ICCJ. Decizia nr. 6351/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6351/2012
Dosar nr. 6861/1/2011
Şedinţa publică din 18 octombrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2485/PI din 05 octombrie 2010, Tribunalul Timiş a respins contestaţia formulată şi precizată de reclamanţii V.A.I. şi K.M. (în calitate de succesoare ale reclamantului decedat K.P.), şi în nume propriu în contradictoriu cu intimaţii Primarul comunei L., Consiliul Local al comunei L. şi Cooperativa de Consum L.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin decizia civilă nr. 121/A din 18 mai 2009, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, s-au admis apelurile declarate de reclamanţi, cât şi de pârâţi, şi s-a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Timiş cu îndrumarea de a soluţiona pe fond notificarea formulată de reclamanţi, în raport de toate probele administrate în cauză şi completate în apel cu înscrisuri.
Respectând dispoziţiile art. 315 C. proc. civ., în rejudecare, instanţa de fond a reevaluat probatoriul administrat în care se circumscriu şi sentinţa civilă dată pe dreptul comun, definitivă şi irevocabilă şi se opune cu putere de lucru judecat.
A mai reţinut că, problema dreptului de proprietate al antecesoarei reclamanţilor W.A. (căsătorită M.) asupra imobilului casă cu etaj (în care în prezent funcţionează Muzeul L.) a fost dezbătută pe fond în acţiunea ce a format obiectul Dosarului nr. 4079/C/1997 şi unde s-a reţinut că reclamanţii (aceiaşi cu cei din prezenta cauză) nu au făcut dovada în condiţiile art. 1169 C. civ., că pe terenul în litigiu ar fi fost edificate construcţii proprietatea antecesoarei.
Cât priveşte înscrisurile depuse în apel de către reclamanţi prin care aceştia au încercat să facă dovada dreptului de proprietate al antecesoarei lor, asupra imobilului – casă (ocupată în prezent de o parte a muzeului), instanţa a reţinut că ele ar fi putut fi valorificate şi în litigiul ce a format obiectul Dosarului nr. 4079/C/1997.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii care au susţinut că instanţa de fond a rămas în pronunţare la data de 21 decembrie 2009, dar a repus cauza pe rol pentru a introduce un expert topograf în cauză care să stabilească dacă restituirea se poate face sau nu în natură.
După efectuarea expertizei, instanţa a rămas în pronunţare respingând contestaţia pe excepţia autorităţii de lucru judecat.
Prin decizia civilă nr. 985/A din 28 iunie 2011, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a admis apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 2485/P din 05 octombrie 2010 a Tribunalului Timiş, a desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut că obiectul litigiului dedus judecăţii îl constituie anularea dispoziţiilor din 17 aprilie 2006 emisă de Primarul comunei L. şi a dispoziţiei din 23 mai 2006 emisă de pârâta Cooperativa de Consum L., constatarea nevalabilităţii titlului statului asupra imobilului înscris în cartea funciară, constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului, respectiv restituirea în natură.
Temeiul de drept al acestei acţiuni îl constituie în principal Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005.
Curtea a reţinut că acţiunea în care s-a pronunţat hotărârea invocată ca având autoritate de lucru judecat, nu are acelaşi temei de drept cu cea care formează obiectul prezentului dosar şi nici nu a fost soluţionată pe fond.
Excepţia autorităţii de lucru judecat a fost invocată de Tribunal fără a o pune în discuţia părţilor, încălcând dispoziţiile art. 129 C. proc. civ.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs Consiliul Local L., Primarul comunei L. şi Statul Român, prin Consiliul Local al comunei L., criticând-o întrucât imobilul – casă mezanin nu este intabulat în cartea funciară, că au contestat expertiza construcţiei şi topo şi că problema dreptului de proprietate al antecesoarei reclamanţilor a fost dezbătută în acţiunea ce a format obiectul Dosarului nr. 4079/C/1997, unde reclamanţii nu au putut dovedi că pe terenul în litigiu a fost edificată construcţia revendicată.
La termenul de judecată din data de 18 octombrie 2012, din oficiu, Înalta Curte a invocat excepţia nulităţii recursului declarat de pârâţii-intimaţi întrucât aceştia nu au invocat motive de nelegalitate ce pot fi încadrate într-unul din cele prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici privind modul de judecată al instanţei raportat la motivul de recurs indicat.
Indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 din acelaşi Cod.
Or, în speţă, criticile formulate de recurenţii-intimaţi nu permit încadrarea în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., întrucât dezvoltarea acestora vizează aspecte ce nu ţin de judecata în apel.
Aşa fiind, în temeiul art. 3021 alin. (1) lit. c) coroborat cu art. 306 alin. (1) şi art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea căii de atac exercitată de recurenţii-intimaţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de pârâţii Consiliul Local al comunei L., Primarul comunei L. şi Statul Român, prin Consiliul Local al comunei L. împotriva deciziei civile nr. 985/A din 28 iunie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6335/2012. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 6357/2012. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
