ICCJ. Decizia nr. 6357/2012. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6357/2012
Dosar nr. 49165/3/2010
Şedinţa publică din 18 octombrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 693 din 15 aprilie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 49165/3/2010 de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a admis acţiunea formulată de contestatoarea SC R. SA în contradictoriu cu intimatul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, a fost anulată hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 18 august 2010 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe lângă Municipiul Bucureşti.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel intimatul Municipiul Bucureşti criticând-o întrucât hotărârea contestată a fost emisă de o comisie care nu îşi poate relua activitatea pentru a emite o nouă hotărâre de stabilire a despăgubirilor, întrucât ar încălca dispoziţiile art. 5 alin. (1)1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 198/2004.
Hotărârea contestată este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, astfel că, instanţa competentă este secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti şi nu secţia a IV-a civilă.
Prin decizia civilă nr. 855 A din 11 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, reţinând în considerentele hotărârii următoarele argumente:
În mod corect, prima instanţă a reţinut că hotărârea nr. 126 din 18 august 2010 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, a fost emisă cu încălcarea puterii de lucru judecat.
Din dispozitivul sentinţei civile nr. 428 din 29 martie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, rezultă că Municipiul Bucureşti avea obligaţia de a emite o dispoziţie exclusiv pentru plata cuantumului despăgubirilor în valoare de 42.732 RON către SC R. SA în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a acestei sentinţe.
Or, prima instanţă nu poate modifica hotărârea contestată întrucât obligaţia de plată a despăgubirilor era deja stabilită irevocabil prin sentinţa civilă nr. 428 din 29 martie 2010.
Critica vizând necompetenţa secţiei civile de soluţionare a cauzei a fost respinsă întrucât pârâtul nu a invocat această excepţie în faţa primei instanţe, ci direct în apel.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, invocând cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că în mod cu totul nelegal şi cu încălcarea art. 5 alin. (1)1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 198/2004, prima instanţă a dispus emiterea unei noi hotărâri de stabilire a despăgubirilor întrucât comisia nu îşi mai poate relua activitatea.
A mai arătat că instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că hotărârea nr. 126/2010 este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, astfel încât competenţa de soluţionare a cauzei revenea secţiei contencios administrativ.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate ce pot fi încadrate în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat urmând a fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Prin sentinţa civilă nr. 428 din 29 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost obligat pârâtul-recurent să plătească o despăgubire pentru suprafaţa de teren expropriată de 42.732 RON.
Prin hotărârea nr. 126 din 18 august 2010 emisă ulterior pronunţării de către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, s-a stabilit o despăgubire de 22.701 RON, încălcându-se puterea de lucru judecat stabilită prin sentinţa civilă nr. 428 din 29 martie 2010 a Tribunalului Bucureşti, astfel încât critica vizând greşita obligarea la plata sumei de 32.732 RON este nefondată.
Şi critica privind necompetenţa Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în soluţionarea cauzei de faţă este nefondată.
Excepţia vizând necompetenţa funcţională a secţiei civile nu a fost invocată cu ocazia soluţionării cauzei în faţa primei instanţe, ci direct în apel, astfel încât excepţia nu face parte din cazurile de ordine publică a căror neinvocare de către instanţă, din oficiu, conform art. 129 alin. (5) C. proc. civ., să atragă nulitatea hotărârii.
De altfel, din dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, nu rezultă că soluţionarea prezentei cauze ar atrage competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, împotriva deciziei civile nr. 855A din 11 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6351/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6362/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
