ICCJ. Decizia nr. 6078/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 5351/63/2011, reclamantul D.L.T. a chemat în judecată pe intimata Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor, solicitând instanței să dispună anularea deciziei din 27 decembrie 2010, să se mențină drepturile de pensie stabilite prin decizia din 22 noiembrie 2005, cu obligarea intimatei la plata diferenței între pensia stabilită prin cele două decizii, cu dobânda legală de la 01 ianuarie 2011 până la repunerea în plată a deciziei din 22 noiembrie 2005.
în motivare a arătat că a fost beneficiarul pensiei de stat în condițiile Legii nr. 164/2001, cuantumul brut al pensiei fiind de 3.715 RON, prin decizia contestată acesta fiind redus la 1.037 RON brut. A învederat că această diminuare s-a făcut cu încălcarea dreptului de proprietate, reglementat de art. 1 al Protocolului nr. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 44 din Constituție, cu încălcarea principiului neretroactivității legii și cu încălcarea principiului care statuează interzicerea discriminării. A mai arătat că H.G. nr. 737/2010 în baza căruia a fost emisă decizia contestată, a fost suspendat, iar apoi anulat irevocabil prin decizia nr. 23 din 07 ianuarie 2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată sau ca lipsită de obiect. A arătat că prin O.U.G. nr. 1/2011 a fost abrogată H.G. nr. 735/2010, fiind instituită procedura de revizuire a pensiilor recalculate, astfel încât pensiile pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie să fie revizuite pe baza actelor doveditoare al veniturilor realizate lunar de beneficiari. A susținut că în sarcina sa a fost stabilită obligația legală de a achita sumele de bani reprezentând diferența dintre cuantumul pensiei încasat în luna decembrie 2010 și cel al pensiei încasate în luna ianuarie 2011, astfel încât nu se justifică pronunțarea unei hotărâri judecătorești în același sens în care dispune și actul normativ menționat.
Prin sentința civilă nr. 3536 din 14 martie 2011, Tribunalul Dolj a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând că în stabilirea competenței sunt aplicabile dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la momentul emiterii deciziei contestate, care instituie o competență teritorială exclusivă, de ordine publică, în favoarea instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul pârâtului pentru soluționarea contestațiilor împotriva deciziilor emise de casele sectoriale de pensii, cum este cazul în speță.
învestit prin declinare, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 3994 din 30 aprilie 2012 și-a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea primei instanțe sesizate, Tribunalul Dolj și, constatând ivit conflict negativ de competență, a înaintat dosarul înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanță a reținut că Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 01 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, astfel că, în speță, determinarea instanței competente se face în raport de dispozițiile în materie ale legii noi, și anume art. 154 din Legea nr. 263/2010.
Prin legea nouă, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații) a fost modificată în sensul că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.
Normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ., așa încât, raportat de norma de competență instituită prin legea nouă, cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cauzei revine instanței de la domiciliul reclamantului, în speță Tribunalul Dolj.
Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., înalta Curte reține următoarele:
Cererea dedusă judecății are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
Decizia contestată a fost emisă la data de 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 03 februarie 2011.
Este adevărat că la data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156 prevedea că "Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.
Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtului".
Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.
Prin urmare, la data sesizării instanței, și anume 03 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.
Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, "Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, "Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".
Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.
Raportat la dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.
Cum, în speță, instanța a fost învestită cu o cerere îndreptată împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere s-a adresat instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial să judece pricina a fost cea de la domiciliul contestatorului, respectiv Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6079/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6048/2012. Civil → |
|---|
