ICCJ. Decizia nr. 5102/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5102/2012
Dosar nr. 3241/311/2012
Şedinţa din Camera de consiliu din 29 iunie 2012
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 3 martie 2010, reclamanta T.M. a chemat în judecată pe pârâtul T.C.D., solicitând instanţei ca prin hotărâre judecătorească să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părţi la data de 24 martie 1995 din vina exclusivă a pârâtului şi revenirea reclamantei la numele purtat anterior, respectiv B.
Prin sentinţa civilă nr. 3502 din 14 iunie 2010, Judecătoria Slatina a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.
În motivarea acestei soluţii, Judecătoria Slatina a apreciat că, în determinarea instanţei competente teritorial să judece cauza, sunt incidente dispoziţiile imperative ale art. 607 C. proc. civ. potrivit cărora cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cel din urmă domiciliu comun al soţilor, cu condiţia ca unul dintre soţi să mai locuiască în circumscripţia acelei judecătorii.
Ca situaţie de fapt, a reţinut că ultimul domiciliu comun al soţilor a fost în Timişoara, adresă la care mai locuia la data judecării cauzei pârâtul.
Învestită prin declinare, Judecătoria Timişoara a pronunţat sentinţa civilă nr. 2078 din 30 ianuarie 2012, prin care şi-a declinat, la rându-i, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina şi constatând ivit conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a se desesiza în favoarea primei instanţe învestite, Judecătoria Slatina a reţinut că părţile au domiciliul în Slatina.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat desfacerea căsătoriei prin divorţ.
Potrivit dispoziţiilor art. 607 C. proc. civ. „Cererea de divorţ este de competenţa instanţei în circumscripţia căruia se află cel din urmă domiciliu comun al soţilor. Dacă soţii nu au avut domiciliu comun sau dacă nici unul din soţi nu mai locuieşte în circumscripţia instanţei în care se află cel din urmă domiciliu comun, instanţa competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are domiciliul pârâtul, iar când pârâtul nu are domiciliu în ţară, este competentă instanţa în circumscripţia căreia îşi are domiciliul reclamantul”.
Din actele depuse la dosarul cauzei a rezultat că părţile au avut domiciliul comun în Timişoara, dar că în prezent pârâtul locuieşte în Spania (ancheta socială, declaraţie reclamantă, dosar judecătoria Timişoara), revenind în ţară la adresa mamei în Slatina numai pentru a-şi reface actele de identitate. Adresa anterioară din Timişoara era cea de la domiciliul bunicii sale (dosar judecătoria Timişoara). Totodată, rezultă că reclamanta în prezent domiciliază în Slatina, jud. Olt, cum de altfel a indicat prin cererea introductivă.
În acest context al analizei, interesează care este situaţia de fapt concretă, iar nu domiciliul înscris în actul de identitate, în speţă în Municipiul Timişoara, astfel cum reţinuse iniţial Judecătoria Slatina.
Fiind vorba despre o chestiune de fapt, dovada domiciliului se poate face, în principiu, prin orice mijloc de probă.
Faţă de regula înscrisă în art. 607 C. proc. civ., anterior menţionat, constatându-se că niciunul din soţi nu mai locuieşte în circumscripţia instanţei în care se află cel din urmă domiciliu comun şi că pârâtul nu are domiciliu în ţară, rezultă că instanţa competentă este cea din circumscripţia căreia îşi are domiciliul reclamanta, respectiv Judecătoria Slatina.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5101/2012. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 100/2012. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
