ICCJ. Decizia nr. 6129/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6129/2012
Dosar nr. 40604/3/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 9 octombrie 2012
Asupra conflictului de competenţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 07 februarie 2011, reclamantul P.A. în contradictoriu cu Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerul Apărării Naţionale a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 1973 din 01 ianuarie 2011, solicitând anularea acestei decizii ca netemeinică şi nelegală, precum şi obligarea pârâţilor, începând cu data de 01 ianuarie 2011 şi pe viitor, la plata pensiei militare actualizate permanent potrivit soldei de grad a cadrelor militare în activitate.
Prin Sentinţa civilă nr. 725 din 13 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Argeş s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, pe rolul secţiei a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Argeş a reţinut în esenţă că, acţiunea nu este îndreptată împotriva CNPAS sau a vreunei case teritoriale de pensii, ci împotriva emitentului deciziei contestate, respectiv Ministerului Apărării Naţionale - Direcţia Financiar Contabilă, astfel că este incidentă teza a doua a art. 156 din Legea nr. 19/2000.
Prin Sentinţa civilă nr. 2126 din 5 martie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei teritoriale. A declinat competenţa în favoarea Tribunalului Argeş. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.
S-a constatat că art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, act normativ în vigoare la data sesizării Tribunalului Dolj, reglementează din punct de vedere teritorial competenţa de soluţionare a cererilor îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, aceasta aparţinând instanţei în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau reşedinţa reclamantului. Totodată, potrivit art. 156, prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale, se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 725 alin. (1) C. proc. civ. prevede că dispoziţiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, iar procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe, potrivit alin. (2). Dispoziţiile Codului de procedură civilă constituie procedura de drept comun în materie civilă, aplicându-se şi în materiile prevăzute de alte legi, în măsura în care acestea nu cuprind dispoziţii potrivnice, potrivit art. 721 C. proc. civ.
S-a reţinut că pentru stabilirea competenţei teritoriale prezintă interes legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanţei, aceasta fiind legea nouă, nr. 263/2010, intrată în vigoare la data de 23 decembrie 2010, care a modificat norma de competenţă reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000, lege care de altfel a fost abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.
În consecinţă, în baza art. 158 şi următoarele C. proc. civ., raportat la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, instanţa a constatat că aparţine Tribunalului Argeş, în circumscripţia căruia se află domiciliul reclamantului, competenţa de soluţionare a cererii formulate în contradictoriu cu casa sectorială de pensii, motiv pentru care a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.
Constatând intervenit conflictul negativ de competenţă, Tribunalul Bucureşti, în conformitate cu art. 21 şi art. 22 C. proc. civ. a înaintat cauza Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă Înalta Curte reţine următoarele:
Cererea dedusă judecăţii are natura unei contestaţii împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, şi anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale.
Decizia contestată a fost emisă la data de 01 ianuarie 2011, iar sesizarea instanţei s-a făcut la data de 07 februarie 2011.
Este adevărat că la data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156 prevedea că "Cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul".
Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispoziţiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.
Prin urmare, la data sesizării instanţei, şi anume 07 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziţii privitoare la competenţă în art. 154.
Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, "Cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, "Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul."
Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi SRI, s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
Raportat la dispoziţiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reţine că norma de competenţă aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanţei.
Cum, în speţă, instanţa a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanţei de la domiciliul reclamantului, instanţa competentă teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Argeş.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6115/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6130/2012. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
