ICCJ. Decizia nr. 6590/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6590/2012
Dosar nr. 4065/83/2010
Şedinţa publică de la 30 octombrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 2634/D din 29 iunie 2011, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autoritatea naţională pentru restituirea proprietăţilor, fiind respinsă acţiunea reclamantei faţă de aceasta.
S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român.
A fost admisă acţiunea reclamantei J.F. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi a fost obligat acesta să achite reclamantei despăgubiri pentru imobilul preluat de către stat, situat în Satu Mare, înscris în CF X, nr. top. A, B, C, reprezentând diferenţa dintre valoarea actuală în suma de 416.900 RON, evaluată prin expertiza ing. T. şi valoarea efectiv încasată de 55.041,60 RON.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Reclamanta invocă un drept la despăgubiri pentru imobilul preluat de Statul Român, confirmat prin Dispoziţiile nr. X/2007, nr. Y din 25 iunie 2009, emise de Primarul Municipiului Satu Mare în baza dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, drept ce nu a fost efectiv şi pe deplin realizat prin mijloacele prevăzute de actul normativ menţionat, motiv pentru care reclamanta, întemeindu-şi cererea pe jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, a solicitat obligarea în mod direct a Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, la plata despăgubirilor cuvenite.
În opinia instanţei de fond, Statul Român are calitate procesuală pasivă în cauza tocmai în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţii, tribunalul a apreciat ca fiind întemeiată din perspectiva dispoziţiilor art. 2 din H.G. nr. 361/2005 care prevăd în mod expres atribuţiile acesteia în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Referitor la fondul dedus judecăţii, instanţa a reţinut că, din probele administrate, rezultă în mod evident că demersurile reclamantei pentru obţinerea efectivă a despăgubirilor pentru imobilul preluat nu au avut finalitate.
După cum s-a statuat şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului - respectiv hotărârea pronunţată împotriva României - Viasu, Faimblat şi Katz, mecanismul de acordare a despăgubirilor pentru bunurile preluate în perioada comunistă este extrem de lent şi nu funcţionează efectiv, sistemul de despăgubire instituit prin Fondul "Proprietatea" este ineficient.
În considerarea acestei jurisprudenţe, cât şi a celei naţionale determinată de hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului, tribunalul a apreciat ca întemeiată cererea reclamantei de obligare a Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice la plata despăgubirilor constând în diferenţa dintre valoarea actuală a imobilului, astfel cum a fost evaluată prin expertiză şi despăgubirea efectiv încasată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Satu Mare, solicitând admiterea apelului şi modificarea sentinţei apelate în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii de reprezentant al Ministerului Finanţelor Publice pentru Statul Român cu consecinţa exonerării acestei instituţii de la plata despăgubirilor.
Prin Decizia nr. 226/A din 14 decembrie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârât, pentru următoarele considerente:
Raportat la dispoziţiile legale invocate de reclamantă în susţinerea cererii de acordare a despăgubirilor băneşti, curtea de apel a apreciat ca fiind nefondate criticile apelantului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, critici axate pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, atât sub aspectul calităţii procesuale pasive, cât şi al modalităţii de stabilire a măsurilor reparatorii prin echivalent şi prin care se tinde la exonerarea acestuia de la plata despăgubirilor. S-a reţinut că, în mod judicios, instanţa de fond şi-a fundamentat soluţia pe dispoziţiile art. 1 din Protocolul 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, aceasta fiind practica constantă a instanţei în cauze similare, dându-se prioritate normelor din convenţie, obligatorii raportat la dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Constituţia României.
Date fiind aceste temeiuri de drept, s-a reţinut că aspectele invocate de apelant privind lipsa calităţii procesuale pasive, respectiv modalitatea de stabilire a măsurilor reparatorii, raportat la dispoziţiile Legii nr. 10/2001, nu pot fi primite, temeinic reţinând instanţa de fond că faţă de obiectul acţiunii şi temeiul pretenţiilor formulate, Statul Român are calitate procesuală pasivă, fiind titularul obligaţiei de a răspunde în raportul juridic dedus judecăţii, reprezentarea sa în proces realizându-se prin Ministerul Finanţelor Publice, sens în care s-au avut în vedere şi dispoziţiile art. 25 din Decretul nr. 31/1954, (art. 223 din actualul C. civ.), precum şi dispoziţiile art. 3 pct. 81 din H.G. nr. 34/2009.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Satu Mare, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând modificarea deciziei instanţei de apel, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, şi, pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii faţă de acest pârât şi exonerarea de plata despăgubirilor.
În motivarea recursului, se arată, în esenţă, că, din interpretarea prevederilor Legii nr. 10/2001 republicată, astfel cum a fost modificată şi completată de Legea nr. 247/2005, reiese că Ministerul Finanţelor Publice nu este abilitat nici să avizeze, nici să acorde sau să propună şi nici să emită, în numele şi pe seama statului, titluri de despăgubiri. Mai mult, în temeiul art. 16 alin. (1) şi (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, documentaţia aferentă notificării în baza Legii nr. 10/2001, însoţită de dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, se predau Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Analizând recursul declarat în cauză, prin prisma criticilor ce se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea sunt fondate, având în vedere considerentele ce succed:
Potrivit art. 13 alin. (1) Cap. III, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, evaluarea pretenţiilor de dezdăunare/despăgubire în echivalent este atributul evaluatorilor autorizaţi, desemnaţi de Comisia Specială pentru Stabilirea Cuantumului Despăgubirilor în echivalent şi realizarea (plata acestora) se face numai după parcurgerea procedurii reglementate de Titlul VII din acest act normativ.
Or, potrivit art. 3 lit. a), art. 5 alin. (1) lit. d) şi art. 13 alin. (1) lit. a) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, emiterea în numele şi pe seama statului de astfel de titluri de despăgubiri este de competenţa exclusivă a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, aflată în subordinea Cancelariei Primului-Ministru.
Pe baza raportului de evaluare întocmit în cursul acestei proceduri, Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
Dispoziţiile legale evocate stipulează astfel că stabilirea şi plata despăgubirilor cuvenite persoanelor îndreptăţite în procedura legii speciale este prerogativa Comisiei Centrale de pe lângă Cancelaria Primului-Ministru şi, nicidecum, o obligaţie în sarcina Ministerului Finanţelor Publice pentru Statul Român.
În acest sens a decis şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care, într-un recurs în interesul legii, a stabilit prin Decizia nr. 27 din 14 noiembrie 2011 că acţiunile în acordarea de despăgubiri băneşti pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit în natură şi pentru care se prevăd măsuri reparatorii prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005, îndreptate direct împotriva Statului Român, întemeiate pe dispoziţiile dreptului comun, ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi ale art. 13 din această convenţie, sunt inadmisibile.
Ca urmare, pentru considerentele menţionate, constatându-se a fi fondate criticile pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, se va admite recursul, va fi modificată decizia curţii de apel şi, urmare a admiterii apelului aceluiaşi pârât împotriva Sentinţei nr. 2634/D din 29 iunie 2011 a Tribunalului Satu Mare, secţia civilă, va fi schimbată în parte sentinţa, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acestuia şi respingerii acţiunii şi faţă de Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Satu Mare împotriva Deciziei nr. 226/A din 14 decembrie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.
Modifică decizia recurată, în sensul că admite apelul declarat de pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Satu Mare împotriva Sentinţei nr. 2634/D din 29 iunie 2011 a Tribunalului Satu Mare, secţia civilă.
Schimbă sentinţa în parte, în sensul că admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestuia şi respinge acţiunea şi faţă de Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6137/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6591/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
