ICCJ. Decizia nr. 5476/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 3 februarie 2011, reclamantul V.C.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, anularea Deciziei de pensie nr. 16477 din 31 decembrie 2010.
Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința nr. 3530 din 14 martie 2011 a admis excepția necompetenței, invocată din oficiu de instanță. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
S-a reținut, pornind de la prevederile art. 54 alin. (3) din Legea nr. 164/2001 și ale art. 156 din Legea nr. 19/2000 și având în vedere că acțiunea nu este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva vreunei case sectoriale de pensii, că instanța competentă este cea în a cărei rază teritorială își are sediul sau domiciliul pârâtul.
în aceste condiții s-a declinat în favoarea Tribunalului București, ca instanță în a cărei rază teritorială își are sediul pârâta, competența soluționării cauzei.
Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința civilă nr. 3979 din 30 aprilie 2012 a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza la înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.
S-a reținut că textul cuprins la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 prevede o competență teritorială exclusivă, respectiv la domiciliul sau sediul reclamantului, indiferent dacă acțiunea a fost formulată în contradictoriu cu C.N.P.P., casele teritoriale de pensii sau casele sectoriale de pensii, norma fiind una imperativă de la care părțile nu pot deroga. Cum acțiunea a fost introdusă la data de 3 februarie 2011, când era în vigoare Legea nr. 263/2010, iar reclamantul are domiciliul procesual ales în Craiova, județul Dolj, s-a constatat că revine Tribunalului Dolj, competența teritorială exclusivă a soluționării cauzei.
Regulatorul de competență urmează a fi pronunțat în favoarea Tribunalului Dolj, în considerarea argumentelor ce succed.
în stabilirea instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect interpretate dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în funcție de succesiunea acestora.
Astfel, este adevărat că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedea că se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.
Textul menționat mai sus a fost însă abrogat expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Prin dispozițiile cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se că acestea se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul.
Aceste prevederi reprezintă o derogare de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege menționat, conform cărora “celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul", de natură a facilita accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.
Trebuie precizat totodată că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, structuri care au fost desființate și ale căror atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de Guvern.
în ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din Legea nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile C. proc. civ.), dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege.
în considerarea celor ce preced, având în vedere că reclamantul avea domiciliul (inclusiv cel procesual ales) în județul Dolj, competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine Tribunalului Dolj.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5477/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5475/2012. Civil → |
|---|
