ICCJ. Decizia nr. 6394/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 30 septembrie 2009 pe rolul Judecătoriei Toplița, reclamantele P.I. și B.M.I. au chemat în judecată pe pârâții SCAT B. SA, prin administrator judiciar SC C. SRL, B.M., P.V., P.C., R.L., Orașul B., prin Primar, S.A., L.M., L.F. și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, și au solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate că în masa succesorală rămasă după defuncta C.E. se include cota de 1 parte din imobilul "Vila V." situat în B., să constate că reclamanta P.I. are vocație succesorală la această masă succesorală în baza testamentului autentic din 12 iunie 1996, să constate că reclamantele sunt coproprietate asupra imobilului sus-menționat, să constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu privire la acest imobil, să dispună restabilirea situației anterioare de carte funciară, respectiv a situației de dinaintea preluării abuzive a imobilului de către Statul Român și obligarea pârâților de rând 1-7 să le recunoască reclamantelor dreptul de proprietate.
în subsidiar, reclamantele au solicitat ca, în cazul nerestituirii în natură a imobilului, să fie obligați pârâții Orașul B. și Statul Român la plata unor despăgubiri reprezentând valoarea imobilului stabilită potrivit valorii de piață.
Prin sentința civilă nr. 217 din 25 februarie 2010, Judecătoria Toplița a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita, în temeiul art. 158-159 C. proc. civ. raportat la art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.
învestit cu soluționarea litigiului, prin sentința civilă nr. 278 din 08 februarie 2011, în baza art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997 și a art. 9 din O.G. nr. 32/1995, Tribunalul Harghita a anulat ca netimbrată acțiunea.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că prin încheierea din data de 09 noiembrie 2010, având în vedere capetele de cerere ale acțiunii și valoarea de 951.130 RON a imobilului ce constituie obiectul cauzei, s-a constatat că se impune achitarea de către reclamante a taxei judiciare de timbru în cuantum de 13.622,3 RON și a timbrului judiciar în valoare de 5 RON.
Prin cererea de reexaminare formulată la data de 11 noiembrie 2010, reclamantele au solicitat instanței să constate că acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru. Această cerere a fost respinsă de Tribunal prin încheierea din data de 23 noiembrie 2010, cu motivarea că reclamantele nu sunt în posesia imobilului și își întemeiază acțiunea pe dispozițiile dreptului comun, astfel încât în cauză nu operează scutirea de plată a taxei judiciare de timbru prevăzută de art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997.
împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele, iar prin decizia civilă nr. 89A din 25 octombrie 2011, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, a admis apelul formulat, a anulat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Harghita.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că imobilul în litigiu se încadrează în categoria imobilelor preluate în mod abuziv de către stat, iar acțiunea formulată de reclamante are ca obiect redobândirea dreptului de proprietate de la subdobânditorii imobilului respectiv, astfel încât în speță sunt incidente prevederile art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 și, ca atare, acțiunea introductivă este scutită de plata taxei de timbru.
Curtea de apel a apreciat ca lipsit de relevanță faptul că împotriva modului de stabilire a taxei de timbru de către prima instanță a fost formulată cerere de reexaminare, deoarece prin art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997 se prevede posibilitatea cenzurării de către instanța de control judiciar a modului de stabilire a taxelor de timbru în fazele procesuale anterioare. întrucât acest text legal nu face nicio distincție, pronunțarea unei încheieri într-o cerere de reexaminare nu leagă instanța de control judiciar, modul de stabilire a taxelor de timbru putând fi cenzurat, indiferent dacă a fost sau nu formulată cerere de reexaminare.
împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat și motivat recurs pârâții S.A., L.M. și L.F.
Prin motivele de recurs se formulează următoarele critici de nelegalitate întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:
Instanța de apel a făcut o interpretare greșită a dispozițiilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 deoarece acțiunea introductivă nu poate fi considerată ca o acțiune accesorie ori incidentală unei acțiuni ori cereri introduse de proprietari ori de succesorii foștilor proprietari pentru restituirea imobilelor preluate de stat în intervalul martie 1945-22 decembrie 1989.
Doar litigiile ce vizează strict modul de soluționare a cererii de restituire în natură a unui imobil preluat de stat ori de alte persoane juridice în perioada arătată ar putea fi considerate ca fiind de natură să permită scutirea de la plata taxei de timbru.
în consecință, reclamantele sunt ținute de obligația legală de a achita taxele de timbru aferente tuturor capetelor de cerere formulate.
Analizând decizia recurată, înalta Curte reține următoarele:
Prin încheierea din data de 09 noiembrie 2010, Tribunalul Harghita a stabilit în sarcina reclamantelor obligația de achitare a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 13.622,3 RON și a timbrului judiciar în valoare de 5 RON.
Reclamantele au formulat cerere de reexaminare, iar aceasta a fost respinsă de Tribunal prin încheierea din data de 23 noiembrie 2010.
Dispozițiile art. 18 alin. (2) și (3) din Legea nr. 146/1997 reglementează în mod expres calea de atac ce poate fi exercitată împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru și faptul că încheierea care se pronunță în soluționarea unei cereri de reexaminare este una irevocabilă, care, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., nu mai poate fi atacată cu recurs.
Prin urmare, reexaminarea este singura cale de atac prin intermediul căreia poate fi cenzurată existența și întinderea obligației de plată a taxei judiciare de timbru, sub aceste aspecte neexistând un drept de opțiune între formularea unei cereri de reexaminare și exercitarea unei alte căi de atac de reformare.
în consecință, reclamantele nu mai puteau critica prin intermediul apelului declarat, măsura stabilită de prima instanță în sarcina lor de a achita o taxă judiciară de timbru și nici cuantumul acestei taxe.
De aceea, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte a admis recursul și a modificat în tot, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., decizia recurată în sensul că a respins, ca inadmisibil, apelul declarat împotriva sentinței nr. 278 din 08 februarie 2011 a Tribunalului Harghita.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6438/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6423/2012. Civil → |
|---|
