ICCJ. Decizia nr. 5746/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5746/2012
Dosar nr. 2163/3/2006*
Şedinţa publică din 26 septembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 29 august 2011, apelanţii contestatori G.M.M.E., G.Z., D.C.A., în calitate de legatar universal al defunctului G.C.N.I., G.M.C., G.E.I.V. şi G.A.A.C. au formulat o cerere de lămurire a întinderii şi aplicării dispozitivului Deciziei civile nr. 91/A din 8 februarie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 216373/2006 (nr. în format vechi 1300/2007), în temeiul art. 2811 alin. (1) C. proc. civ., cu privire la determinarea „completă, efectivă şi utilă a întinderii terenului care asigură funcţionalitatea clădirii C2”, parte din imobilul ce a făcut obiectul restituirii, situat în Braşov, str. P. nr. X, judeţul Braşov.
Prin Încheierea de şedinţă din 10 octombrie 2011, instanţa de apel a admis, în parte, cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ., formulată de intimaţii - reclamanţi G.M.M.E., G.Z., D.C.A., G.M.C., G.E.I.V. şi G.A.A.C., în contradictoriu cu apelantul intimat Serviciul Român de Informaţii, reprezentat de UM X Bucureşti; a dispus lămurirea întinderii şi aplicării dispozitivului Deciziei civile nr. 91/A din 8 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în sensul că, la parag. 3 pct. 4 din dispozitiv, cu privire la cota de teren ce asigură funcţionalitatea clădirii C2, reprezentată pe planul de situaţie anexă la expertiza topo, se va trece, între punctele 123 - 164 - 165 - 156 - 405 - 223 - 229 - 9 - 11 - 50 - 44, deja menţionate în dispozitiv, şi punctele în continuare, de la 44 la 42-41 - 40 - 60 - 61 - 62 - 123 (punctul în care se încheie descrierea suprafeţei de teren aferente clădirii C2) şi a respins celelalte solicitări de lămurire a dispozitivului, ca nefondate.
Curtea a constatat că cererea este întemeiată doar în parte, cu privire la nemenţionarea în clar a punctelor de continuare pe linia terenului aferent clădirii C2, începând cu punctul 44, până la punctul de început al descrierii terenului ce a făcut obiectul restituirii - 123, în sensul că punctul 44 se continuă cu punctele de pe schiţa anexă a expertizei tehnice topografice efectuată în cauză, respectiv 42 - 41 - 40 - 60 - 61 - 62 - 123, de altfel, precis delimitate în planul anexat Deciziei nr. 55 din 25 iulie 2011, emisă de intimata Serviciul Român de Informaţii.
Totodată, s-a mai constatat că Decizia nr. 55/2011 a Serviciului Român de Informaţii, cu planul anexat, a exprimat în mod precis obiectul restituirii în natură ce a făcut obiectul Deciziei civile nr. 91/A din 8 februarie 2011, prezenta cerere a contestatorilor fiind primită în parte, în sensul arătat, doar pentru a exclude orice nelămurire cu privire la întinderea dreptului ce a făcut obiectul deciziei civile (şi implicit a executării).
Susţinerea din nota internă a Serviciului Român de Informaţii, invocată în întâmpinarea intimatei, cu Adresa nr. 2365816 din 18 martie 2010, în sensul că stabilirea limitei proprietăţii, între punctele 44 - 41 - 40 - 60 - 61 - 62 - 123, va genera dificultăţi cu privire la realizarea împrejmuirii imobilului restituit, cu efecte asupra securităţii incintei instituţiei intimatei, nu poate fi primită, întrucât Curtea a menţionat doar limitele terenului aferent funcţionalităţii clădirii C2, ce a făcut obiectul restituirii în natură, pe toate laturile sale, întrucât, doar dintr-o simplă omisiune, nu au fost menţionate, ca atare, punctele în continuare, între 44 - 123, care reieşeau din considerentele şi planurile expertizei tehnice, în clar.
Este şi dovada faptului că acestea au fost conturate exact pe linia trasată cu roşu în planul anexat Deciziei nr. 55/2011, corespunzătoare amprentei clădirii C2 la sol, pe latura N - E, reprezentă pe plan.
Celelalte solicitări, privind faptul că terenul aferent, care ar asigura funcţionalitatea normală a clădirii C2, pe latura de N - E, ar trebui să cuprindă şi terenul aferent scării de acces, pe această latură, a rampei etc., plus terenul trasat către aleea de acces dintre punctele 11 - 13, pe care să o includă, au fost apreciate ca neîntemeiate, întrucât conduc către depăşirea limitelor cererii de lămurire a întinderii dispozitivului Deciziei civile nr. 91/A/2010 şi a cerinţelor art. 2811 C. proc. civ., implicând o modificare a înseşi pretenţiilor admise în dispozitivul deciziei, prin majorarea lor, ceea ce este inadmisibil.
Susţinerea din cerere, care ar sugera că nu există acces la corpul C2 restituit, cel puţin pe latura de N - E, nu poate fi primită, câtă vreme imobilul prezintă direct deschiderea în str. P., pe latura de sud, între punctele 229 - 9 - 11, având alee de acces în partea de sud a clădirii, cu acces şi în incinta C2, în punctele 49 - 48 (Scară).
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs pârâtul Serviciul Român de Informaţii - UM Y Braşov, reprezentat prin UM X, solicitând admiterea recursului şi respingerea cererii de lămurire a dispozitivului Deciziei civile nr. 91A din 8 februarie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în Dosarul nr. 2163/3/2006, ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a reiterat soluţia pronunţată în cauză, susţinându-se următoarele argumente:
Decizia instanţei de a se include punctul 4.2, în identificarea imobilului restituibil petenţilor, conduce la mărirea suprafeţei totale de teren aferentă clădirii C2 - 1.730 mp, cu suprafaţa de 8 mp, noua suprafaţă devenind 1.738 mp, conform planului anexat, respectiv la depăşirea limitelor cererii de lămurire, modificându-se/majorându-se însăşi pretenţiile admise, ceea ce este inadmisibil, potrivit considerentelor instanţei (instanţa a constatat că suprafaţa de 1.730 mp a fost identificată în mod precis prin Decizia nr. 55/2011 şi planul explicativ).
Astfel, prin punerea în executare a dispozitivului lămurit, suprafaţa totală de teren restituită în natură va creşte de la 1.730 mp la 1.738 mp, determinând în mod concret o modificare a soluţiei din dispozitivul Deciziei civile nr. 91A din 8 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti.
În acelaşi sens, înscrierea punctului 42, în dispozitivul Încheierii din data de 10 octombrie 2011, constituie o eroare de interpretare a punctelor ce delimitează terenul restituit în natură, deoarece punctul 42 marchează colţul scărilor de acces, şi nu colţul clădirii C2 din vecinătatea scărilor, evidenţiat în plan, prin punctul 41 (colţul interior al clădirii C2, raportat la punctul 41, nu a fost numerotat în expertiza judiciară topografică), sens în care este necesară îndreptarea acestei erori materiale strecurate în dispozitivul încheierii, respectiv eliminarea punctului 42.
De asemenea, după cum s-a precizat în întâmpinarea depusă la fondul cauzei, prin cererea de lămurire a întinderii şi aplicării dispozitivului Deciziei civile nr. 91A din 8 februarie 2010, petenţii au solicitat terenul care asigură accesul în clădirea C2 din partea de est şi nord-est, respectiv cele două scări şi rampa de acces, toate situate pe trotuarul de protecţie a clădirii, delimitat de punctul 123, mergând pe limita trotuarului de protecţie până la punctul 44, marcat cu culoare verde în planul transmis, fie prin punctele 123 - 62 - 406 - 42 - 43 - 44, astfel încât să cuprindă trotuarul, scările şi rampa de acces.
Referitor la dreptul asupra aleii de acces, începând de la poarta figurată între punctele 11 - 13, s-a învederat că, în dispozitivul deciziei, instanţa a făcut trimitere către aleea de acces din faţa clădirii, (delimitată de punctele 50 - 51 - 52 - 53 - 54 - 55 - 56 - limita de vest a terenului - 223 - 224 - 225 - 226 - 227 - trotuarul de protecţie al clădirii şi limita de vest a terenului), ce face parte din terenul restituit în natură, identificat prin punctele 123 - 164 - 165 - 156 - 405 - 223 - 229, până la împrejmuirea actuală inclusiv, continuând cu punctele 9 - 11 - 50 - 44, şi nu la aleea principală, care asigură accesul în sediul unităţii.
Totodată, s-a precizat că noii proprietari au asigurat accesul neîngrădit din str. P. către imobilul restituit în natură, respectiv între punctele n - q şi limita de vest, având o deschidere de 36.70 m, sens în care nu este necesară şi nici posibilă, din punct de vedere legal, instituirea unui drept de acces pe terenul aflat în proprietatea statului, reprezentat de punctele 11 - 13.
Aspectele sesizate de petenţi, referitoare la delimitarea terenului de sub construcţie şi a celui care asigură funcţionalitatea clădirii, pe partea de N şi N-E, între punctele 44 - 41 - 40 - 60 - 61 - 62 - 123, au fost constatate de către reprezentanţii unităţii noastre şi comunicate prin Adresa nr. 2365816 din 18 martie 2010. Totodată, s-a precizat că stabilirea limitei proprietăţii, între punctele 44 - 41 - 40 - 60 - 61 - 62 - 123, va genera dificultăţi cu privire la realizarea împrejmuirii imobilului restituit, cu efecte asupra securităţii incintei instituţiei noastre.
Aspectele invocate mai sus sunt în acord cu menţiunile cuprinse în dispozitivul Deciziei civile nr. 91A din 8 februarie 2010. Din analiza acestuia, rezultă că instanţa a restituit în natură corpul de clădire C2 şi terenul de sub acesta, în suprafaţă de 604 mp (pct. 3 din dispozitiv), deţinute în indiviziune de către Serviciul Român de Informaţii şi Ministerul Administraţiei şi Internelor - I.P.J. Braşov, marcate cu culoare roşie în planul de situaţie scara 1:500, anexă la prezenta.
Totodată, conturul terenului (spaţiul verde, aleea de acces) care asigură funcţionalitatea clădirii C2 a fost identificat, conform punctelor 123 - 164 - 165 - 156 - 405 - 223 - 229, până la împrejmuirea actuală inclusiv, continuând cu punctele 9 - 11 - 50 - 44 (pct. 4 din dispozitiv), rezultând o suprafaţă de 1.126 mp, haşurată cu culoare roşie pe planul de situaţie transmis.
Astfel, prin însumarea celor două suprafeţe de teren (604 mp şi 1.126 mp) a rezultat suprafaţa de teren restituită în natură, respectiv 1.730 mp, identificată în plan de punctele 123 - 164 - 165 - 156 - 405 - 223 - 229 - 9 - 11 - 50 - 44 - 42 - 41 - 40 - 60 - 61 - 62.
Analizând recursul formulat, în raport de criticile menţionate şi dispoziţiile legale relevante, Înalta Curte apreciază că acesta este fondat, pentru considerentele ce vor succede:
În drept, potrivit art. 2811 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice.
Din interpretarea logico-raţională a acestor dispoziţii legale, rezultă că procedura lămuririi înţelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului unei hotărâri nu poate determina repunerea în dezbatere a unor aspecte de fond ce au format obiectul unei judecăţi, al cărei deznodământ a fost consacrat prin hotărârea deja pronunţată, ci această procedură, declanşată prin intermediul unei cereri incidentale, are ca scop doar limpezirea, explicitarea unor dispoziţii cuprinse în dispozitivul acelei hotărâri sau înlăturarea celor contrare, pentru ca hotărârea susceptibilă de executare să poată fi pusă corect în executare.
În consecinţă, o hotărâre ce se bucură de autoritate de lucru judecat sau care a intrat în puterea lucrului judecat, căreia îi este astfel ataşată o prezumţie de validitate, nu poate fi schimbată sau modificată prin intermediul procedurii reglementate de art. 2811 alin. (1) C. proc. civ., doar ca o consecinţă a nemulţumirii părţilor angajate în litigiu, pentru că astfel s-ar aduce atingere acestor prezumţii şi, implicit, securităţii raporturilor juridice civile.
Raportând aceste principii generale la situaţia particulară dedusă judecăţii, se constată că, prin cererea formulată de intimaţii petenţi G.M.M.E., G.Z., D.C.A., în calitate de legatar universal al defunctului G.C.N.I., G.M.C., G.E.I.V. şi G.A.A.C., nu se solicită în fapt explicitarea dispozitivului Deciziei civile nr. 91/A din 8 februarie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 216373/2006 (nr. în format vechi 1300/2007), în sensul reglementat de art. 2811 alin. (1) C. proc. civ., ci se repune în discuţie însăşi întinderea şi limitele dreptului de proprietate pretins de aceştia asupra imobilului în litigiu, astfel cum a fost recunoscut în cadrul unei judecăţi pe fond.
Mai mult, aspectele invocate de către petenţi prin formularea unei asemenea cereri ar fi putut face obiectul unor obiecţiuni la expertiza imobiliară efectuată în cauză, ceea ce ar fi antrenat punerea lor în discuţia contradictorie a tuturor părţilor implicate şi, implicit, a cenzurii instanţei în examinarea acestora, în cadrul unei judecăţi pe fondul cauzei.
Astfel, dacă s-ar admite, chiar şi în parte, cererea de lămurire a înţelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului Deciziei civile nr. 91/A din 8 februarie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, aşa cum a dispus instanţa de apel, prin Încheierea de şedinţă din 10 octombrie 2011, ce formează obiectul prezentului recurs, s-ar depăşi limitele impuse de procedura reglementată de art. 2811 alin. (1) C. proc. civ., adăugându-se suprafeţei de teren recunoscute prin decizia menţionată - terenul (spaţiul verde, aleea de acces) care asigură funcţionalitatea clădirii C2 -, în favoarea contestatorilor, o suprafaţă de 8 mp, ceea ce este inadmisibil.
Cum limitele recursului sunt fixate, prin prisma condiţiei interesului de exercitare a recursului, doar la ceea ce s-a admis în cauză, argumentele recurentului privind cererea respinsă nu se mai impun a fi examinate.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a opera procedura lămurii dispozitivului, astfel cum a fost instituită prin dispoziţiile art. 2811 alin. (1) C. proc. civ., fiind incident motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâtul Serviciul Român de Informaţii - UM Y Braşov, reprezentat prin UM X, împotriva Încheierii de şedinţă din 10 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie; va modifica această încheiere, în sensul că va respinge cererea de lămurire a întinderii şi aplicării dispozitivului Deciziei nr. 91A din 8 februarie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, formulată de intimaţii reclamanţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul Serviciul Român de Informaţii - UM Y Braşov, reprezentat prin UM X, împotriva Încheierii de şedinţă din 10 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Modifică Încheierea de şedinţă din 10 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi respinge cererea de lămurire a întinderii şi aplicării dispozitivului Deciziei nr. 91A din 8 februarie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, formulată de intimaţii reclamanţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5689/2012. Civil. Obligaţie de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5759/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
