ICCJ. Decizia nr. 6241/2012. Civil. Drepturi băneşti. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6241/2012
Dosar nr. 701/32/2011
Şedinţa publică din 15 octombrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire înregistrată sub nr. de mai sus, revizuenţii A.V., A.C., A.I., A.I., etc. au solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 1330 din 5 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., susţinând că este potrivnică cu alte hotărâri pronunţate de alte complete de judecată în cauze identice, având ca părţi aceleaşi persoane, cu aceeaşi calitate.
Examinând decizia a cărei revizuire se solicită, prin prisma dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 1330 din 5 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bacău s-a admis recursul declarat de SC O.P. SA împotriva Sentinţei civile nr. 1395 din 22 septembrie 2010 a Tribunalului Bacău, Dosar nr. 110/2008, s-a modificat în parte sentinţa recurată şi s-a respins ca nefondat capătul de cerere privind acordarea contravalorii a 400 mc de gaze naturale anual.
S-au menţinut celelalte dispoziţii.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de recurs a reţinut următoarele:
Prin Contractul Colectiv de Muncă încheiat între recurentă şi salariaţii reprezentaţi de F.P. pentru anii 2005, 2006, s-a prevăzut la art. 176 că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantităţi de gaze naturale a fost compensată prin CCM/1997.
Rezultă astfel că drepturile cuvenite pentru contravaloarea cantităţii de gaze naturale a fost inclus în salariile salariaţilor atât în anul 2005 cât şi 2006 iar ulterior în cele din 2007.
Faptul că respectiva sumă ar fi putut creşte în timp nu mai poate prezenta relevanţă din moment ce:
- nu s-a solicitat de către reclamanţi diferenţa dintre cea încasată prin includerea în salariul pe 1997 (aspect necontestat de aceştia) şi cea care s-ar fi justificat prin majorările invocate ca fiind fireşti şi reale;
- sindicatul reprezentant al salariaţilor a semnat în forma menţionată contractele colective de muncă la nivel de unitate, anual în perioada 2005 - 2007, acceptând menţinerea aceluiaşi nivel al sumei reprezentând contra valoarea cotei de gaz, iar contractul colectiv de muncă astfel semnat constituie legea părţilor.
Sub aspectul primului motiv de recurs invocat în ce priveşte ajutorul pentru "aprovizionare toamnă - iarnă" Curtea constată ca fiind corect acordate.
În mod greşit se susţine de către recurenta că art. 168 din CCM P. pe anii 1997 şi 1998 produce efecte juridice şi în viitor pentru anii 2005 - 2008 în contextul în care pentru aceşti din urmă ani (2005 - 2007) pârâta a încheiat alte CCM la nivel de unitate care nu mai cuprind o clauză identică cu cea din art. 168 din CCM P. din anii 1997 - 1998.
Contractele colective de muncă la nivel de ramură (art. 176) şi de grup de unităţi (art. 170) pentru anii 2005 - 2008 prevăd în mod explicit şi univoc că adaosul salarial solicitat de reclamant se acordă în condiţiile în care prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază. Cum pentru anii 2005 - 2008 pârâta a încheiat noi contracte colective de muncă la nivel de unitate rezulta ca vechile norme ce se regăseau în contractele la nivelul anilor 1997 - 1998 "şi-au pierdut efectele" ca urmare a intrării în vigoare a noilor clauze contractuale.
Cuvântul "începând" menţionat în art. 168 alin. (3) din CCM P. pe anul 1997 poate fi corelat exclusiv cu perioada de timp cuprinsă între 1 iunie 1997 şi data la care a încetat prin împlinirea termenului să mai fie în vigoare acest CCM la nivel de unitate, încheiat în anul 1997.
În niciun caz nu se poate susţine că prin folosirea acestui cuvânt clauza contractuală de la art. 168 alin. (3) din CCM P. pe anul 1997 era aplicabilă şi noilor CCM la nivel de unitate pentru anii 2005 - 2007.
Întrucât, pe de o parte, în noile CCM la nivel de unitate pe anii 2005 - 2007 pârâta nu a convenit cu sindicatele ca adaosul salarial prevăzut de art. 176 alin. (1) CCM ramură pe anii 2005 - 2007, de art. 170 alin. (1) CCM grup de unităţi pe anii 2005 - 2007 solicitat de reclamant să fie introdus în salariul de bază, aşa cum a procedat anterior în anii 1997 - 2002 inclusiv, iar, pe de altă parte este de principiu că prevederile din CCM ramură şi grup de unităţi se aplică în completarea CCM la nivel de unitate în cazul în care acestea din urmă sunt mai restrictive decât primele, prima instanţă a concluzionat în mod judicios că este întemeiată acţiunea formulată de reclamant.
Instanţa de fond nu a încălcat dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 130/1996 şi ale art. 236 alin. (4) C. muncii, aşa cum eronat susţine recurenta, ci dimpotrivă a ţinut cont de voinţa părţilor contractante care pentru anii 2005 - 2007 au înţeles să nu mai includă prin CCM la nivel de unitate în salariul de bază adaosul salarial pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă.
Această decizie se solicită a fi revizuită în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., fără a fi indicată hotărârea cu care această decizie este potrivnică, menţionându-se doar faptul că decizia este potrivnică cu alte hotărâri pronunţate de complete diferite în cauze identice, privind aceleaşi persoane, cu aceeaşi calitate.
Or, art. 322 pct. 7 C. proc. civ. prevede ca motiv de revizuire situaţia în care există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi cauză, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă instituţia autorităţii de lucru judecat.
Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii ce vizează existenţa a două hotărâri definitive contradictorii, pronunţate în aceeaşi cauză (să existe deci deci triplă identitate de părţi, cauză şi obiect) - hotărârile să fie pronunţate în dosare diferite, iar în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia puterii de lucru judecat, (sau dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat excepţia); şi să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri.
Această cerinţă se explică prin aceea că instanţa de revizuire nefiind o instanţă de control judiciar, poate doar să constate că, prin ultima hotărâre s-a nesocotit puterea lucrului judecat, ce rezultă astfel din prima hotărâre.
Or, raportând cele expuse la prezenta cauză, în condiţiile în care nu s-a indicat hotărârea cu care Decizia nr. 1330 din 5 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bacău este contradictorie, Înalta Curte reţine că nu pot fi verificate condiţiile de admisibilitate ale revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., motiv pentru care cererea de revizuire formulată de revizuenţi, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii A.V., A.C., A.I., A.I., etc., împotriva Deciziei nr. 1330 din 5 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2012.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 6462/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6229/2012. Civil → |
|---|
