ICCJ. Decizia nr. 6115/2012. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6115/2012
Dosar nr. 20196.1/245/2005
Şedinţa publică din 9 octombrie 2012
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 08 septembrie 2010, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a suspendat judecarea recursului declarat de P.I. împotriva încheierii de şedinţă din 12 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Iaşi.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs contestatorul P.I.
Prin încheierea de şedinţă din data de 17 mai 2011 s-a suspendat judecata cauzei în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., avându-se în vedere lipsa părţilor şi nesolicitarea de către niciuna dintre acestea a judecării în lipsă.
Din oficiu, la data de 9 octombrie 2012, după repunerea cauzei pe rol, conform rezoluţiei din 20 iulie 2012, Înalta Curte a invocat excepţia perimării cererii de recurs, având în vedere temeiul în baza căruia s-a dispus suspendarea judecăţii.
Analizând această excepţie, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii, timp de un an, în materie civilă.
Perimarea este o sancţiune procedurală de aplicaţie generală care operează, atât în etapa judecăţii în primă instanţă, cât şi în etapa judecăţii în căile de atac şi are o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găseşte, dar şi o prezumţie de desistare, dedusă din lipsa de diligenţă a părţilor, care timp de un an nu au săvârşit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, deşi aveau posibilitatea să o facă.
Aceasta este şi situaţia în speţă, unde, după suspendarea judecăţii recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 17 mai 2011, părţile au lăsat să treacă un interval de timp de un an fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii recursului.
Reţinând, aşadar, întrunirea în cauză a condiţiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de recurentul P.I. împotriva încheierii de şedinţă din data de 8 septembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6113/2012. Civil. Partaj judiciar. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6129/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
