ICCJ. Decizia nr. 5454/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, B.D. și B.G. au chemat în judecată pe intimații B.D.M., G.I., G.T., I.M., L.A., L.V., P.M., R.M.A., R.V., S.E., T.A. și V.D., solicitând revizuirea Deciziei civile nr. 6224 din 21 septembrie 2011 a acestei instanțe întrucât este potrivnică Deciziei nr. 7798 din 8 decembrie 2008 pronunțată de aceeași secție a instanței supreme.
în drept, au fost invocate dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
în motivarea revizuirii, s-a arătat că prin Decizia nr. 6224 din 21 septembrie 2011 a fost admis recursul declarat de revizuenții L. împotriva deciziei din apel, care a fost modificată în sensul admiterii apelului declarat împotriva Sentinței civile nr. 496 din 05 martie 2010 a Tribunalului Galați, care a fost schimbată și, în consecință, admisă cererea de revizuire împotriva Sentinței nr. 79 din 30 martie 2010 a Tribunalului Galați, care a fost anulată, cu trimiterea cauzei pentru evocarea fondului la Tribunalul Galați.
Această soluție, care a apreciat - în raport de dispozițiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ. care au constituit temeiul juridic al cererii de revizuire în acea cauză - că hotărârea evocă fondul iar consecințele grave ale încălcării constatate prin hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii, este potrivnică Deciziei nr. 7798 din 08 decembrie 2008 a înaltei Curți de Casație și Justiție (prin care recursul declarat de aceiași revizuenți împotriva Deciziei nr. 400 din 25 octombrie 2007 a Curții de Apel Galați a fost respins ca nefondat).
S-a arătat că în respectiva cauză, revizuenții - în considerarea aceluiași temei legal, reprezentat de art. 322 pct. 9 C. proc. civ. - au solicitat revizuirea Deciziei nr. 70 din 08 septembrie 2000 a Curții de Apel Galați (prin care a fost menținută hotărârea instanței de fond, Sentința civilă nr. 79 din 30 martie 2000 a Tribunalului Galați).
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a apreciat că cererea de revizuire este inadmisibilă pentru că nu există o evocare a fondului cauzei în sensul art. 322 alin. (1) C. proc. civ. iar, pe de altă parte, revizuenții au la dispoziție alte căi procedurale de valorificare a hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului, astfel încât nu este îndeplinită nici cerința art. 322 pct. 9 C. proc. civ.
S-a arătat că, în cauză, sunt întrunite cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Astfel, există două hotărâri definitive potrivnice întrucât statuează în mod diferit asupra condițiilor de admisibilitate a revizuirii menționate anterior. De asemenea, există tripla identitate de părți, obiect, cauză - chiar dacă obiectul primei cereri de revizuire l-a reprezentat Decizia nr. 70 din 08 septembrie 2000 a Curții de Apel Galați (prin care a fost menținută Sentința nr. 79 din 30 martie 2000 a Tribunalului Galați) iar obiectul celei de-a doua cereri l-a constituit însăși hotărârea instanței de fond (Sentința nr. 79 din 30 martie 2000 a Tribunalului Galați).
Totodată, în cea de-a doua cauză nu s-a invocat excepția puterii lucrului judecat.
într-o precizare formulată ulterior, revizuenta a arătat că motivul prevăzut de art. 322 pct. 9 C. proc. civ. nu putea fi valorificat în cererea de revizuire formulată de către L. întrucât un asemenea temei al revizuirii a fost introdus prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 58/2003, ulterior pronunțării hotărârii ce a făcut obiect al revizuirii.
De asemenea, s-a susținut că, deși prin decizie a Curții Constituționale s-a statuat că nu este necesară condiția evocării fondului pentru ca o hotărâre să fie supusă revizuirii pe temeiul art. 322 pct. 9 C. proc. civ., o asemenea decizie a organului jurisdicțional constituțional nu putea fi aplicată în speță decât cu încălcarea principiului neretroactivității.
Analizând aspectele deduse judecății prin intermediul revizuirii, înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora, potrivit următoarelor considerente:
- Promovând calea extraordinară de atac fundamentată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuenta pretinde că prin cele două hotărâri indicate ca aflându-se în stare de contrarietate, s-a dat dezlegare jurisdicțională diferită condițiilor de admisibilitate a revizuirii întemeiate pe art. 322 pct. 9 C. proc. civ.
Având în vedere că cele două căi de atac anterioare - revizuiri fundamentate pe art. 322 pct. 9 C. proc. civ. - au fost îndreptate împotriva unor hotărâri diferite (chiar dacă, pronunțate în aceeași cauză, una viza judecata în fond iar cealaltă judecata în apel), în speță nu se pune problema nesocotirii efectului negativ al autorității de lucru judecat, pentru a se verifica dacă subzistă tripla identitate de elemente (părți, obiect, cauză) și condițiile art. 1201 C. civ., art. 166 C. proc. civ.
în realitate, prin dezvoltarea motivelor de revizuire se pretinde nesocotirea efectului pozitiv al autorității lucrului judecat [în reglementarea dată de art. 1200 pct. 4 coroborat cu art. 1202 alin. (2) C. civ.], respectiv situația în care prin considerentele hotărârilor se statuează diferit asupra unor aspecte litigioase (având în vedere că autoritatea lucrului judecat este menită să protejeze și să evite nu numai contrazicerile dintre dispozitivele hotărârilor, ci și pe acelea dintre considerente).
Criticile formulate în legătură cu dezlegările jurisdicționale diferite ale celor două instanțe sunt însă nefondate.
Astfel, în ce privește evocarea fondului, în Decizia nr. 7798 din 08 decembrie 2008 a înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut, într-adevăr, că nu este îndeplinită această condiție.
Prin Decizia nr. 6224 din 21 septembrie 2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție nu s-a statuat în sens contrar, respectiv că hotărârea ar fi evocat fondul, ci s-a luat în considerare un element nou apărut în ordinea juridică, urmare a pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr. 233 din 15 februarie 2011 (publicată în M. Of. nr. 340 din 17 mai 2011) în sensul că "dispozițiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ. sunt neconstituționale în măsura în care nu permit revizuirea unei hotărâri judecătorești prin care, fără a se evoca fondul, s-au produs încălcări ale unor drepturi și libertăți fundamentale, încălcări constatate de Curtea europeană a drepturilor omului".
Susținerea că această decizie a instanței de contencios constituțional nu ar fi trebuit aplicată în speță nesocotește dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție referitoare la caracterul general obligatoriu și ex nunc al unor asemenea decizii și, pe de altă parte, tinde, de o manieră nepermisă, la cenzura de legalitate a unei hotărâri irevocabile (Decizia nr. 6224 din 21 septembrie 2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție).
în aceeași modalitate, neținând seama de faptul că se află într-o cale extraordinară de atac de retractare, revizuenții pretind că împotriva Sentinței civile nr. 79/2000 a Tribunalului Galați nu era deschisă calea de atac a revizuirii fundamentată pe art. 322 pct. 9 C. proc. civ., întrucât acest motiv de revizuire nu exista la acel moment, fiind introdus abia prin O.U.G. nr. 58/2003.
Ignorând faptul că revizuirea și redeschiderea judecății pe temeiul arătat au fost determinate de pronunțarea unei hotărâri a Curții Europene a Drepturilor Omului la 14 decembrie 2008 (de constatare a încălcării art. 6 parag. 1) revizuenții sunt în aceeași eroare vizând posibilitatea de a solicita control de legalitate împotriva hotărârii supuse revizuirii.
Aceasta, întrucât, în calea de atac întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., nu se poate realiza un control de legalitate specific unei căi de atac de reformare, ci se verifică doar dacă cea de-a doua hotărâre pronunțată a nesocotit autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
- Referitor la cealaltă condiție, a inexistenței unui remediu pentru încălcarea art. 6 parag. 1 constatată de instanța europeană - altul decât cel al redeschiderii judecății acțiunii în revendicare - de asemenea, nu se poate susține existența unor statuări jurisdicționale diferite prin cele două decizii aduse în discuție.
Astfel, prin prima hotărâre pronunțată (Decizia nr. 7798 din 08 decembrie 2008 a înaltei Curți de Casație și Justiție) nu s-a tranșat această chestiune, pentru a se putea pretinde că autoritatea de lucru judecat asupra acestui aspect ar fi fost nesocotită ulterior.
Aceasta, în condițiile în care instanța a reținut doar, reluând practic ipoteza textului de lege, că "revizuirea este inutilă când consecințele negative pot fi înlăturate în alt mod" și că "o soluție pe fondul litigiului nu poate fi pronunțată mai cu seamă că hotărârea pe care revizuenții au înțeles să o atace este decizia instanței de apel".
Rezultă, așadar, că nu este vorba de o dezlegare punctuală, la speță, a problemei referitoare la existența unui alt remediu procedural - pentru ca acesta să înlăture calea de atac a revizuirii - ci de semnalarea unor impedimente în rezolvarea chestiunii (decurgând din atacarea hotărârii instanței de apel și nu a hotărârii de primă instanță) și, respectiv, de o reiterare a textului de lege (fără a se face o aplicare în concret a acestuia).
în schimb, prin cea de-a doua decizie, a cărei anulare se cere, și care a vizat tocmai revizuirea hotărârii de primă instanță, din litigiul privind revendicarea, s-a rezolvat în concret aspectul litigios legat de inexistența unui alt remediu procesual decât cel oferit de revizuirea fundamentată pe art. 322 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, s-a reținut în considerentele deciziei că, în privința "consecințelor grave ale încălcării dreptului de acces la justiție, ele nu pot fi înlăturate decât pe calea revizuirii hotărârii care a respins ca inadmisibilă acțiunea în revendicare".
De asemenea, s-a statuat că "redeschiderea și rejudecarea acțiunii în revendicare reprezintă singurul remediu în cauză, având în vedere că obiectul încălcării constatate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fost un drept procesual, care nu poate fi îndreptat prin inițierea unei alte proceduri de către reclamanți, ceea ce ar reprezenta o sarcină suplimentară impusă victimelor unei încălcări deja constatate".
Rezultă, potrivit celor expuse, că în speță nu a avut loc, prin pronunțarea Deciziei nr. 6224 din 21 septembrie 2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, o nesocotire a celor dezlegate jurisdicțional anterior, prin Decizia nr. 7798 din 08 decembrie 2008 și că, astfel, nu a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri.
în consecință, neexistând situația premisă, a nesocotirii lucrului deja judecat, revizuirea de față întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este inadmisibilă și va fi respinsă în consecință.
în temeiul art. 274 alin. (3) C. proc. civ., revizuenții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată către intimați (cu excepția intimatului C.N., nereprezentat de avocat în cadrul procesului).
| ← ICCJ. Decizia nr. 5458/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5436/2012. Civil → |
|---|
