ICCJ. Decizia nr. 6439/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 17 septembrie 2007 la Judecătoria Bolintin Vale, reclamanții P.E., M.C. și C.S. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.G., obligarea pârâtului la plata de despăgubiri pentru împiedicarea lor de a folosi terenul în suprafață de 1.000 m.p., precum și pentru împiedicarea actului de justiție, respectiv a executării silite ca fază a procesului civil.
Prin sentința civilă nr. 223 din 07 februarie 2007, Judecătoria Bolintin Vale a admis în parte acțiunea; a obligat pe pârât la plata către reclamanți a sumei de 6.000 RON cu titlu de despăgubiri pentru lipsa de folosință pe ultimii trei ani a terenului în suprafață de 1.000 m.p. ocupat de acesta; a respins ca neîntemeiată cererea privind obligarea pârâtului la despăgubiri pentru paguba rezultată din amânarea cu rea-credință a executării silite; a obligat pe pârât la plata către reclamanți a sumei de 631 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Recursul declarat de pârât împotriva acestei sentințe a fost respins de Tribunalului Giurgiu, secția civilă, prin decizia nr. 676 din 28 noiembrie 2007.
împotriva acestei decizii pârâtul a formulat contestație în anulare, susținând că instanța a omis cercetarea calității procesuale active a reclamanților, cercetarea incompatibilității judecătorului fondului, a excepției puterii lucrului judecat și nu s-a analizat oportunitatea suspendării judecății, respectiv nerespectarea dreptului la apărare.
Tribunalul Giurgiu, secția civilă, prin decizia nr. 233 din 30 aprilie 2008, a respins ca nefondată contestația în anulare.
Această din urmă decizie a fost atacată cu recurs de către pârâtul C.G.
Prin decizia nr. 1555 din 27 octombrie 2008, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, respins ca inadmisibil recursul.
împotriva acestei decizii, pârâtul a formulat contestație în anulare, arătând că la termenul din data de 15 septembrie 2008 instanța de recurs a amânat cauza la data de 17 noiembrie 2008, însă recursul a fost soluționat la data de 27 octombrie 2008, fiindu-i încălcat dreptul la apărare.
Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 420 din 10 martie 2009, a admis contestația în anulare, a anulat decizia contestată, a acordat termen pentru rejudecarea recursului și, prin decizia civilă nr. 656 din 14 aprilie 2009 a respins ca inadmisibil recursul.
Contestația în anulare formulată de către pârât împotriva acestei din urmă decizii a fost respinsă ca nefondată de către Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 1188 din 06 octombrie 2009.
împotriva acestei decizii, pârâtul a declarat recurs.
înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 2308 din 16 aprilie 2010, a respins ca inadmisibil recursul.
împotriva acestei decizii, la data de 23 ianuarie 2012, C.G. a formulat cerere de revizuire, susținând că instanțele care au judecat cauza nu au avut în vedere dispozițiile sentinței nr. 2530 din 07 decembrie 2009 a Judecătoriei Bolintin Vale prin care i-a fost admisă acțiunea și s-a dispus modificarea titlului de proprietate care a stat la baza pronunțării deciziei a cărei revizuire o solicită.
La termenul de judecată din 19 octombrie 2012, înalta Curte a pus în discuție, din oficiu, excepția inadmisibilității cererii de revizuire pe care o va admite pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea se poate declara împotriva unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.
Cererea de revizuire de față se referă la o decizie pronunțată de o instanță de recurs care a constatat ca fiind inadmisibilă calea de atac a recursului, datorită exercitării sale împotriva unei decizii pronunțate într-o contestație în anulare. O astfel de soluție nu se referă la soluționarea pe fond a cauzei în recurs, soluționare care presupune rejudecarea fondului după casare cu reținere, precum și hotărârile date asupra recursului, indiferent dacă acesta a fost admis sau respins ca nefondat, dacă la judecarea recursului au fost produse înscrisuri noi. în aceste condiții, nu este îndeplinită condiția prealabilă a exercitării acestei căi extraordinare de atac, aceea de a se evoca fondul.
Constatând că hotărârea instanței de recurs, fiind pronunțată asupra unei excepții, nu antamează fondul cauzei, înalta Curte a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6455/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6432/2012. Civil → |
|---|
