ICCJ. Decizia nr. 6438/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată, la data de 10 august 2000, pe rolul Tribunalului București, reclamantele O.A.R. și V.M., în contradictoriu cu pârâții L.C., B.G., C.A. și Consiliul General al Municipiului București, au solicitat să se constate că sunt proprietarele terenului în suprafață de 2.213,32 m.p. situat în municipiul București, sector 1, și obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate și posesie această suprafață de teren.
La data de 06 februarie 2001, C.N.S.L.R. "Frăția" a formulat o cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat obligarea tuturor pârâților să-i lase în deplină proprietate și posesie terenul ce face obiectul procesului motivat de faptul că autorul reclamantelor M.D. a înstrăinat terenul în litigiu fostei Case de Pensionari, împrumuturi și Ajutoare a Personalului Băncii Naționale a României, instituție desființată prin voința legiuitorului în anul 1949, patrimoniul său fiind transmis de drept către Confederația Generală a Muncii, a cărei unică succesoare este intervenienta.
La data de 06 martie 2001, reclamantele au renunțat la judecata acțiunii, instanța luând act de această poziție, în temeiul art. 246 C. proc. civ.
Prin sentința civilă nr. 1287 din 13 noiembrie 2001, Tribunalul București, secția a IlI-a civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale active a intervenientei în interes propriu C.N.S.L.R. "Frăția" și cea a inopozabilității titlului de proprietate al intervenientei, excepții invocate de către pârâți.
A admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta C.N.S.L.R. "Frăția" și a respins cererea reconvențională formulată de pârâții B.G. și L.C., aceștia fiind obligați să lase intervenientei în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 2.213,32 m.p. aflat în litigiu.
împotriva acestei hotărârii au declarat apel pârâții B.G. și L.C.
în faza de apel a decedat pârâtul C.A., fiind introduși în cauză, în aceeași calitate, moștenitorii acestuia, C.N., C.R.N. și C.D.
Prin decizia civilă nr. 334 din 20 mai 2009, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins ca nefondate apelurile.
Recursul declarat de pârâții C.N., C.N.R. și C.D. împotriva deciziei instanței de apel a fost respins, ca inadmisibil, de către înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 2859 din 07 mai 2010.
Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut că, față de dispozițiile art. 299-377 C. proc. civ., hotărârile date în primă instanță și care nu au fost atacate cu apel nu sunt supuse recursului, astfel spus, recursul nu poate fi exercitat trecând peste apel. S-a reținut că hotărârea primei instanțe a fost atacată cu apel doar de pârâții B.G. și L.C., nu și de autorul recurenților, pârâtul C.A., în cauză neoperând coparticiparea procesuală.
împotriva deciziei sus-menționate, C.N. a formulat, în temeiul dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., contestație în anulare pe motiv că pârâții B.G. și L.C. nu au fost citați în conformitate cu cerințele legii.
Prin decizia nr. 1546 din 22 februarie 2011, înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins contestația în anulare ca nefondată, reținând că pentru a exista motiv de contestație în anulare este necesar ca procedura de chemare pentru termenul când a avut loc judecata pricinii să nu fi fost legal îndeplinită față de partea care ulterior uzează de această cale extraordinară de atac, or contestatorul nu invocă o astfel de neregulă procedurală în ce-l privește, ci raportat la intimați.
împotriva acestei din urmă decizii, la 27 iunie 2012, C.N. a formulat cerere de revizuire, susținând caracterul nelegal și netemeinic al soluției.
Cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ., poate fi supusă revizuirii o hotărâre "rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și o hotărâre dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul".
în cauză, hotărârea împotriva căreia este îndreptată revizuirea nu face parte din niciuna din categoriile de hotărâri enunțate anterior, fiind vorba de o decizie irevocabilă pronunțată în soluționarea unei contestații în anulare.
Ca atare, exercitarea căii de atac în afara limitelor procedurale și deci, a sistemului legal al căilor de atac a fost sancționată cu inadmisibilitatea, sens în care a fost respinsă cererea de revizuire.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6432/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6394/2012. Civil → |
|---|
