ICCJ. Decizia nr. 5929/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5929/2012
Dosar nr. 464/44/2011
Şedinţa publică din 3 octombrie 2012
Asupra recursurilor civile de faţă,
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 4 octombrie 2006, reclamanţii T.N.G., T.N.P., T.M., G.M., U.G., U.M. şi B.V. au formulat contestaţie împotriva Dispoziţiei nr. 67 din 21 septembrie 2006, emisă de Primarul comunei Slobozia Conachi, judeţul Galaţi.
Prin Sentinţa nr. 1788 din 5 decembrie 2007, Tribunalul Galaţi, secţia civilă, a respins ca nefondată contestaţia.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că prin dispoziţia atacată s-a revocat Dispoziţia nr. 98/2001 privind soluţionarea Notificării nr. 471/2001 şi s-a propus acordarea de despăgubiri, în condiţiile Legii nr. 247/2005, pentru imobilul construcţie, în suprafaţă de 104 mp şi 8.170 mp teren, cuantumul despăgubirilor urmând a fi stabilit de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Tribunalul a mai reţinut că emiterea unei noi dispoziţii, prin care prima dispoziţie a fost revocată, deşi nelegală, nu poate fi anulată, pentru că s-ar încălca principiul neagravării situaţiei părţii în propria cale de atac.
Prin Decizia nr. 56A din 6 martie 2008, Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, a admis apelul declarat de reclamanţi.
A desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la tribunal.
Instanţa de apel a reţinut că prima instanţă, prin raportare la considerentele hotărârii, nu a analizat cererea cu care a fost învestită, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului, chiar dacă cererea a fost respinsă ca nefondată.
La rejudecare, prin Sentinţa nr. 1254 din 13 octombrie 2008, Tribunalul Galaţi, secţia civilă, a admis acţiunea formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei Slobozia Conachi.
A obligat Primăria comunei Slobozia Conachi să restituie în natură suprafaţa de 9.695 mp teren.
A dispus anularea titlului de proprietate din 4 decembrie 2006, eliberat pe numele S.L. de la autor decedat G.M. şi a Dispoziţiei nr. 98/2001.
A dispus obligarea la plata de despăgubiri civile băneşti pentru suprafaţa de 1.000 mp, respectiv 33.817.500 RON, la valoarea actualizată din momentul plăţii.
Tribunalul a reţinut că reclamanţii au solicitat restituirea în natură a suprafeţei de 10.854 mp teren, din această suprafaţă fiind posibilă restituirea a 9.695 mp, chiar dacă există o dispoziţie cu privire la acordarea de despăgubiri băneşti.
Reclamanţii au atacat ultima dispoziţie emisă, dar erau în termen să o atace şi pe prima, deoarece prin ambele dispoziţii s-a refuzat restituirea în natură.
Prin Decizia nr. 157A din 12 mai 2009, Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, a admis apelul declarat de pârâtul Primarul comunei Slobozia Conachi şi de intervenienta S.L.
A desfiinţat Sentinţa civilă nr. 1254 din 13 octombrie 2008 a Tribunalului Galaţi şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Instanţa de apel a reţinut că prima instanţă s-a pronunţat asupra unui capăt de cerere cu care nu a fost învestită, respectiv anularea titlului de proprietate din 4 decembrie 2006, eliberat pe numele S.L., persoană care nu a fost citată pentru a-şi putea formula apărarea.
După a doua rejudecare, prin Sentinţa nr. 2311 din 17 noiembrie 2010, Tribunalul Galaţi, secţia civilă, a admis acţiunea formulată de reclamanţi.
A desfiinţat în parte dispoziţia din 21 septembrie 2006, emisă de Primarul comunei Slobozia Conachi, pe care l-a obligat să restituie în natură suprafaţa de teren de 9.695 mp, identificată conform raportului de expertiză efectuat de ing. B.V.
A obligat pe pârât să propună reclamanţilor acordarea de despăgubiri în condiţiile prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru suprafaţa de teren de 1.000 mp, ocupată de clădirea Primăriei comunei Slobozia Conachi, evaluată la suma de 33.813.500 RON.
A respins ca nefondată cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta S.L.
Tribunalul a reţinut că prin dispoziţia din 19 noiembrie 2001, emisă de Primăria comunei Slobozia Conachi, s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra suprafeţei de teren de 10.800 mp şi s-a propus acordarea de despăgubiri băneşti în sumă de 891.741.000 RON.
Ulterior apariţiei Legii nr. 247/2005, reclamanţii au formulat o nouă notificare prin care au solicitat restituirea în natură a suprafeţei de 10.854 mp teren şi echivalent bănesc pentru construcţia aferentă.
Prin Dispoziţia nr. 67/2006, Primarul comunei Slobozia Conachi a acordat reclamanţilor prin echivalent suprafaţa de 8.170 mp teren.
În ceea ce priveşte cererea de intervenţie, tribunalul a reţinut că titlul de proprietate al numitei S.L. a fost eliberat în timp ce părţile se judecau pentru suprafaţa de teren în litigiu.
Prin Decizia nr. 187A din 6 octombrie 2011, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, a admis apelurile declarate de intervenienta în interes propriu S.L. şi Primarul comunei Slobozia Conachi.
A schimbat în parte Sentinţa civilă nr. 2311 din 17 noiembrie 2010 a Tribunalului Galaţi.
A admis cererea de intervenţie în interes propriu formulată de S.L. şi a dispus restituirea în natură doar a suprafeţei de 6.889 mp teren, astfel cum a fost identificată de expert H. prin conturul roşu.
Măsurile reparatorii prin echivalent, în ceea ce priveşte terenul, se vor acorda pentru 3.965 mp
Instanţa de apel a reţinut că, atâta vreme cât, anterior, Primarul comunei Slobozia Conachi recunoscuse dreptul reclamanţilor pentru 10.834 mp teren şi construcţii, s-a ajuns la o agravare a situaţiei acestora, prin aceea că s-a diminuat suprafaţa de teren.
Instanţa de apel a mai reţinut că în mod nelegal s-a dispus restituirea suprafeţei de teren pentru care a fost emis titlu de proprietate intervenientei S.L., în condiţiile în care reclamanţii nu au solicitat anularea acestuia, iar instanţa de control judiciar, prin Decizia civilă nr. 157/A/2009, a apreciat că în lipsa unei cereri exprese de anulare a titlului de proprietate, nu se poate aduce atingere dreptului de proprietate al intervenientei.
Constatând şi faptul că Primarul comunei Slobozia Conachi nu a formulat critici cu privire la măsura reparatorie dispusă de instanţa de fond, instanţa de apel a dispus restituirea diferenţei de teren şi măsuri reparatorii pentru suprafaţa de 3.965 mp teren.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanţii şi Primarul comunei Slobozia Conachi.
Reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi au arătat ca decizia atacată este nelegală, sub un prim aspect, pentru faptul că cererea de intervenţie formulată de S.L. a fost greşit admisă, deoarece iniţial a fost formulată în interesul pârâtului şi a fost modificată în cerere de intervenţie principală abia la rejudecare.
Cererea de intervenţie nu trebuia primită şi pentru faptul că în procedura instituită de Legea nr. 10/2001 nu permite intervenţia unor terţe persoane.
Au mai arătat reclamanţii, că titlul de proprietate al intervenientei a fost emis în mod nelegal, astfel încât nu trebuia luat în considerare şi că nu este aplicabil art. 16 din Legea nr. 10/2001, în sensul că ar exista o afectaţiune de teren de sport, pentru că a făcut dovada că în comună nu există o echipă sportivă.
Primarul comunei Slobozia Conachi a invocat la modul general dispoziţiile art. 299 - 316 C. proc. civ. şi a arătat că instanţa a reţinut că suprafaţa de teren ce trebuie reconstituită în favoarea reclamanţilor este de 10.854 mp, dar din probele administrate în cauză a rezultat că autorul reclamanţilor, T.N. a avut în proprietate doar o suprafaţă de 8.170 mp.
Instanţa de apel a dispus restituirea în natură a suprafeţei de teren de 6.889 mp, fără a ţine cont de destinaţia terenului de bază sportivă a comunei şi de teren aferent căminului cultural. De asemenea, sub acest aspect, instanţa de apel a reţinut în mod greşit că primarul nu a formulat critici.
Recursurile declarate sunt nefondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
În ceea ce priveşte recursul declarat de pârât, se constată, sub un prim aspect, că reclamanţii au formulat notificarea din 10 august 2001, prin care au solicitat restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafaţă de 10.800 mp.
Notificarea a fost soluţionată prin dispoziţia din 19 noiembrie 2001, prin care Primarul comunei Slobozia Conachi a stabilit măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor băneşti în valoare de 891.741.000 RON pentru întreaga suprafaţă de teren solicitată.
Dispoziţia a intrat în circuitul civil şi nu a fost contestată în instanţă, astfel încât pretenţiile reclamanţilor născute din aplicarea Legii nr. 10/2001 au fost definitiv soluţionate.
Cu toate acestea, după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, deşi nicio dispoziţie din acest act normativ nu dădea posibilitatea reexaminării cererilor deja soluţionate, reclamanţii au formulat o nouă notificare, iar prin dispoziţia din 21 septembrie 2006 s-a revocat dispoziţia din 19 noiembrie 2001 şi s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale pentru imobilul compus din construcţii în suprafaţă totală de 104 mp şi terenul aferent, în suprafaţă de 8.170 mp.
Contestaţia formulată de reclamanţi a vizat atât natura măsurilor reparatorii dispuse cât şi întinderea suprafeţei de teren pentru care au dreptul la reparaţii.
Cum notificarea formulată de reclamanţi a fost deja soluţionată prin dispoziţie necontestată în instanţă, ar fi trebuit ca nici natura măsurilor reparatorii, nici suprafaţa de teren pentru care se cuvin despăgubiri să nu mai poată face obiect de dispută între părţi.
Prin urmare, susţinerea pârâtului că dreptul de proprietate al autorului reclamanţilor are o altă întindere decât cea solicitată nu poate fi primită, pentru că acest aspect a fost deja dezlegat prin soluţionarea notificării din 10 august 2001.
Cât priveşte soluţia restituirii în natură a terenului, se constată că în mod corect instanţa de apel a reţinut că pârâtul nu a formulat critici în acest sens.
Pe parcursul celor trei cicluri procesuale pârâtul nu a formulat niciun moment apărări în sensul că nu mai poate fi pusă în discuţie chestiunea restituirii în natură, atâta timp cât deja s-a constatat prin prima dispoziţie că această măsură nu este posibilă. De asemenea, în căile de atac promovate, pârâtul nu a criticat soluţia de principiu a restituirii în natură, ci aspecte punctuale, legate de restituirea anumitor suprafeţe, cu un anumit regim juridic.
Prin urmare, instanţa de apel în mod corect şi respectând limitele învestirii sale, s-a limitat la analizarea posibilităţii de restituire în natură a terenului, răspunzând doar criticilor formulate de pârât.
Mai mult decât atât, în apelul declarat de primar, soluţionat prin hotărârea atacată, nu se regăsesc aspectele menţionate în cererea de recurs referitoare la eventuala aplicare a dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 10/2001 şi la afectaţiunea specială a terenului, ci doar cele referitoare la întinderea suprafeţei de teren ce a aparţinut autorului reclamanţilor şi a suprafeţei de teren ce aparţine intervenientei.
Prin urmare, aceste critici nu pot fi analizate pentru prima oară în recurs, fiind formulate omisso medio.
Şi recursul declarat de reclamanţi este nefondat.
Aceştia susţin că cererea de intervenţie formulată de S.L. a fost greşit admisă, deoarece iniţial a fost formulată în interesul pârâtului şi a fost modificată în cerere de intervenţie principală abia la rejudecare.
Susţinerea nu poate fi primită, deoarece participarea numitei S.L. în proces în calitate de intervenient a avut loc ca urmare a Deciziei nr. 157A din 12 mai 2009, prin care Curtea de Apel Galaţi a desfiinţat Sentinţa civilă nr. 1254 din 13 octombrie 2008 a Tribunalului Galaţi tocmai datorită faptului că S.L. nu a fost citată în cauză pentru a-şi putea formula apărări, deşi titlul său de proprietate a fost desfiinţat.
Este adevărat că iniţial, în apel, intervenienta a formulat o cerere de intervenţie accesorie, iar ulterior, după desfiinţarea sentinţei şi retrimiterea cauzei spre rejudecare, la data de 9 februarie 2010, a arătat că cererea sa are caracterul unei cereri de intervenţie principale.
Tribunalul a calificat cererea intervenientei ca o cerere de intervenţie principală şi a încuviinţat-o în principiu la acelaşi termen de 9 februarie 2010, iar reclamanţii nu au atacat această soluţie în apel, deşi s-au opus încuviinţării în principiu.
Prin urmare, critica lor privind greşita transformare a cererii de intervenţie accesorie în cerere principală, fiind făcută pentru prima dată în recurs este o critică omisso medio.
Nefondată este şi critica vizând faptul că cererea de intervenţie nu trebuia primită pentru că Legea nr. 10/2001 nu permite intervenţia unor terţe persoane, din moment ce, aşa cum s-a arătat, necitarea intervenientei în proces a fost sancţionată de instanţa de control judiciar.
Cât priveşte faptul că titlul de proprietate al intervenientei nu trebuia luat în considerare pentru că a fost emis în mod nelegal, se constată că reclamanţii nu au formulat o cerere - prin care să solicite constatarea nulităţii titlului de proprietate al reclamantei.
În această situaţie, titlul valid de proprietate al intervenientei înlătură aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, deoarece primarul nu poate dispune asupra unui bun pentru care nu este "unitate deţinătoare" şi care reprezintă proprietatea unei alte persoane.
Recurenţii au mai susţinut şi faptul că art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 nu este aplicabil, dar această critică este străină de cauză, în condiţiile în care instanţa de apel nu a făcut aplicarea acestui text de lege.
Dimpotrivă, instanţa de apel a dispus tocmai restituirea suprafeţei cu destinaţie de teren de sport, constatând că este neîntreţinută şi neamenajată şi a exceptat de la restituire doar suprafaţa de teren care, potrivit constatărilor expertului, reprezintă proprietatea intervenientei şi terenul aferent Căminului Cultural edificat după preluarea imobilului de către stat.
Faţă de cele arătate, ambele recursuri sunt nefondate şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., vor fi respinse ca atare.
Cât priveşte cererea formulată de intervenientă pentru acordarea cheltuielilor de judecată, aceasta va fi respinsă, având în vedere că partea nu a depus dovezi în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanţii T.M. (în prezent decedată), T.G., T.P., G.M., U.G. şi U.M. şi de pârâta Primăria comunei Slobozia - Conachi, prin primar împotriva Deciziei nr. 187/A din 6 octombrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.
Respinge cererea formulată de intimata-intervenientă S.L. de acordare a cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2012.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 5592/2012. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5925/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
