ICCJ. Decizia nr. 5202/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5202/2012
Dosar nr. 14796/4/2012
Şedinţa publică din 11 septembrie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti, secţia civilă, la data de 28 martie 2012 sub nr. 5496/280/2012, creditorul T.G.A. a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea SC T.D. SRL, încuviinţarea executării silite a titlului executoriu constând în Sentinţa civilă nr. 1928 din 8 martie 2011 a Judecătoriei Sector 4 Bucureşti, pronunţată în Dosar nr. 21128/4/2009, irevocabilă şi învestită cu formulă executorie.
Prin Sentinţa civilă nr. 3404 din 5 aprilie 2012, Judecătoria Piteşti, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 4 Bucureşti, reţinând că debitoarea are sediul în circumscripţia teritorială a acestei din urmă instanţe, iar creditoarea nu a făcut dovada că pe raza Judecătoriei Piteşti s-ar afla bunuri urmăribile ale debitoarei ori nu a indicat vreun alt element care să atragă o astfel de competenţă.
Prin Sentinţa civilă nr. 4159 din 17 mai 2012, Judecătoria Sector 4 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, a constatat ivit conflictul negativ şi a înaintat cauza către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţinând că, în mod expres, prin executor, creditorul a solicitat „ca executarea să înceapă asupra bunurilor debitoarei, bunuri ce se află în raza de competenţă a Judecătoriei Piteşti", situaţie ce atrage competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, pentru argumentele ce succed:
Dispoziţiile art. 3733 alin. (1) şi (2), precum şi dispoziţiile 3731 alin. (1) C. proc. civ. stipulează faptul că - hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripţia judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea; că instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel; că cererea de executare silită, însoţită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc care va solicita de îndată instanţei de executare încuviinţarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare şi titlul respectiv, precum şi faptul că, asupra cererii de încuviinţare preşedintele instanţei de executare se pronunţă prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor.
Coroborând aceste dispoziţii legale, rezultă că instanţa competentă a soluţiona cererea de încuviinţare a executării silite a unui titlu executoriu este instanţa de executare, respectiv instanţa de la sediul/domiciliul debitorului.
Regula de mai sus se fundamentează pe o prezumţie simplă, în sensul că la sediul sau domiciliul debitorului se află bunurile acestuia care vor fi sau nu susceptibile de a fi supuse executării silite.
Această prezumţie fiind una juris tantum, poate fi răsturnată prin dovedirea împrejurării că debitorul deţine bunuri ce pot fi supuse executării silite în circumscripţia altei judecătorii decât cea de la domiciliul/sediul acestuia.
Este adevărat că sediul debitoarei se află pe raza teritorială a Judecătoriei Sector 4 Bucureşti, însă prin cererea de executare silită înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti, creditorul T.G.A. a indicat expres că „solicităm ca executarea silită să înceapă asupra bunurilor proprietatea debitoarei, bunuri ce se află în raza de competenţă a Judecătoriei Piteşti".
Astfel, creditorul a indicat nu numai titlul executoriu şi forma de executare, ci şi locul unde se găsesc bunurile urmăribile ale debitoarei, respectiv pe raza teritorială a Judecătoriei Piteşti, situaţie faţă de care dispoziţiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ. se coroborează ce cele ale art. 12 C. proc. civ., potrivit cărora „reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente".
Cum în speţă bunurile debitoarei au fost indicate expres ca aflându-se pe raza teritorială a Judecătoriei Piteşti, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5201/2012. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 5204/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
