ICCJ. Decizia nr. 6130/2012. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6130/2012
Dosar nr. 51415/3/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 9 octombrie 2012
Asupra conflictului de competenţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. 2897/99/2011 contestatorul C.V. prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere a chemat în judecată pe intimatele Ministerul Apărării Naţionale şi Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, solicitând anularea Deciziei nr. 75855 din 31 decembrie 2010 de recalculare a pensiei emisă de intimată, menţinerea deciziei de pensionare privind calcularea pensiei de serviciu, suspendarea efectelor deciziei de recalculare, obligarea intimatelor la plata diferenţei între pensia de serviciu şi pensia recalculată, de la data de 01 ianuarie 2011 şi până la repunerea în plată a pensiei iniţiale, precum şi obligarea la plata dobânzii legale aferentă sumelor reprezentând diferenţa dintre cele două decizii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatorul a arătat că decizia atacată a fost emisă în temeiul H.G. nr. 735 din 21 iulie 2010, suspendată prin decizia irevocabilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din 07 ianuarie 2011, precum şi faptul că decizia de recalculare a pensiei îi încalcă dreptul de proprietate, astfel cum acesta este definit în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, că s-a încălcat, de asemenea, principiul neretroactivităţii legii, principiul drepturilor câştigate, principiul egalităţii şi nediscriminării.
Prin Sentinţa civilă nr. 1176 din 25 mai 2011, Tribunalul Iaşi a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu, declinând competenţa de soluţionare a contestaţiei în favoarea Tribunalului Bucureşti, în temeiul dispoziţiilor art. 156 din Legea nr. 19/2000.
După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, iar la termenul de judecată din data de 08 iunie 2012, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti.
Prin Sentinţa civilă nr. 5443 din 8 iunie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei teritoriale. A declinat competenţa în favoarea Tribunalului Iaşi. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.
În motivarea hotărârii, tribunalul a reţinut că potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau reşedinţa reclamantului.
Tribunalul a arătat că, în cauză, deşi acţiunea este introdusă de sindicat pentru reclamant în calitate de membru, ceea ce este relevant în determinarea competenţei teritoriale este domiciliul sau reşedinţa acestuia din urmă, în numele căruia organizaţia sindicală s-a adresat în justiţie, organizaţia sindicală neavând calitate de reclamant în cauză.
Nefiind vorba despre o "pricină privitoare la bunuri", art. 19 C. proc. civ. nu este aplicabil, competenţa teritorială în litigiile de muncă având, prin urmare, caracter de ordine publică şi poate fi invocată de instanţă din oficiu.
În consecinţă, instanţa a constatat că aparţine Tribunalului Iaşi, în circumscripţia căruia se află domiciliul reclamantului, competenţa de soluţionare a cererii formulate în contradictoriu cu casa sectorială de pensii, motiv pentru care a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.
Constatând intervenit conflictul negativ de competenţă, Tribunalul Bucureşti, în conformitate cu art. 21 şi art. 22 C. proc. civ. a înaintat cauza Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă Înalta Curte reţine următoarele:
Cererea dedusă judecăţii are natura unei contestaţii împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, şi anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale.
Decizia contestată a fost emisă la data de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanţei s-a făcut la data de 21 februarie 2011.
Este adevărat că la data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156 prevedea că "Cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul".
Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispoziţiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.
Prin urmare, la data sesizării instanţei, şi anume 21 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziţii privitoare la competenţă în art. 154.
Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, "Cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, "Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul."
Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi SRI, s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
Raportat la dispoziţiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reţine că norma de competenţă aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanţei.
Cum, în speţă, instanţa a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanţei de la domiciliul reclamantului, instanţa competentă teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Iaşi.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6129/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 6132/2012. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
