ICCJ. Decizia nr. 6459/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad sub nr. 4522/189/2011, petenta SC R. SRL, în contradictoriu cu intimata Autoritatea Rutieră Română - Agenția Vaslui, a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție din 03 august 2012, solicitând anularea acestuia sau înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
în motivarea plângerii, petenta a arătat că au fost respectate prevederile art. 8 alin. (1) pct. 31 din O.G. nr. 37/2007 întrucât conducătorul auto nu a condus, în cele 28 de zile anterioare controlului, autotractorul cu nr. de înmatriculare (utilizat de către petentă și controlat de intimată), acesta fiind și motivul pentru care nu s-a putut prezenta diagrama pentru perioada anterioară controlului.
în drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 31 din O.G. nr. 2/2001.
Prin sentința civilă nr. 3421 din 13 decembrie 2011, Judecătoria Bârlad a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a judecării cauzei în favoarea Judecătoriei Galați, reținând că instanța competentă să judece plângerea este cea de la sediul social al petentei, care este în municipiul Galați.
La rândul său, Judecătoria Galați s-a declarat necompetentă teritorial să soluționeze cauza și, prin sentința civilă nr. 4495 din 02 mai 2012, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.
Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanță a reținut că plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție se soluționează, potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, de judecătoria în a cărei rază teritorială a fost săvârșită contravenția.
Cum locul săvârșirii faptelor contravenționale, constatate prin procesul-verbal contestat în speță, este în localitatea Bârlad, competentă teritorial să judece cauza este Judecătoria Bârlad.
Ivindu-se conflict negativ de competență între două instanțe care nu se găsesc în circumscripția aceleiași Curți de apel, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., cauza a fost înaintată înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru a decide.
înalta Curte constată că Judecătoria Bârlad este competentă să soluționeze cauza de față, pentru următoarele argumente:
Prin procesul-verbal contestat petenta a fost sancționată contravențional la oprirea în trafic pe DN24, km 65, în localitatea Bârlad pentru săvârșirea a două fapte, prima prevăzută de art. 8 alin. (1) pct. 31 din O.G. nr. 37/2007 pentru că nu a prezentat în trafic numărul necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimata tahografului digital, iar cea de-a doua prevăzută de art. 58 lit. m) din O.U.G. nr. 109/2005 pentru utilizarea ca operator de transport a unui conducător auto fără contract de muncă.
întrucât actele normative în baza cărora a fost sancționată petenta nu cuprind dispoziții proprii privitoare la competența instanțelor care soluționează contestațiile formulate împotriva procesului-verbal de contravenție, sunt aplicabile dispozițiile legii generale în materie de contravenții, respectiv, dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
Potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
în ceea ce privește definirea locului săvârșirii contravenției, se constată că, în speță, sediul operatorului de transport nu are nicio relevanță, pentru că ceea ce interesează este actul material comis (sau omis) și locul în care acesta și-a produs efectele.
în legătură cu prima faptă pentru care petenta a fost sancționată contravențional, O.G. nr. 37/2007 stabilește regulile de utilizare a aparatelor de înregistrare a perioadelor de conducere, pauzelor și perioadelor de odihnă ale conducătorilor auto (tahografe sau tahografe digitale), controlul respectării acestor reguli prevăzându-se a se desfășura atât în trafic, cât și la sediile întreprinderilor și operatorilor de transport rutier (art. 4 din ordonanță).
Rezultă că este posibilă săvârșirea contravenției decurgând din nerespectarea prevederilor actului normativ fie în trafic, fie la sediul întreprinderii sau al operatorului de transport, în funcție de locul efectuării controlului privind utilizarea aparatelor respective.
Fapta pentru care a fost aplicată sancțiunea contravențională în cauză, constând în neprezentarea în trafic a documentelor anume prevăzute de legiuitor, în directă legătură cu utilizarea tahografelor sau a tahografelor digitale, a fost depistată în urma controlului efectuat în trafic, astfel încât locul săvârșirii contravenției coincide cu locul din trafic în care s-a efectuat controlul respectării regulilor prevăzute de O.G. nr. 37/2007 și s-a constatat neîndeplinirea condițiilor legale, situat, în speță, în raza Judecătoriei Bârlad.
în legătură cu cea de-a doua faptă, nici în acest caz instanța competentă a soluționa contestația formulată împotriva procesului-verbal de contravenție nu este determinată de locul unde se află sediul angajatorului, pe motiv că acestuia îi revine obligația de a încheia contractul individual de muncă, iar încheierea contractului de muncă se face la sediul său. Contravenția nu are ca element material neîncheierea contractului de muncă în condițiile art. 16 alin. (1) C. muncii, ci folosirea muncii fără existența unui astfel de contract, astfel cum rezultă din art. 58 lit. m) din O.U.G. nr. 109/2005, pe temeiul căruia a fost aplicată sancțiunea contravențională.
Cum folosirea muncii fără forme legale (în absența contractului de muncă ale cărui elemente sunt prevăzute în art. 16 C. muncii) constă în acțiunea imputată angajatorului, care folosește munca neangajată în condițiile legii, locul săvârșirii contravenției este locul unde a fost depistată persoana prestând munca în afara condițiilor impuse de lege.
Reținând contrariul ar însemna că toate contravențiile s-ar putea săvârși doar la sediul angajatorului, lucru exclus din moment ce nu verificarea existenței contractelor de muncă constituie obiectul contravenției în litigiu, ci folosirea muncii în absența lor, situație care nu se poate devoala decât prin surprinderea acelor persoane ca prestând munca fără forme legale indiferent unde este locul de prestare al acestora în afara condițiilor impuse de lege.
Prin urmare, obiectul contravenției nu constă în verificarea condițiilor de legalitate ale contractului de muncă care poate fi încheiat atât la sediul angajatorului, cât și oriunde, ci dacă persoanele care prestează muncă au sau nu contract de muncă, adică dacă erau folosite la muncă de angajator, fără a realiza condiția impusă de lege, aceea a existenței contractului de muncă.
în consecință, dat fiind faptul că petenta a fost sancționată contravențional pentru încălcarea unor obligații ale utilizatorilor de autovehicole de transport la oprirea în trafic în localitatea Bârlad, acesta este locul săvârșirii contravenției.
Prin urmare, competența teritorială de soluționare a plângerii contravenționale statuată de înalta Curte de Casație și Justiție, conform art. 20 C. proc. civ., a aparținut Judecătoriei Bârlad, în aplicarea art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6465/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6457/2012. Civil → |
|---|
