ICCJ. Decizia nr. 6380/2012. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6380/2012
Dosar nr. 2998/98/2011
Şedinţa camerei de consiliu din 18 octombrie 2012
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2280F din 01 noiembrie 2011, Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamantul H.C.M., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Ialomiţa, având ca obiect recalculare pensie, în favoarea Tribunalului Constanţa, reţinând că în stabilirea competenţei sunt aplicabile dispoziţiile art. 154 din Legea nr. 263/2010, care instituie competenţa în favoarea instanţei în a cărei rază teritorială se află domiciliul reclamantului, respectiv în mun. Constanţa, jud. Constanţa.
Învestit prin declinare, Tribunalului Constanţa, secţia civilă, a pronunţat sentinţa civilă nr. 1558 din 23 martie 2012, prin care şi-a declinat, la rândul său, competenţa în favoarea primei instanţe sesizate, Tribunalul Ialomiţa şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanţă a reţinut că, întrucât reclamantul a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Constanţa, motivat de faptul că, deşi la momentul formulării acţiunii avea domiciliul în Constanţa, acesta locuia în fapt în Slobozia, jud. Ialomiţa, unde avea şi reşedinţa, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Ialomiţa.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Cererea dedusă judecăţii are natura unei contestaţii împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, şi anume Casa Judeţeană de Pensii.
La data sesizării instanţei era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziţii privitoare la competenţă în art. 154.
Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul”, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi art., „Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.”
Prin urmare, în speţă se pune problema stabilirii instanţei competente teritorial să judece cauza, raportat la domiciliul reclamantului.
Noţiunea de domiciliu trebuie interpretată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuinţa statornică şi principală a reclamantului, ci adresa unde locuieşte efectiv.
Potrivit dispoziţiilor art. 13 din Decretul nr. 31/1954, „domiciliul unei persoane fizice este acolo unde îşi are locuinţa statornică sau principală”.
Din punct de vedere procesual, dispoziţiile art. 154 din Legea nr. 263/2010 trebuie interpretate în sensul că prin domiciliu se înţelege acela pe care o persoană şi l-a stabilit în fapt, în localitatea unde trăieşte şi munceşte, deoarece scopul dispoziţiilor legale referitoare la domiciliu, aşa cum rezultă din conţinutul art. 85 şi urm. C. proc. civ., este acela ca părţile aflate în litigiu să poată fi înştiinţate de existenţa procesului, pentru a da eficienţă dreptului lor la apărare.
Mai mult decât atât, textul de lege sus enunţat, care reglementează competenţa teritorială, potrivit căruia instanţa competentă este cea în raza căreia se află domiciliul reclamantului, reprezintă o derogare de la dispoziţiile dreptului comun, derogare prin care se urmăreşte facilitarea accesului la justiţie al acestuia.
În speţă, în cadrul contestaţiei cu care a învestit instanţa, reclamantul a indicat domiciliu pentru comunicarea actelor de procedură adresa unde şi-a stabilit reşedinţa, respectiv mun. Slobozia, jud. Ialomiţa, ataşând xerocopii atât după cartea de identitate, cât şi după stabilirea reşedinţei până la data de 02 iunie 2012.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar de către reclamant şi a precizărilor rezultă că, deşi potrivit actelor de identitate acesta are domiciliul în mun. Constanţa, jud. Constanţa, reclamantul locuieşte efectiv în mun. Slobozia, jud.Ialomiţa,
Faţă de considerentele expuse, având în vedere că reclamantul locuieşte efectiv în mun. Slobozia, instanţa competentă teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Ialomiţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomiţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6338/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 6381/2012. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
