ICCJ. Decizia nr. 5919/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5919/2012
Dosar nr. 366/307/2012
Şedinţa de la 02 octombrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sighetu Marmaţiei la data de 31 ianuarie 2012 sub nr. dosar 366/307/2012, reclamanta K.C.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.N., exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorei M.M.I., născută în anul 2008, în mod exclusiv de către reclamantă, stabilirea domiciliului minorei la reclamantă şi obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere lunare pe seama minorei, raportat la venitul minim pe economie.
În motivarea acţiunii s-a arătat că părţile au trăit în concubinaj o perioadă de aproximativ 2 ani, din această relaţie rezultând minora M.M.I. Pârâtul nu a mai contribuit la cheltuielile necesare pentru creşterea şi educarea minorei din luna decembrie 2012.
În dovedirea acţiunii s-au depus în copie: certificat naştere minoră, CI pârât, CI reclamantă şi s-a solicitat audierea martorilor K.Ş.I. şi K.C.B. prin comisie rogatorie la Judecătoria Lugoj.
Cererea a fost timbrată cu taxa de timbru de 10 RON şi timbru judiciar de 0,3 RON.
La termenul de judecată din data de 20 martie 2012, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei.
Prin sentinţa civilă nr. 512 din 20 martie 2012 Judecătoria Sighetu Marmaţiei a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamanta K.C.M. în contradictoriu cu pârâtul M.N., având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti, stabilire locuinţă minor şi stabilire pensie de întreţinere, în favoarea Judecătoriei Lugoj.
Pentru a hotăra astfel, instanţa a reţinut că raportat la capătul de cerere privind stabilirea pensiei de întreţinere şi disp. art. 10 pct. 7 C. proc. civ. care instituie o competenţă alternativă, competenţa aparţine Judecătoriei Lugoj în a cărei circumscripţie domiciliază reclamanta, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei impunându-se pentru o mai bună administrare a justiţiei.
După declinare, cauza s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Lugoj la data de 03 mai 2012.
La termenul de judecată din 31 mai 2012, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Lugoj în soluţionarea prezentei cauze, excepţie pe care a reţinut-o ca întemeiată, prin sentinţa civilă nr. 1594 din 31 mai 2012, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 159 pct. 3 C. proc. civ., necompetenţa teritorială este de ordine publică dacă părţile nu o pot înlătura, iar potrivit art. 19 C. proc. civ., părţile pot conveni prin înscris sau declaraţie verbală în faţa instanţei, doar în pricinile privitoare la bunuri, în sensul ca acestea să fie judecate de alte instanţe decât acelea care potrivit legii au competenţa teritorială, afară de cazurile prevăzute la art. 13 - 16 C. proc. civ.
Astfel, competenţa teritorială aparţine doar instanţei prevăzută de art. 5 C. proc. civ., respectiv celei de la domiciliul pârâtului, fără posibilitatea pentru părţi de a stabili altă instanţă în prezenta cauză, având ca obiect principal: exercitarea autorităţii părinteşti şi stabilirea domiciliului minorei M.M.I., pricină privitoare la persoane.
Faptul că, în cuprinsul aceleiaşi acţiuni, s-a cerut obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere a copilului, asupra încredinţării căruia instanţa este, în principal, chemată să se pronunţe, nu poate face aplicabilă dispoziţia art. 10 pct. 7 C. proc. civ., impunând pârâtului să se judece la instanţa domiciliului reclamantei, deoarece cererea privind stabilirea pensiei de întreţinere este accesorie şi ca atare este în căderea instanţei competente să judece cererea principală (art. 17 C. proc. civ.).
Întrucât competenţa teritorială este exclusivă, fiind stabilită prin norme imperative şi întrucât domiciliul pârâtului este în comuna V.I., localitate aflată în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Sighetul Marmaţiei şi nu a Judecătoriei Lugoj, iar părţile nu pot proroga voluntar competenţa de soluţionare a cauzei, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Lugoj în soluţionarea prezentei cauze.
Văzând dispoziţiile art. 20-22 C. proc. civ., instanţa a constatat ivit conflictul de competenţă între Judecătoria Lugoj şi Judecătoria Sighetul Marmaţiei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Înalta Curte constată că în cauză, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Sighetu Marmaţiei pentru următoarele considerente:
Reţinerea primei instanţe învestite cu soluţionarea cauzei, a necompetenţei sale determinată de incidenţa dispoziţiilor art. 10 pct. 7 C. proc. civ. şi criteriului de bună administrare a justiţiei este greşită, acest criteriu nefiind prevăzut de lege.
Competenţa teritorială prevăzută de art. 10 pct. 7 C. proc. civ. nu exclude competenţa instanţei de la domiciliul pârâtului.
Faptul că în cuprinsul aceleiaşi acţiuni s-a cerut obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere, dar şi stabilirea exercitării autorităţii părinteşti şi domiciliului minorei la reclamantă, asupra cărora instanţa este, în principal, chemată să se pronunţe, nu poate face aplicabile dispoziţiile art. 10 pct. 7 C. proc. civ., impunând pârâtului să se judece la instanţa domiciliului reclamantului, întrucât cererea privind stabilirea pensiei de întreţinere este accesorie şi, ca atare, este în competenţa instanţei sesizate cu cererea principală.
Competenţa instanţei, determinate în condiţiile art. 10 pct. 7 C. proc. civ. este o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a hotărî care instanţă trebuie sesizată aparţine reclamantului iar odată alegerea făcută reclamantul nu mai este în drept să revină asupra ei şi nici instanţa, nici din oficiu şi nici la cererea pârâtului nu poate dispune declinarea competenţei.
Potrivit art. 1531 C. proc. civ., introdus prin Legea nr. 202/2010 necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar prin întâmpinare, numai de către pârât, cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza dispoziţiilor art. 22 C. proc. civ. a se stabili competenţa în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmaţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sighetu-Marmaţiei. Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 02 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5918/2012. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 5922/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
