drepturile și obligațiile de reprezentare fiind Consiliul Local Arad) și defuncta N.I. (autorul pârâtei) și restituirea apartamentului nr. 2 obiect al contractului în natură către beneficiarii dispoziției sus-menționate.
A respins restul cererilor reclamanților P.A.M., L.T.E. și L.E.C.M.
A admis în fond cererea de intervenție în interesul reclamantului L.T.E. formulată de intervenientul C.R. jr.
A compensat cheltuielile de judecată ale reclamanților P.A.M., L.T.E. și L.E.C.M.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, potrivit probelor administrate în cauză, că imobilul în discuție a trecut în proprietatea statului prin naționalizare în baza Decretului-lege nr. 92/1950.
Așadar, Tribunalul Arad a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta K.C.S. și a respins capetele de cerere formulate de reclamanții P.A.M. și L.T.E. privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 3525/1998 încheiat între Statul Român reprezentat prin SC R. SA Arad (subrogat în drepturile și obligațiile de reprezentare fiind Consiliul local Arad) și defuncta N.I. (autorul pârâtei), întrucât cererile de constatare a nulității absolute au fost formulate de reclamanți abia începând cu anul 2005.
Pe cale de consecință, solicitările acestor reclamanți de restituire în natură a apartamentului nr. 2 - obiect al contractului de vânzare-cumpărare, au fost respinse ca nefondate, deoarece titlul de proprietate al cumpărătoarei N.I. nu mai poate fi anulat, moștenitoarea acesteia - pârâta K.C.S. - fiind înscrisă ca proprietară tabulară a apartamentului înscris în CF nr. 68359 Arad sub B4 (fila 55 dosar 4392.1/108/2005 al Curții de Apel Timișoara).
S-a impus, așadar, anularea art. 1 din dispoziția contestată, în privința lipsei cotelor de coproprietate atribuite beneficiarilor, care ar fi trebuit expres indicate, urmând ca restituirea în natură a apartamentului nr. 1 din CF nr. 68358 Arad, nr. top. 847/b/l cu terenul aferent să se dispună în cote-părți de 3/8 către reclamanta P.A.M., 3/8 către reclamantul L.T.E. și 2/8 către reclamanta L.E.C.M.
în temeiul art. 6 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, Tribunalul a constatat preluat fără titlu legal de către Statul Român a imobilului în litigiu.
împotriva sentinței primei instanțe au declarat apel reclamanta P.A.M. și pârâții L.E.C.M. și L.T.E.
Examinând apelurile prin prisma condițiilor prevăzute de art. 287 și urm. C. proc. civ. raportat la disp. art. 3 și urm. din Legea nr. 10/2001, republicată, Curtea de Apel a reținut că acestea sunt neîntemeiate.
Apelanta P.A.M., a criticat hotărârea în legătură cu modul în care a fost preluat imobilul de către Statul Român și modul în care s-a întocmit certificatul de moștenitor nr. 235/1995.
Aceste critici au fost apreciate neîntemeiate deoarece prima instanță a reținut în mod expres că titlul de preluare al Statului Român este nevalabil, iar apelanta P.A.M. are calitate de moștenitor și calitate de persoană îndreptățită, în sensul Legii nr. 10/2001.
De asemenea, prin hotărârea înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3284 din 20 aprilie 2007 s-au stabilit și cotele de proprietate ale apelantei și pârâtului L.T.E., respectiv cota de 3/8 asupra imobilului în litigiu, iar pârâtei L.E.C.M. o cotă de 2/8.
Aspectele privind înstrăinarea imobilului în condițiile Legii nr. 112/1995, au fost corect soluționate de către instanță în condițiile în care, pe de o parte, nu s-a probat reaua credință a chiriașilor cumpărători, iar pe de altă parte, restituirea în natură trebuie să respecte principiul realizării acestuia cu condiția neîncălcării altor drepturi subiective civile.
Curtea de Apel a reținut că și cotele de proprietate ale părților, inclusiv cota apelantei au fost stabilite în mod irevocabil prin hotărârea înaltei Curți de Casație și Justiție, menționată mai sus, nemaiavând relevanță susținerile apelantei cu privire la "partajul pe tulpină".
Pârâtul L.T.E. a criticat hotărârea primei instanțe tot sub aspectul modului de aplicare a unor norme procesuale și al căii de atac incidente în cauză.
Și aceste critici au fost respinse, înalta Curte de Casație și Justiție pronunțând Decizia civilă nr. 3287 din 20 aprilie 2007, ca instanță competentă de recurs, iar calea de atac prevăzută de lege în prezenta cauză, este aceea a apelului și nu a recursului.
împotriva Deciziei nr. 673 A din 24 martie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, au formulat recurs pârâții L.T.E. și L.E.C.M.
Recurenta L.E.C.M. susține incidența cazului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că atât prima instanță, cât și instanța de apel, au făcut o aplicare greșită a prevederilor art. 166 C. proc. civ. privitoare la excepția autorității de lucru judecat, cât și a prevederilor art. 666 și 667 C. civ. privitoare la drepturile succesorale ale părților din proces.
Prima instanță a reținut că există autoritate de lucru judecat cu privire la cotele ce se cuvin moștenitorilor din imobilul ce face obiectul restituirii dreptului de proprietate, în raport cu dispozițiile cuprinse în Sentința civilă nr. 412 din 13 iulie 2006 a Judecătoriei Lipova, definitivă prin Decizia civilă nr. 412 din 4 decembrie 2006 a Tribunalului Arad și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 493 din 16 mai 2007 a Curții de Apel Timișoara.
Se consideră că nu există autoritate de lucru judecat, întrucât între cele două cauze nu există identitate de părți și de obiect.
Reluându-se ciclul procesual, după casarea sentinței dată de Tribunalul Arad și trimiterea cauzei spre rejudecare, instanța trebuia să stabilească și cotele de proprietate ale celor trei moștenitori și să se conformeze dispozițiilor deciziei de casare, respectiv Deciziei nr. 218/2006 a Curții de Apel Timișoara.
Recurenta mai precizează că, chiar în cazul în care succesiunea s-ar fi stabilit fără a se ține seama de regula că partajul se face pe tulpini, cele trei părți din proces ar fi trebuit să dețină fiecare cota de câte 1/3 parte din moștenire, întrucât prin Decizia de casare nr. 218/2006 a Curții de Apel Timișoara s-a statuat că toate părțile din proces au același grad de rudenie cu foștii proprietari tabulari ai imobilului, adică au vocație succesorală în același grad, respectiv gradul IV.
Recursul declarat de pârâtul L.T.E. împotriva Deciziei nr. 673 A din 24 martie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, vizează următoarele critici de nelegalitate.
Natura juridică a cererilor de chemare în judecată reunite este aceea de contestație împotriva dispoziției Primarului emisă în baza Legii nr. 10/2001, conform prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 cu consecința respingerii cererii promovate de P.A.M., ca inadmisibilă, ea având posibilitatea doar de a ataca dispoziția Primarului, în calea de atac a contestației împotriva dispoziției primarului emisă în baza Legii nr. 10/2001.
Se consideră că instanța de fond a inversat ordinea capetelor de cerere, "făcând astfel posibilă" respingerea capătului de cerere prin care se solicită constatarea calității de moștenitor a numitelor P.A.M. și L.E.C.M. și anularea certificatului de moștenitor al defunctului L.D.I.
Se invocă și necompetența instanței de judecată și anume a Tribunalului Arad în primă instanță (competentă fiind Judecătoria) a Curții de Apel instanță de apel (competent fiind Tribunalul) și a înaltei Curți de Casație și Justiție ca instanță de recurs, (competentă fiind Curtea de Apel Timișoara).
Se invocă în drept dispozițiile art. 105,art. 159,art. 162,art. 304 pct. (3), (5), (7), (9) din C. proc. civ. și art. 23 din Legea nr. 10/2001.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente, înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce succed.
Pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 304 C. proc. civ. este necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greșită a legii sau să fie lipsită de temei legal.
în cauză, instanța de apel a interpretat în mod just dispozițiile legale incidente și anume art. 166 C. proc. civ., precum și art. 666 și 667 C. civ., neputând fi primite criticile recurentei pârâte L.E.C.M. sub acest aspect.
Astfel, în mod corect s-a reținut că problema calității de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii și cotele ce se cuvin reclamanților a fost lămurită în primul ciclu procesual al acestei cauze, încheiat prin Decizia civilă nr. 3284 din 20 aprilie 2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție care arată că prin hotărârile judecătorești anterioare s-a stabilit că reclamantei P.A.M. și pârâtului L.T.E. le revin câte 3/8 din imobil, iar pârâtei L.E.C.M. îi revine o cotă de 2/8 din același imobil.
Curtea de Apel Timișoara a considerat în mod just că există autoritate de lucru judecat, din perspectiva Deciziei înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3284 din 20 aprilie 2007, în ceea ce privește calitatea de moștenitori a celor doi apelanți și cotele succesorale ce le revin acestora, neputând fi primite criticile acestora sub aspectul reținerii altor cote, respectiv de 1/3 pentru fiecare moștenitor, precum și a inoperabilității autorității de lucru judecat în cauza dedusă judecății.
Nici recursul declarat de pârâtul L.T.E. nu este fondat.
O primă critică vizează incidența motivului de casare reglementat de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., invocându-se necompetența instanței de judecată, raportat la obiectul acțiunii deduse judecății.
Pentru a fi incident acest motiv de nelegalitate invocat de recurent, este necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu încălcarea competenței altei instanțe.
Instanța de fond, prin Sentința civilă nr. 340/2010 s-a pronunțat întocmai pe capetele de cerere formulate, respectiv a admis în parte acțiunea civilă completată și precizată de reclamanta P.A.M. și a admis în parte acțiunea civilă conexă formulată de reclamanții L.E.C.M. și L.T.E. și, a anulat în parte dispoziția nr. 1600 din 3 octombrie 2005 emisă de Primarul municipiului Arad, a constatat nevalabilitatea titlului Statului Român de preluare a imobilului înscris inițial în CF nr. 4758 Arad, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins capetele de cerere privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 352/1998.
Aceeași instanță de fond, respectiv Tribunalul Arad, a respins capătul de cerere privind ieșirea din indiviziune asupra imobilului în litigiu.
Cum obiectul acțiunii se circumscrie dispozițiilor Legii nr. 10/2001 respectiv contestația împotriva dispoziției emisă de Primarul municipiului Arad, privind imobilul ce a trecut în proprietatea statului prin naționalizare în baza Decretului-Lege nr. 92/1950, în mod corect s-a statuat că situația juridică a acestui imobil este reglementată de dispozițiile acestei legi speciale (Legea nr. 10/2001) astfel că, în mod just instanțele de judecată au soluționat cauza ca instanță de fond (Tribunal) și nu ca instanță de apel (Curtea de Apel).
Și aceasta deoarece prin dispoziția contestată nr. 1600 din 3 octombrie 2005, emisă de Primarul municipiului Arad se dispune restituirea în natură către cei trei reclamanți a imobilului în litigiu în aplicarea Legii nr. 10/2001. în virtutea plenitudinii de competență conferită Tribunalului ca instanță de fond în baza art. 26 din Legea nr. 10/2001, confirmată prin deciziile pronunțate în interesul legii de înalta Curte de Casație și Justiție (Decizia nr. IX/2006 și XX/2007), se instituie calea acțiunii în justiție pentru controlul legalității dispoziției atacate la Tribunal, ca instanță de fond.
Pentru aceste considerente, s-au respins recursurile declarate ca nefondate și, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., a menținut decizia civilă ca legală.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4991/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4994/2012. Civil → |
|---|
