ICCJ. Decizia nr. 5209/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5209/2012
Dosar nr. 4/91/2010
Şedinţa publică din 12 septembrie 2012
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
La data de 5 ianuarie 2010, M.C. a introdus pe rolul Tribunalului Vrancea, secţia civilă, cerere de revizuire împotriva Sentinţei civile nr. 411 din 26 septembrie 2005, pronunţată de aceeaşi instanţă în Dosar nr. 175/C/2005.
În motivarea acesteia, revizuentul a arătat că prin Sentinţa civilă nr. 411 din 26 septembrie 2005 i s-a restituit suprafaţa de 168 mp, iar pentru diferenţa de 84 mp s-au stabilit măsuri reparatorii prin echivalent. Refuzul de restituire în natură şi a suprafeţei de 84 mp s-a bazat pe o adresă a Primăriei Focşani, prin care s-a arătat că acest teren face parte din domeniul public.
Revizuentul şi-a fundamentat cererea de revizuire pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., Dispoziţia nr. 1914 din 9 septembrie 2006 fiind un înscris nou care atestă că, în realitate, cei 84 mp nu fac parte din domeniul public, Primăria Focşani acţionând cu rea-credinţă şi restituind în cadrul procedurii administrative aceeaşi suprafaţă de teren ce era în litigiu pe rolul instanţei.
În drept s-au invocat dispoziţiile art. 322 pct. 5 C proc civ.
Prin Sentinţa civilă 130/2010 a Tribunalului Vrancea s-a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, constatându-se că nu este îndeplinită în cauză condiţia instituită de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., şi anume aceea ca înscrisul nou să fi existat la data pronunţării revizuirii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel revizuentul, solicitând repunerea în termenul de apel pentru că sentinţa i-a fost comunicată la adresa din Focşani, str. C., adresă de la care s-a mutat, noul domiciliul fiind în com. T., jud. Vrancea.
A depus în acest sens o adeverinţă eliberată de Primăria com. T., precum că apelantul deţine o locuinţă proprietate personală şi locuieşte pe raza acestei comune.
Prin Decizia nr. 147A din 7 septembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, s-a respins cererea de repunere în termenul de apel.
S-a respins ca tardiv apelul formulat de revizuentul M.C., împotriva Sentinţei civile nr. 130 din 25 februarie 2010, pronunţată de Tribunalul Vrancea, în contradictoriu cu intimaţii Primăria Mun. Focşani, I.L., I.G., Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Prefectura jud. Vrancea - Comisia pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din Focşani.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 98 C. proc. civ., „schimbarea domiciliului uneia din părţi în timpul judecăţii trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoştinţă instanţei prin petiţie la dosar (…)”.
Ca atare, schimbarea domiciliului nu se încadrează în sintagma „o împrejurare mai presus de voinţa părţii”, care să fi împiedicat partea să exercite calea de atac în termen, aşa cum prevede art. 103 C. proc. civ., astfel că în raport de data comunicării sentinţei şi data declarării apelului, acesta este tardiv.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs revizuentul M.C.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a susţinut că în mod nelegal instanţa nu a admis cererea de repunere în termen, în condiţiile în care a făcut dovada comunicării la o altă adresă a sentinţei apelate şi a faptului că a fost în imposibilitate de a comunica schimbarea de domiciliu, datorită unor probleme grave de sănătate.
Recurentul a formulat critici şi pe fondul judecăţii, susţinând admisibilitatea cererii de revizuire.
Recursul nu este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 103 C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune sau partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
Împrejurarea invocată de către revizuent, că nu a putut declara apel în termen, urmarea neluării la cunoştinţă de hotărârea pronunţată, prin schimbarea de domiciliu şi pe care de asemenea, nu a putut-o aduce la cunoştinţă instanţei, din motive de sănătate, nedovedite însă, nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., care reglementează procedura repunerii în termen, cererea de repunere în termen fiind respinsă în mod fondat.
Se constată că procedura de comunicare a sentinţei apelate a fost legal îndeplinită, la domiciliul ales la data formulării acţiunii, schimbarea de domiciliu nefiind indicată instanţei în condiţiile art. 98 C. proc. civ., anterior pronunţării sau după pronunţarea hotărârii, dar înainte de comunicarea hotărârii.
Schimbarea de domiciliu, cu consecinţa neluării la cunoştinţă de hotărârea comunicată în mod legal nu poate constitui o împrejurare mai presus de voinţa părţii şi care trebuie să fie una obiectivă, asimilabilă forţei majore, care nu putea fi prevăzută şi nici depăşită de către revizuent.
Deşi prin cererea de recurs, recurentul a criticat decizia tribunalului şi pentru motive ce vizează fondul cauzei, întrucât apelul a fost respins ca tardiv formulat, în recurs are relevanţă numai critica privind greşita soluţionare a cererii de repunere în termen, deoarece numai soluţionarea greşită a cererii de repunere în termen atrage, potrivit art. 312 C. proc. civ., casarea cu trimitere spre rejudecare, iar soluţionarea corectă a excepţiei împiedică cercetarea celorlalte motive ce vizează fondul cauzei.
Având în vedere aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul M.C. împotriva Deciziei nr. 147A din 7 septembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5204/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5215/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
