ICCJ. Decizia nr. 6113/2012. Civil. Partaj judiciar. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6113/2012
Dosar nr. 323/1/2012
Şedinţa publică din 9 octombrie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 231 din 06 iulie 2011, Curtea de Apel Suceava, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în conformitate cu prevederile art. 3021 C. proc. civ., a anulat cererile de recurs formulate împotriva Deciziei civile nr. 72 din 23 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia civilă, în Dosar nr. 89/206/2008, de reclamanţii C.G., V.C.M. şi V.C.G.; a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii M.I., L.P.L., C.E., I.M., C.N.R., F.P., A.E. şi C.Ş. şi de pârâtul V.C.I. împotriva aceleiaşi decizii.
Referitor la recursul declarat de pârâtul V.C.I., Curtea a reţinut că nu este fondat motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. şi nici nu se poate reţine că instanţele nu s-au pronunţat asupra fondului cauzei. Toate susţinerile şi apărările din întâmpinarea formulată de recurent au fost analizate şi soluţionate de instanţă.
Curtea de Apel a reţinut că prima instanţă a arătat de ce nu a exclus din masa succesorală construcţiile pretins a fi edificate de către recurent şi terenul de 1,50 ha fânaţ, arabil şi grădină, pretins a fi dobândit printr-un înscris sub semnătură privată. Totodată, instanţa a exclus în mod just din masa succesorală terenul de la locul "O.", acesta fiind dobândit de recurent prin uzucapiune, conform Sentinţei civile nr. 636 din 26 aprilie 2007 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, astfel că şi criticile celorlalţi recurenţi legate de acest aspect a constatat că nu sunt întemeiate. Instanţa s-a pronunţat şi cu privire la pasiv, astfel că nu se poate reţine necercetarea fondului cauzei, şi, cu atât mai puţin, nemotivarea hotărârii.
În ceea ce priveşte lotizarea, instanţa de apel a arătat că nu se poate reţine că instanţele nu au avut în vedere posesia părţilor, imobilele fiind atribuite în funcţie de aceasta, sau că nu s-ar fi respectat principiul egalităţii moştenitorilor, în condiţiile în care comoştenitorii au primit în natură terenuri aproximativ echivalente din punct de vedere valoric şi ca întindere.
Referitor la eroarea materială strecurată în dispozitiv cu privire la parcela 1091/1, în loc de 1092/1, Curtea a reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 2812a C. proc. civ.: "îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispoziţiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condiţiile art. 281 - 2822 C. proc. civ.", drept pentru care părţile interesate vor trebui să urmeze această cale, a îndreptării erorii materiale, prevăzută de art. 281 C. proc. civ.
Instanţa de apel a arătat că, celelalte critici referitoare la lotizare nu au făcut obiectul apelului declarat de recurent, drept pentru care nu au putut fi analizate pentru prima dată în recurs.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul V.C.I., fără a indica vreun temei de drept, criticile formulate vizând nemulţumirile acestuia faţă de soluţiile pronunţate în cauză.
La termenul de judecată din data de 09 octombrie 2012, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului invocată de intimata pârâtă I.M. prin întâmpinare, având a se pronunţa, cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., asupra admisibilităţii recursului, dat fiind faptul că a fost declarat împotriva unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, pronunţate la rândul său în recurs.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele care succed.
Împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.
În conformitate cu dispoziţiile art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
Decizia pronunţată de curtea de apel nu se încadrează între cele enumerate de dispoziţiile art. 299 C. proc. civ., care reglementează expres ce hotărâri sunt supuse recursului.
În speţă, decizia atacată este o hotărâre pronunţată în soluţionarea unui recurs, care este irevocabilă potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., astfel încât nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea condiţiei prevăzută de art. 299 C. proc. civ.
Normele procedurale privind sesizarea organelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.
Prin urmare, hotărârea supusă recursului, fiind irevocabilă, nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului şi, faţă de considerentele mai sus expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul V.C.I. împotriva Deciziei nr. 231 din data de 6 iulie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3564/2012. Civil. Drepturi băneşti.... | ICCJ. Decizia nr. 6115/2012. Civil → |
|---|
