ICCJ. Decizia nr. 6114/2012. Civil. Succesiune. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6114/2012
Dosar nr. 628/1/2012
Şedinţa publică din 9 octombrie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
La data de 8 iulie 2008 petenta R.E. a formulat în contradictoriu cu intimaţii R.T., Z.V., M.D., Ş.I., Ş.T.S., L.L.R.V., Z.I. şi Z.C.M., B.A. şi Z.V. contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 98 din 31 ianuarie 2007 pronunţată în Dosarul nr. 17.221/3/2006 de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a Sentinţei civile nr. 1322 din 28 februarie 2003 şi a încheierii din 7 iunie 2002 pronunţate de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 2030 din 23 septembrie 2010 a constat perimată cererea având ca obiect contestaţie în anulare, reţinând că dosarul a rămas în nelucrare mai mult de 1 an.
Împotriva aceste decizii a declarat recurs contestatoarea R.E. arătând în motivare că hotărârea este nulă întrucât completul care a soluţionat cauza a încălcat prevederile art. 24 şi 27 C. proc. civ.
Prin Decizia civilă nr. 270 din 14 martie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca tardiv recursul declarat de recurenta-contestatoare R.E., împotriva Deciziei civile nr. 2030 din 23 septembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în raport de prevederile art. 253 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 320 alin. (3) C. proc. civ.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că Decizia civilă nr. 98 din 31 ianuarie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a avut ca obiect soluţionarea cererii de revizuire formulată de aceeaşi petentă, în contradictoriu cu aceiaşi intimaţi, a Deciziei civile nr. 947/R din 10 mai 2006, fiind respinsă ca inadmisibilă, hotărârea fiind irevocabilă.
Potrivit art. 253 alin. (2) C. proc. civ. hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare.
Decizia civilă nr. 2030 R din 23 septembrie 2010 a fost pronunţată la data de 23 septembrie 2010, faţă de care termenul de recurs curge de la această dată, recurenta putând să declarare calea de atac a recursului până cel târziu la 29 septembrie 2010.
Recursul formulat de R.E. a fost expediat prin poştă la data de 3 noiembrie 2010 cu depăşirea termenului expres prevăzut de art. 253 alin. (2) C. proc. civ., motiv pentru care recursul a fost respins ca tardiv.
Împotriva Deciziei nr. 270 din 14 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie contestatoarea a declarat recurs arătând că instanţa a pronunţat o hotărâre greşită, fără a avea în vedere înscrisurile de la dosar, fiind obstrucţionată în exercitarea drepturilor procesuale, singura posibilitate legală pe care a avut-o fiind depunerea recursului prin poştă.
Recurenta a mai arătat că decizia recurată i-a încălcat dreptul la un proces echitabil şi este lovită de nulitate.
De asemenea, a mai arătat că încă de la introducerea acţiunii toate soluţiile pronunţate de instanţe în perioada 1999 - 2011 sunt incorecte, s-a confruntat cu tergiversarea soluţionării legale a pricinii şi a solicitat fără succes eliminarea a 2 dosare care se menţin nejustificat în evidenţa instanţelor.
Prin Decizia nr. 418 din 26 ianuarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, s-a respins, ca inadmisibil recursul declarat de contestatoarea R.E. împotriva Deciziei nr. 270 din 14 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, reţinând că hotărârea recurată nu face parte din categoriile prevăzute de art. 299 C. proc. civ., ci este o decizie dată de o instanţă de recurs şi care în temeiul legii constituie o hotărâre irevocabilă, prin care s-a soluţionat recursul contestatoarei, fiind evident că o atare decizie nu poate forma obiect al unui nou recurs.
Prin cererea înregistrată la data de 27 ianuarie 2012 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, contestatoarea R.E. a formulat contestaţie în anulare, în temeiul art. 317 alin. (2) şi art. 318.
În motivarea contestaţiei în anulare, contestatoarea a criticat modul în care instanţele anterioare au soluţionat procesul, reiterând cererile şi susţinerile pe care le-a făcut în fazele procesuale anterioare şi solicitând reanalizarea acestora, în raport de probatoriul administrat în cauză.
Contestatoarea a arătat că sentinţa nr. 1322 din 28 februarie 2003 a Judecătoriei Sector 6 Bucureşti pronunţată în Dosarul nr. 16661/1999 este nulă de drept, ca şi toate deciziile pronunţate pe baza acesteia, inclusiv Decizia nr. 270 din 13 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, precum şi încheierile pronunţate la data de 11 februarie 2009, respectiv 13 septembrie 2009, 08 aprilie 2009 şi 10 iunie 2009 de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
De asemenea, contestatoarea a susţinut că soluţiile pronunţate de Completul R3 al Secţiei a IV-a civilă a Tribunalului Bucureşti au fost pronunţate de un complet incompatibil să judece cauza la data de 11 februarie 2009, conform prevederilor art. 24 şi art. 27 pct. 7 C. proc. civ., având în vedere faptul că acelaşi complet, în Dosarul nr. 17221/3/2006 a pronunţat soluţii nelegale.
La termenul de judecată din data de 9 octombrie 2012, instanţa, din oficiu, a invocat şi a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, în raport de natura criticilor formulate.
Analizând, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, se constată următoarele:
Contestatoarea a precizat că a declarat contestaţie în anulare împotriva tuturor hotărârilor pronunţate în cauză, însă această cerere a fost formulată în Dosarul nr. 26429/3/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în care, prin Decizia irevocabilă nr. 418 din 26 ianuarie 2012 a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea R.E. (împotriva Deciziei nr. 270 din 14 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie).
Fiind o cale extraordinară de atac, contestaţia în anulare poate fi exercitată numai pentru motivele anume prevăzute în lege.
Astfel, art. 317 C. proc. civ. prevede două motive pentru care se poate cere anularea hotărârii irevocabile: procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii; hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
La rândul său, art. 318 C. proc. civ. arată că hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Greşeala materială vizată de teza I a art. 318 C. proc. civ., constă deci în neobservarea de către instanţa de recurs a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nicio judecată. Când însă instanţa a cunoscut existenţa şi conţinutul actului şi a făcut asupra lui o apreciere, nu mai poate fi vorba de o greşeală materială în sensul legii, ci eventual de o greşeală de judecată, care nu se poate însă îndrepta pe calea procedurală aleasă şi dedusă judecăţii, întrucât aceasta ar echivala cu un recurs la recurs, ceea ce, evident, nu este admisibil.
Din motivaţia expusă de contestatoare în cuprinsul contestaţiei sale rezultă că aceasta este nemulţumită de modul în care au fost analizate şi apreciate dovezile prezentate de ea în susţinerea dreptului la succesiunea după defuncţii săi părinţi, încă de la introducerea cererii de chemare în judecată, care a fost constatată perimată de prima instanţă.
Contestatoarea nu a indicat niciun motiv relativ la hotărârile împotriva cărora a exercitat această cale de atac, iar cele dezvoltate cu titlu de motive ale contestaţiei în anulare nu sunt susceptibile de încadrare în prevederile enunţate ale art. 317 sau art. 318 C. proc. civ., ci privesc nemulţumiri generice referitoare la litigiul iniţial din această cauză şi hotărârile pronunţate în etapele procesuale anterioare, solicitând reanalizarea pe fond a cauzei, ceea ce este inadmisibil în această fază procesuală.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata inadmisibilitatea contestaţiei în anulare promovate de contestatoare, urmând a o respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea R.E. împotriva Deciziei nr. 418 din data de 26 ianuarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4802/2012. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6137/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
