ICCJ. Decizia nr. 5101/2012. Civil. Conflict de competenţă. Despăgubire. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5101/2012
Dosar nr. 63658/3/2011
Şedinţa din Camera de consiliu din 29 iunie 2012
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 20 ianuarie 2010 reclamanta F.R.L.R. a chemat în judecată pe pârâta Societatea Comercială de Reparaţii Locomotive C. - S.C.R.L. Braşov SA, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea acesteia la plata către fiecare angajat/colaborator al Federaţiei retroactiv pentru anii 2006, 2007 şi 2008 câte un salariu suplimentar echivalent cu un salariu de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv actualizat cu rata inflaţiei, cuvenit în baza contractelor colectiv de muncă aplicabile la nivelul pârâtei.
A solicitat reclamanta şi plata primelor de Ziua Ceferistului pe anii 2006, 2007, 2008 şi 2009 şi plata ajutorului materiale ocazionat de sărbătorile de Paşti pentru anul 2009.
Prin sentinţa civilă nr. 1226 din 04 octombrie 2010 Tribunalul Prahova a respins cererea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, sentinţa fiind desfiinţată prin decizia nr. 1860 din 30 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, cauza fiind trimisă spre rejudecare.
Prin încheierea din 23 iunie 2011 a Tribunalului Prahova pronunţată în Dosarul nr. 411/105/2010** s-a dispus disjungerea cererii formulată în numele membrilor de sindicat domiciliaţi în Bucureşti şi formarea unui dosar distinct.
Ca urmare a disjungerii, a fost format Dosarul nr. 5604/105/2011 al Tribunalului Prahova, în care la data de 23 iunie 2011 s-a invocat şi admis excepţia de necompetenţă teritorială, în raport de dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 republicată, prin raportare la domiciliile membrilor de Sindicat domiciliaţi în Bucureşti, fiind declinată competenţa de soluţionare a cererii formulată de Federaţie în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 28 septembrie 2011.
Prin sentinţa civilă nr. 1857 din 27 februarie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în temeiul prevederile art. 20 alin. (2) şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ. a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărâ astfel Ttribunalul Bucureşti a reţinut că acţiunea ce face obiectul prezentei cauze a fost formulată de reclamanta F.R.L.R., cu sediul în Ploieşti, strada D., jud. Prahova.
Art. 269 alin. (2) C. muncii, rep., prevede că „cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul”. (s-a avut în vedere C. muncii în forma în vigoare la data restituirii dosarului în urma casării cu trimitere spre rejudecare), conform prevederilor art. 725 alin. (2) C. proc. civ.
Calitatea de reclamant o are Federaţia, aşa cum a reţinut şi Tribunalul Prahova şi nu membrii sindicatelor afiliate acesteia, în patrimoniul cărora se nasc drepturile.
Aşadar, reţine Tribunalul, atunci când face referire la noţiunea de „reclamant” din punct de vedere procedural legiuitorul nu poate avea în vedere o persoană care nu este parte în proces, aşa cum e titularul dreptului, ci persoana care a pornit acţiunea civilă prin cererea de chemare în judecată, în calitatea recunoscută expres de lege în acest sens, în speţă aceasta fiind Federaţia, sediul acesteia aflându-se pe raza judeţului Prahova, drept urmare, competenţa de soluţionare revine Tribunalului Prahova.
Soluţionând conflictul negativ de competenţă, în aplicarea art. 22 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili în favoarea Tribunalului Prahova competenţa de soluţionare a cererii formulate de F.R.L.R., având ca obiect plata unor drepturi băneşti cuvenite membrilor de sindicat, pentru următoarele considerente:
Conflictul negativ de competenţă din cauză a fost generat de interpretarea şi aplicarea art. 284 C. muncii, în sensul dacă F.R.L.R. poate fi considerată reclamantă în litigiile ce privesc raporturile de muncă, astfel încât competenţa de soluţionare a acestor acţiuni să fie stabilită în raport de sediul acesteia.
Conform art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în vigoare la data formulării cererii - 20 ianuarie 2010), „În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) (…)” (de apărare a drepturilor membrilor de sindicat) „(…) organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză”.
Legiuitorul recunoaşte legitimarea procesuală activă a organizaţiilor sindicale, chiar dacă nu prevede explicit o atare calitate, atât timp cât acestea pot formula cereri în justiţie, salariatul având dreptul de a se opune fie la introducerea acţiunii, fie la continuarea ei.
Prevederea legală menţionată are caracter de normă specială în raport de dispoziţiile art. 222 C. muncii, care dispun că „la cererea membrilor săi, sindicatele pot să îi reprezinte pe aceştia în cadrul conflictelor de drepturi”, aplicându-se cu prioritate faţă de norma de drept comun, în aplicarea regulii specialia generalibus derogant.
Intenţia legiuitorului ca, în acţiuni precum cea de faţă, sindicatul să acţioneze chiar în calitate de reclamant, este confirmată de o interpretare istorico - teleologică a normei din art. 28 alin. (2).
Astfel, prin noua reglementare ce a abrogat expres Legea nr. 54/2003 cu începere de la data de 12 mai 2011, respectiv Legea dialogului social nr. 62/2011, la art. 28 a fost adăugat alin. (3) [fără a se modifica alin. (2) anterior citat], în care se prevede explicit că „în exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2), organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă”.
Ca atare, conform art. 22 alin. (5) C. proc. civ., a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 şi a art. 2 pct. (1) lit. c) C. proc. civ. rap. la art. 284 C. muncii, competenţa soluţionării cauzei revine Tribunalului Prahova, în a cărui rază F.R.L.R., reclamantă în cauză îşi are sediul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5073/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 5102/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
