ICCJ. Decizia nr. 5896/2012. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5896/2012
Dosar nr. 9289/1/2011
Şedinţa publică de la 02 octombrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 7273 din 19 octombrie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosar nr. 33177/3/2009 s-a constatat nul recursul declarat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva deciziei nr. 321 din 22 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Înalta Curte a reţinut următoarele:
Potrivit art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Recursul se motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind limitativ prevăzute la art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) din Cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.
Potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici privind modul de judecată al instanţei raportat la motivul de recurs invocat.
Indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora realizează exigenţele art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 din Cod.
Or, în speţă, recurenta, deşi a precizat formal că îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 4 şi 9 C. proc. civ., criticile formulate nu permit încadrarea în motivele de nelegalitate prevăzute de textele de lege menţionate.
Astfel, recurenta nu a susţinut în vreun fel nelegalitatea soluţiei din apel, preluând în totalitate criticile din apelul declarat împotriva sentinţei Tribunalului.
Ignorând faptul că obiectul recursului îl constituie decizia pronunţată în apel, care a fost fundamentată pe anumite considerente în adoptarea soluţiei, recurenta nu a criticat însă această hotărâre.
Prin urmare, fără să combată în vreun fel argumentele instanţei de apel şi să formuleze astfel critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta a nesocotit existenţa judecăţii anterioare.
Or, în calea extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului, ceea ce constituie obiect al judecăţii fiind legalitatea hotărârii pronunţată în apel.
De aceea, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra pentru care motive este eronat şi nelegal raţionamentul instanţei de apel.
Se constată astfel că pe calea recursului declarat nu sunt aduse dezbaterii critici vizând legalitatea deciziei din apel, ci dimpotrivă sunt preluate în întregime motivele din apel, care au fost soluţionate prin decizia atacată.
Mai mult, criticile vizând aspectul potrivit căruia competenţa instanţei poate interveni numai în măsura în care Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului emite decizia motivată prin care se finalizează procedura administrativă, precum şi cele privitoare la dovedirea calităţii de persoană îndreptăţită a reclamantului, în baza înscrisurilor depuse, în baza cărora se formează poziţia pârâtei, sunt străine de natura pricinii.
Astfel, în speţă, a fost emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, decizia nr. 34/2010, care a făcut obiectul controlului judecătoresc, prin ambele hotărâri pronunţate în cauză, iar calitatea de persoană îndreptăţită a reclamantului, în înţelesul Legii nr. 10/2001, a fost recunoscută, de către recurenta - pârâtă, prin menţionatul act, prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, pentru acţiunile deţinute de antecesorii reclamantului la fostele Mine S.
Împotriva acestei decizii, a formulat contestaţie în anulare, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, invocând în drept dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor contestaţiei în anulare s-a susţinut că instanţa de recurs nu a analizat motivul de recurs, privind greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 23 şi 31 din Legea nr. 10/2001, respectiv faptul că nu s-a făcut dovada dreptului la măsuri reparatorii şi modalitatea greşită de calcul al valorii acţiunilor.
Contestaţia în anulare este inadmisibilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare, atunci când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.
Pentru ca o contestaţie în anulare să poată fi admisă în temeiul art. 318 alin. (1) C. proc. civ., trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) instanţa de recurs să fi omis să cerceteze vreunul din motivele de casare;
b) această omisiune să se fi produs din greşeală.
Hotărârea instanţei de recurs, prin care s-a constatat nul recursul, nu se datorează unei omisiuni săvârşite din greşeală de instanţă, ci a avut un caracter deliberat iar motivele pentru care instanţa de recurs a procedat la constatarea nulităţii recursului nu pot fi cenzurate pe calea contestaţiei în anulare, deoarece această cale de atac nu poate fi utilizată ca un recurs la recurs.
Aspectele privind o eventuală greşită interpretare şi aplicare a legii, nu pot fi invocate pe calea contestaţiei în anulare.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza dispoziţiilor art. 320 C. proc. civ., a se respinge contestaţia în anulare, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva deciziei nr. 7273 din 19 octombrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 02 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5881/2012. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 591/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
