ICCJ. Decizia nr. 6333/2012. Civil. Conflict de competenţă. Despăgubiri. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6333/2012
Dosar nr. 50177/3/2011
Şedinţa camerei de consiliu din 17 octombrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1187 din 25 mai 2011, pronunţată în Dosarul nr. 7885/99/2011, Tribunalul Iaşi, secţia civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, reţinând că, potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 „cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul/sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul/sediul pârâtul”. Cum reclamantul a formulat acţiunea în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naţionale, şi nu împotriva C.N.P.A.S. sau a casei teritoriale de pensii, devin aplicabile dispoziţiile art. 156 teza a II-a – celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul/sediul pârâtul, care, în speţă, se află în Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 5442 din 08 iunie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 50177/3/2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, a constatat ivit conflictul negativ şi a înaintat cauza către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţinând că, potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor sectoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul/sediul reclamantul. Cum contestatorul are domiciliul în Iaşi, iar cererea este îndreptată împotriva unei case de pensii sectoriale, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Iaşi, ca instanţă de la sediul/domiciliul reclamantului, conform dispoziţiilor legale anterior citate.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, pentru argumentele ce succed:
Cererea dedusă judecăţii are natura unei contestaţii împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, şi anume Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale.
Decizia contestată a fost emisă la data de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanţei s-a făcut la data de 18 mai 2011.
Art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziilor contestate, prevedea că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtului”.
Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispoziţiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.
Prin urmare, la data sesizării instanţei, şi anume, 18 mai 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziţii privitoare la competenţă în art. 154.
Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul”, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, „Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul”.
Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
Raportat la dispoziţiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reţine că norma de competenţă aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanţei.
Cum, în speţă, instanţa a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanţei de la domiciliul reclamantului, în speţă, domiciliul ales la Cabinet de avocat C.R. din Iaşi, localitate aflată în circumscripţia teritorială a Tribunalului Iaşi, rezultă că aceasta este instanţa competentă a soluţiona pricina.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 632/2012. Civil. Acţiune în concurenţă... | ICCJ. Decizia nr. 6335/2012. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
