ICCJ. Decizia nr. 5689/2012. Civil. Obligaţie de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5689/2012
Dosar nr. 2806/54/2010
Şedinţa publică din 24 septembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 3646 din 17 mai 2011 a Curţii de Apel Craiova s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul C.I. împotriva Deciziei nr. 4192 din 13 iulie 2010 a Curţii de Apel Craiova în contradictoriu cu Universitatea din Craiova în temeiul art. 322 pct. 2 C. proc. civ. iar în ce priveşte cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. s-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea ICCJ.
Pentru a pronunţa această hotărâre au fost reţinute următoarele considerente:
Curtea de Apel Craiova prin Decizia nr. 4192 din 13 iulie 2010, pronunţată în Dosar nr. 15456/54/2006 a respins acţiunea formulată de reclamantul C.I., în contradictoriu cu pârâta Universitatea din Craiova, reţinându-se următoarele aspecte:
Legea care reglementează condiţiile de salarizare ale personalului didactic este Legea nr. 128/1997 privind statutul cadrelor didactice.
Reclamantul a fost salariatul pârâtei începând cu data de 14 septembrie 1976, în funcţia de asistent universitar la catedra Automatizări Calculatoare - Facultatea de Electrotehnică - Universitatea Craiova.
Prin Decizia nr. 397/A/1990,începând cu data de 1 octombrie 1990, reclamantul a fost promovat în funcţia de şef de lucrări, titular al disciplinelor Programarea Calculatorului, Calculatoare şi Preluarea Datelor.
La data de 17 noiembrie 2000, contestatorul a solicitat scoaterea la concurs a unui post de conferenţiar.
Consiliul Profesoral, în şedinţa din 13 decembrie 2000, a aprobat transformarea postului de lector universitar, scoţând acest post la concurs.
Reclamantul a susţinut concursul pentru ocuparea postului de conferenţiar universitar, însă rezultatul concursului nu a fost validat de către Consiliul Facultăţii, iar Senatul, la data de 29 noiembrie 2001 a validat hotărârea Consiliului facultăţii.
Urmare a celor constatate, reclamantul a fost inclus în statul de funcţiuni (anul universitar 2001 - 2002) la poz. 8 cu disciplinele Calculul tabelar şi Programarea calculatorului, cu ore de predare în cadrul Facultăţii din Craiova şi a Colegiului Râmnicu Vâlcea.
Pentru anul universitar 2001 - 2002 reclamantul nu a avut fişa individuală întocmită, iar pentru anul universitar 2002 - 2003, fişa individuală nu este semnată de acesta.
Examinând situaţia îndeplinirii normei didactice şi de cumul a personalului didactic pe lunile octombrie 2002 - decembrie 2002, ianuarie 2003 - iunie 2003 se constată că reclamantul este trecut în acest evidenţe absent nemotivat.
Din statul de plată, lichidări luna octombrie 2002 - noiembrie 2002, decembrie 2002, ianuarie 2003, februarie 2003, martie 2003, aprilie 2003, mai 2003, iunie 2003, stat de funcţiuni de personal didactic 2002 - 2003 se constată că reclamantul a fost inclus la poz. 9, şef lucrări, la disciplina Procesare de documente, cu un total de 11,5 ore, din care 4 curs, semestru 1-2+2, seminarii (lucrări practice) total 7,5 ore, în semestru I - 9 ore în semestru II - 6 ore, pentru examen 2 ore, proiect diplomă - 15 ore, admitere - 0,5 ore.
Reiese astfel că pârâta şi-a îndeplinit obligaţia stabilită prin Sentinţa civilă nr. 1626 din 23 octombrie 2003, prin care a fost obligată să înscrie pe reclamant în statul de funcţii, din considerentele deciziei rezultând că obligaţia incumbă pentru anul şcolar 2002 - 2003.
Includerea reclamantului în statul de funcţii impunea însă ca şi reclamantul să desfăşoare activitatea în calitate de şef lucrări la disciplinele Procesare documente titular la Facultatea/secţia ACE/TC şi ACE/TCV.
Reclamantul susţine că dovada prestării muncii o face cu Registrul de Evidenţă Acces Persoane.
Din probele administrate nu rezultă că reclamantul a depus vreo diligenţă de a-şi îndeplini sarcinile, în calitate de şef de lucrări la disciplina menţionată şi nici nu s-a făcut dovada că a fost împiedicat să desfăşoare activitate pe parcursul celor 9 luni de zile de activitate didactică pentru care solicită plata drepturilor băneşti.
Susţinerea că prin participarea la desfăşurarea sesiunii de bacalaureat în calitate de Preşedinte comisie de bacalaureat nu poate fi echivalată cu îndeplinirea obligaţiilor din norma didactică.
Prin faptul că s-a emis acest ordin de deplasare, se confirmă că pârâta îi recunoaşte calitatea de angajat în anul şcolar 2002 - 2003, fiind inclus în statul de funcţiuni 2002 - 2003 conform dispoziţiei hotărârii judecătoreşti.
Deşi reclamantul nu a desfăşurat nici un fel de activitate din cadrul normei didactice, neprezentându-se nici la susţinerea concursului şi nici a restului normei didactice, fiind culpa exclusivă a acestuia care a refuzat desfăşurarea activităţii precizate în statul de funcţiuni 2002 - 2003.
Potrivit dispoziţiilor art. 154 alin. (1) C. muncii salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă. Pentru a fi îndrituit la plata drepturilor băneşti, reclamantul trebuia să presteze activităţi de şef lucrări, pentru şi sub autoritatea angajatorilor.
Având în vedere aceste considerente nu poate fi omologată varianta de acordare a drepturilor salariale cuvenite, a raportului de expertiză contabilă, nefiind prestată activitatea didactică la care era obligat.
La data de 18 octombrie 2010 C.I. a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 4192 din 13 iulie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 15456/54/2006, susţinând că, există două hotărâri definitive, irevocabil, potrivnice date în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, cu aceeaşi calitate, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, hotărârea a fost dată în temeiul unor înscrisuri false, că nu s-a putut prezenta la data în care s-a judecat cauza şi că expertul nu a depus în termen legal răspunsul la obiecţiuni, astfel încât nu a avut posibilitatea să-şi formuleze apărările.
În drept a invocat dispoziţiile art. 322 C. proc. civ.
Prin precizarea motivelor de revizuire depuse la dosar revizuentul susţine că, instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, respectiv neprezentarea la concurs, nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, respectiv dacă fişa individuală a revizuentului care este anexată la contractul individual de muncă a fost întocmită cu acordul acestuia, aşa cum prevede art. 79 alin. (3) din Legea nr. 128/1997. Instanţa nu s-a pronunţat asupra excepţiei privind autoritatea de lucru judecat în ceea ce priveşte culpa pârâtei în trimiterea la Râmnicu Vâlcea şi stabilirea unei norme cu discipline pe care nu a fost titularizat.
Un alt motiv de revizuire susţinut la pct. 4, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este faptul că există două hotărâri definitive şi irevocabile potrivnice pronunţate de Curtea de Apel Craiova în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate şi anume Sentinţa nr. 4192 pronunţată în Dosar nr. 15456/54/2006 şi Decizia nr. 96 din 20 ianuarie 2005 pronunţată în Dosar nr. 1864/CM/2004.
Examinând cererea de revizuire, aşa cum a fost precizată, s-a constatat că, revizuentul solicită desfiinţarea deciziei pronunţate în recurs deoarece instanţa, nu s-a pronunţat asupra unor lucruri care s-au cerut, respectiv dacă fişa individuală care este anexată la contractul individual de muncă a fost întocmită cu acordul acestuia şi asupra excepţiei privind autoritatea de lucru judecat în ce priveşte culpa pârâtei şi că, s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu au fost cerute, Cererea de revizuire, aşa cum este motivată, prin precizarea depusă ulterior la dosar, sub un prim aspect, se întemeiază pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
Obiectul litigiului, în cauză, îl constituie cererea reclamantului C.I. prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale pentru perioada octombrie 2002 - octombrie 2003.
În soluţionarea litigiului au fost pronunţate mai multe hotărâri judecătoreşti atât în fond cât şi în rejudecare după admiterea recursurilor şi rejudecare în fond.
Prin Decizia nr. 3841 din 14 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Craiova a fost respinsă acţiunea formulată de reclamant împotriva pârâtei Universitatea Craiova.
Hotărârea judecătorească, respectiv Decizia nr. 3841 din 14 noiembrie 2006 a fost desfiinţată prin Decizia nr. 542 din 28 februarie 2007, a Curţii de Apel Craiova prin care s-a admis cererea de revizuire şi s-a dispus efectuarea în cauză a unei noi expertize având ca obiective: calcularea salariilor cuvenite reclamantului pentru perioada 1 octombrie 2002 - 1 octombrie 2003, detaliat pentru fiecare lună; calcularea diferenţei dintre drepturile băneşti acordate efectiv şi cele cuvenite, rezultate din calculul de la obiectivul 1, sumă netă, urmând ca diferenţele lunare să fie reactualizate la zi; calcularea contravaloarea bonurilor de masă pentru aceiaşi perioadă 1 octombrie 2002 - 1 octombrie 2003; calcularea celui de al 13-lea salariu pe anul 2002; şi actualizarea sumelor nete la zi.
În rejudecarea, în fond a litigiului au fost examinate, obiectivele cu care a fost învestită prin Decizia nr. 542 din 28 februarie 2007, respectiv calcularea drepturilor salariale la care a fost îndreptăţit reclamantul pentru perioada octombrie 2002 - octombrie 2003, prin efectuarea unei expertize de specialitate.
Aşa cum rezultă din considerentele Decizie nr. 4192 din 13 iulie 2010, a cărei retractare se solicită prin prezenta cerere de revizuire, instanţa nu au fost învestită cu analizarea fişei individuale, anexă a contractului individual de muncă, excepţia autorităţii de lucru judecat şi neprezentarea la concurs a revizuentului, astfel încât în mod greşit se susţine că instanţa de recurs nu s-a pronunţat cu privire la aceste aspecte, motiv pentru care s-a apreciat că cererea de revizuire prin care se solicită retractarea Deciziei nr. 4192/2010, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. este nefondată.
S-a mai reţinut că soluţionarea capătului de cerere, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. cu privire la existenţa, în cauză, a unor hotărâri definitive potrivnice date de Curtea de Apel Craiova este în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 323 alin. (2) din acelaşi cod.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, revizuentul C.I. solicitând modificarea ei în sensul admiterii cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
Criticile aduse hotărârii recurate vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:
Recurentul susţine că instanţa a făcut o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 322 pct. 2 C. proc. civ., în condiţiile în care prin Decizia civilă nr. 3041 din 14 noiembrie 2006 s-a admis recursul împotriva Sentinţei nr. 155 din 1 martie 2004 şi că în Dosarul 214/CM/2005 a mai formulat o cerere de revizuire admisă, însă prin Decizia nr. 4192 din 13 iulie 2010 i s-a respins acţiunea în mod nelegal, cu o motivare necorespunzătoare.
Recurentul mai învederează şi aspecte ce ţin de istoricul cauzei, şi de drepturile ce i se cuvin pe fondul cauzei.
Examinând hotărârea recurată prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat.
Cererea de revizuire formulată de recurent în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este într-adevăr de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie faţă de dispoziţiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ., motiv pentru care în mod legal s-a declinat competenta de soluţionare în favoarea acestei instanţe şi de altfel pentru această cerere există dosar separat.
În ce priveşte cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., ce vizează situaţiile de „minus sau plus petit”, sunt de reţinut următoarele aspecte.
Dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. reglementează trei ipoteze: prima şi a treia, sunt cazuri de” ultra petit „iar cea de a doua ipoteză vizează un caz „de minus petit.”
În acest sens este de reţinut că revizuentul susţine faptul că instanţa nu s-a pronunţat asupra unor cereri, ce priveau analizarea fişei individuale, anexă a contractului individual de muncă.
Or, în rejudecarea pe fond a litigiului, instanţa a examinat cauza în raport de obiectul dedus judecăţii şi de aspectele ce au constituit obiective ale expertizei noi dispusă în cauză, obiective ce vizau calcularea salariilor cuvenite reclamantului pentru perioada 1 octombrie 2002 - 1 octombrie 2003, detaliat pentru fiecare lună, calcularea diferenţei dintre drepturile băneşti acordate efectiv şi cele cuvenite, urmând ca diferenţele lunare să fie reactualizate la zi.
Cum instanţa în rejudecare a examinat cauza în limitele învestirii, dar şi raportat la obiectul dedus judecăţii, nu este incidentă ipoteza de „minus petit” reglementată de art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
Revizuirea unei hotărârii poate avea loc numai atunci când instanţa nu s-a pronunţat asupra unui capăt de cerere, nu şi atunci când nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de probă.
Din această perspectivă, susţinerile recurentului sunt nu numai nefondate, dar nici nu se circumscriu dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul C.I. împotriva Deciziei nr. 3646 MC din 17 mai 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5615/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5746/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
